Este „Adam și Eva” o poveste?

Mă adresez în primul rând celor care nu cred în Dumnezeu, sau cred în El dar nu în toate cele scrise din Biblie. Totuși e foarte posibil ca destule persoane credincioase să pună sub semnul întrebării existența lui Adam și a Evei, sub presiunea mediatică a evoluționismului.

Dacă existența lui Adam și a Evei este o poveste, atunci tot ce spune Biblia este o poveste. Dacă vorbim despre Adam și Eva doar metaforic / simbolic, atunci înseamnă că și despre Noe, Avraam, Sarra, Isaac, Iacob, cei 12 fii, Iosif, Moise, Iosua, Rut, Samuel, Saul, David, Solomon. Isaia, Ieremia, Ilie, Elisei, Daniel, Iona, Iov și toți profeții din Vechiul Testament putem spune că au fost doar niște personaje de poveste, sau simbolice, folosite pentru a transmite prin Biblie un anumit mesaj. Dar ce ne facem că astfel vom pune la îndoială și existența personajelor din Noul Testament: Fecioara Maria, Elisabeta, Zaharia, Ioan Botezătorul, Iisus Hristos – Dumnezeul nostru, cei 12 apostoli, Irod, Pilat, arhiereii, fariseii, Pavel, Ștefan și toți ceilalți.

Biblia este o carte istorică, validată arheologic de mii de surse din întreaga lume, ba mai mult este un document istoric, o antologie de 80 de cărți scrise de câțiva zeci de autori dealungul unei perioade de aproximativ 1500 de ani de istorie. Biblia are un fir roșu narativ de la început până la sfârșit, autorii citând mereu pe cei de până la ei, ba chiar profețind ce se va întâmpla în viitor cu alte personaje biblice (Ioan, Iisus, Maria, etc.). Autorul nevăzut al Bibliei este Duhul Sfânt – Dumnezeu care a inspirat pe autori să urmărească același fir narativ de la Facere până la Apocalisă.

E simplu, Biblia ori o acceptăm complet așa cum e, de la început la sfârșit, ori deloc. A crede în Iisus Hristos fără a crede în Adam și Eva sau în Avraam și Sarra e logic imposibil pentru că Însuși Domnul nostru Iisus Hristos citează întâmplările din Vechiul Testament ca fiind istorice, reale ( Iisus Hristos și apostolii citează cartea Facerii ca o carte istorică. (103 citate în N.T.), amintind despre ce au făcut înaintașii lor în legătură directă cu ceea ce se întâmpla în prezent, dar și cu ce se va întâmpla în viitor.

Prin urmare, cine crede în cuvântul dumnezeiesc inspirat al Bibliei, află că Adam și Eva au fost primii oamenii de pe acest pământ, creați de Dumnezeu în ziua a 6-a a creației.

Ce ne facem pentru cei ce nu cred? Există argumente în afara Bibliei pentru existența lui Adam și a Evei?

Da, primul din ele ar fi buricul tău, și al meu… și al fiecăruia dintre noi. Buricul meu arată evident, fizic, o fostă legătură directă printr-un cordon ombilical cu mama mea, în pântecele căreia am stat 9 luni de zile și am crescut. Asta implică automat și existența tatălui meu, cel care a pus sămânța în pântecele mamei mele. Buricul meu este o evidență simplă și clară că eu am o mamă și un tată.

Și bunicii mei au avut buric, și ei au avut o mamă și un tată. Și străbunicii la fel… și tot așa. Știm despre cineva în istoria umanității care să nu fi avut buric? Doar Iisus Hristos a fost născut fără sămânță bărbătească din Fecioara Maria, de la Duhul Sfânt, în rest nu se știe nimic de nimeni… sau cel puțin nu există nicio dovadă reală că oamenii s-ar naște într-un alt fel.

Dacă mergem pe firul genealogic în jos, din strămoși în strămoși, corpul nostru ne spune că trebuie să fi existat un bărbat și o femeie din care să fi început tot neamul omenesc, iar aceștia să nu fi fost născuți ca și noi, ci altfel. Practic ne naștem toți legați unii de alții. Eu m-am născut legat de mama mea, mama mea s-a născut legată de mama ei, și așa mai departe. Toate persoanele din firea umană sunt legate fizic de un cordon ombilical, arătându-ne că suntem una, că avem aceeași sursă din care ne-am născut.

Fie că alegem sau nu să credem în Biblie, un lucru e sigur: la baza vieții noastre există o mamă și un tată. Ce firesc! Și copiii înțeleg asta, fără să le explicăm…

De aici începe discuția: Cum au apărut acești 2 oameni, această femeie și acest bărbat care în mod real sunt strămoșii noștri, de care ne simțim legați invizibil prin buricul nostru? Ateii cred în teoria evoluționistă, iar noi creștinii credem în cuvântul cel adevărat al Dumnezeului nostru din Sfânta Scriptură. Ateii cred într-o apariție a vieții din nimic, fără Creator, fără sens, fără final, întâmplător… iar noi credem în ce ne spune Biblia.

Indiferent ce crezi, la începutul umanității tale a fost un bărbat și o femeie, indiferent cum alegi să-i numești. Dumnezeu inspirându-l pe Moise ne spune că mai întâi l-a creat pe primul om, numit de el Adam și apoi pe prima femeie luată (creată) din coasta lui, numită Eva (Eva a fost creată din coasta lui Adam. Adevăr sau poveste?).

Adam și Eva au fost și sunt în mod real bunicii noștri. Suntem toți dintr-un sânge, din sângele lui Adam care a curs mai întâi în Eva și apoi a curs în Cain, Abel și toți fii și fiicele lor. (S-au înmulțit Adam şi Eva prin incest?). Adam e omul, e umanitatea completă care apoi și-a „desfășurat” viața prin Eva în toate persoanele istoriei până astăzi și până la sfârșitul veacurilor.

Suntem toți din aceeași fire umană, „legați” genetic unii de alții. Suntem o mare familie umană, un mare OM, care mai întâi a fost creat de Dumnezeu cu cuvintele: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!” (Facerea 1, 26).

Genetic, explicațiile sunt și mai frumoase și mult mai complexe. Genomul uman arată, din perspectiva descoperirilor, din ce în ce mai mult a o super-super mulțime de programe (software) și este foarte greu de imaginat cum s-a format acesta, fără un Creator. Din ce în ce mai mult pare proiectat pornind de sus în jos și nu doar de jos în sus prin descoperirea norocoasă a unor sisteme complexe.

Adam și Eva este o poveste, dar este o poveste adevărată de dragoste, mai întâi între om și Dumnezeu și apoi între primul bărbat și prima femeie, din care au ieșit toți copilașii lumii, toate națiunile pământului. „În Adam şi Eva se cuprindeau potenţial toate naţiunile” spune părintele Dumitru Stăniloae.

Închei printr-un gând al Sfântului Sofronie Saharov:

„În clipa când lui Siluan i s-a descoperit vecinicia, i s-a impărtăşit o neobişnuit de înaltă stare a duhului. El a început să se roage pentru întregul Adam ca însuşi pentru sine. Noi toţi suntem mici celule ale marelui trup al întregii omeniri. Prin noi trece viaţa cosmică, ba chiar cea mai presus de cosmos, cea dumnezeiască. Iar noi suntem datori să ne pregătim a înţelege aceasta, căci atunci ne vom face, în parte, asemănători lui Adam înainte de cădere, şi vom începe a purta în sine întreaga omenire, întregul Adam, ca pe ceva unitar, zidit de Dumnezeu.”

Autor: Claudiu Balan