Albina – unul dintre designurile cele mai dulci proiectate de Creator

Viața ca o albină

Cu toții am auzit expresia „ocupat ca o albină”. Albinele muncesc la propriu până mor. Într-o iarna neroditoare, pot trăi câteva luni, dar în sezonul de lucru, când florile înfloresc, pot muri după doar câteva săptămâni în afara stupului. Viața lor este scurtată de rigorile zborului – uneori zeci de kilometri în fiecare zi. În timpul vieții sale frenetice de lucru, o singură albină lucrătoare poate adăuga în colonia sa doar a doisprezecea parte dintr-o linguriță de miere prețioasă. Cu toate acestea, puterea albinei constă în cooperarea cu întreaga colonie. Împreună, o colonie harnică poate produce 150 de kilograme de miere în timpul sezonului cald anual.

Cea mai specială manifestare a cooperării este modul în care albinele dansează pentru a comunica locația surselor de hrană. Pentru a oferi indicații colegilor responsabili cu colectarea nectarului, albina execută dansul în forma cifrei opt.

În primul rând, albina întoarsă zboară peste mai multe celule. Apoi, aceasta se rotește într-un semicerc pentru a reveni la punctul său de plecare înainte de a finaliza o imagine în oglindă pe partea opusă. Albina poate face zeci de circuite. În timpul zborului drept, coada albinei se mișcă ritmic. Distanța până la sursa de hrană este măsurată de numărul de miscari ale codiței, iar importanța este măsurată de entuziasmul acestei mișcări. Albina strângătoare de polen va transmite, de asemenea, mostre de nectar către alte albine. Mirosul polenului rămas pe albina dansatoare ajută albinele cercetașe să știe când au găsit sursa corectă.

Mai exact, unghiul traseului exact al albinei către stup arată albinelor unghiul precis în care să zboare în raport cu soarele. Dacă albina zboară direct în sus, albinele se îndreaptă direct spre soare. Dacă albina rulează 60 de grade spre stânga, albinele vor zbura la un unghi de 60 de grade spre stânga soarelui. O albină face chiar și compensații pe măsură ce poziția soarelui se schimbă odată cu trecerea timpului. Astfel, albinele pot zbura direct către o sursă de hrană prin decodificarea dansului.

Odată ce găsește o sursă de hrană, albina zboară eficient din floare în floare. Florile produc nectar zaharat, care atrage albina. În schimb, albina colectează polenul florii pe firele mici de păr de pe piciorușe printr-o încărcare electrostatică. Aproximativ o treime din sursa de hrană a umanității depinde de insecte precum albinele pentru polenizare. Albina se încarcă periodic, colectând polenul într-un coș de susținere de pe picioare. Acest polen colectat hrănește puietul de albine care crește în stup.

Pentru a transforma nectarul în miere, albinele regurgitează mai întâi nectarul. Acestea adaugă o enzimă numită invertază, transformând zaharoza în fructoză și glucoză. Albinele ventilează lichidul zaharat cu aripile pentru a evapora conținutul de apă. Fiind mai densă decât nectarul, mierea ocupă mai puțin spațiu în stup și este stabilă din cauza conținutului ridicat de zahăr. Deși albinele se folosesc de o parte din vastele lor depozite de miere, aceste creaturi muncitoare pot produce mult mai multă miere decât consumă, spre deliciul oamenilor care de-a lungul istoriei au recoltat mierea.

Instantaneu

• Trei tipuri principale de albine compun colonia: regina, trântorii și albinele lucrătoare. Doar regina este responsabilă pentru depunerea continuă a ouălor în celulele pieptene. În timpul vieții sale de câțiva ani, ea depune mii și mii de ouă – uneori și 2.000 pe zi. Când este pe cale să moară, nivelul scăzut de feromoni chimici pe care îi eliberează alertează albinele lucrătoare să crească o nouă regină. O albină regină provine din același tip de ou fertilizat ca orice albină lucrătoare obișnuită. Ceea ce îi determină schimbarea morfologică este hranirea acesteia de către albinele lucrătoare cu o dietă bogată în lăptișor de matcă. Albinele muncitoare o slujesc neîntrerupt pe regină, hrănind-o și curățând-o și pregătind celulele pentru ouăle ei.
• Trântorii provin din ouă nefertilizate. Regina depune un ou nefertilizat atunci când albinele lucrătoare fac celulele un pic mai mari pentru acele ouă. Trântorii sunt mai mici decât regina, dar mai mari decât albinele lucrătoare. De la sfârșitul iernii până la începutul toamnei, o colonie sănătoasă va avea sute de trântori, care se împerechează cu regina, și mențin, deasemenea, puietul cald și stupul funcționând corect.
• Albinele traversează mai multe etape ale vieții. Albina lucrătoare începe ca un ou fertilizat pe care regina îl depune într-o celulă de fagure. După trei zile, oul eclozează într-o larvă. Larva se mută la fiecare 24 de ore, în timp ce albinele lucrătoare hrănesc toate larvele flămânde. După câteva zile în care larva a crescut, albina lucrătoare sigilează celula larvei. În interiorul coconului, larva devine o pupă. La douăzeci și una de zile după ce oul a fost depus pentru prima dată, albina lucrătoare adultă se târăște afară din celulă.
• Albinele muncitoare reprezintă cel mai mare procent din populația stupului, care adesea se ridică la aproximativ 75.000. Albinele muncitoare își petrec prima jumătate a vieții adulte în stup. În primele două zile, albina lucrătoare curăță celulele. Apoi, „îngrijitoarea” absolva să devină albină asistentă, hrănind larvele pentru următoarele câteva zile. După ce glandele sale se epuizeaza complet datorită producerii lăptișorului de matcă, albina trece la fabricarea cerii pentru construirea fagurelui. De asemenea, ea stochează nectarul și polenul pe care albinele transportatoare îl aduc înapoi în stup, transformând nectarul în miere. Albina lucrătoare cu experiență poate deveni apoi o albină de pază, protejând stupul de atac. În jurul celei de-a treia săptămâni a vieții adulte a albinei, ea se pregătește pentru misiunea finală: găsirea florilor pline de nectar dulce.
• Dacă o colonie de albine crește dincolo de capacitatea stupului, regina conduce un roi de albine departe de restul pentru a găsi o nouă locație de stup. Roiul este, de asemenea, declanșat de fluxurile grele de miere din timpul primăverii, care determină depunerea rapidă a ouălor provenite de la regină. O colonie sănătoasă va roi chiar dacă va avea loc în stup. Primul roi din stup o are alături, de obicei pe mama regină; roiurile care vor urma vor conține regine fiice.
• Amenințările care vizează populația de albine sunt pesticidele, bolile, dăunătorii de insecte precum acarienii și tulburarea colapsului coloniilor (CCD) – fenomen în care albinele abandonează stupul.
• Atâta timp cât oamenii nu le deranjează, de regulă albinele nu vor înțepa.
• Reglarea temperaturii este esențială pentru multe aspecte ale stupului, cum ar fi creșterea puietului. La creșterea puietului, primăvara și vara, albinele lucrează împreună pentru a menține temperatura cuibului în intervalul de siguranță (33 până la 34 grade Celsius). Pentru a crea un sistem de răcire, albinele aduc apă și își ventilează aripile pentru a crea o briză răcoritoare. Pentru a se încălzi, albinele se strâng împreună, generând căldură cu corpul lor.
• Albinele proiectează celulele stupului lor într-o formă matematică – hexagonul – care asigură cea mai bună stabilitate, ușurința construcției și utilizarea eficientă a spațiului.

Design dumnezeiesc

După ce ați discutat despre designul complicat al albinei, adresați-i prietenului dvs. evoluționist câteva întrebări:

1. De unde au venit informațiile, astfel încât albinele să conlucreze la astfel de performanțe, cum ar fi comunicarea printr-un model complex de dans, construirea fagurelui hexagonal, reglarea temperaturii stupului și transformarea nectarului în miere?
2. Cum ar putea evolua relațiile simbiotice între polenizatorii precum albinele și plantele, precum orhideele, atunci când una nu ar putea exista fără cealaltă?
3. Ce dovezi arată presupusa evoluție a ochilor complecși ai albinei?
4. Cine a proiectat albina cu abilități de zbor care depășesc avioanele moderne?
5. De ce creierul minuscul al unei albine întrece computerul în rezolvarea problemelor de matematică?

Mulți evoluționiști au încercat să argumenteze cum ar fi putut evolua albina. Întrebarea finală este următoarea: vei avea încredere în raționamentul uman sau în Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia? Provoacă-ți prietenul evoluționist să citească Cuvântul Creatorului, care transmite adevărul într-o epocă a înșelăciunii. Poate că Dumnezeu va permite, într-un mod gratios, existența unui gust pentru Cuvântul său – un gust mai dulce decât mierea.

“Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea pentru gura mea!” (Psalmul 119: 103)

Autor: Karin Viet
Sursa: AnswersinGenenis.org | Honeybees: One of God’s Sweetest Designs

Traducător: Emilia Comoniță