Erau “Apele de deasupra tăriei” o boltă de aburi?

“Şi a zis Dumnezeu: “Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!” Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua. Şi a zis Dumnezeu: “Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!” Şi a fost aşa. şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul.” (Facerea 1:6-8)

„Apele de deasupra”

„Apele de deasupra” reprezintă unul dintre cele mai dificile aspecte ale creației de elucidat, deoarece există atât de puține date biblice. Mulți comentatori au ajuns la concluzia că taria (întinderea) („firmament” în unele traduceri mai vechi) este atmosfera și „apele de deasupra” sunt norii, de ex. H.C. Leupold (1891–1972), profesor de Exegeza Vechiului Testament la Seminarul Universității Capitalei, Columbus, Ohio, afirmă:

„Acești nori constituie apele superioare. Masele solide de apă colectate pe pământ constituie apele inferioare ”.

Însă alții nu sunt de acord cu această teorie, deoarece Facerea 1:17 spune că soarele, luna și stelele (luminatorii) se aflau pe tărie, deci tăria trebuie să fie un spațiu interstelar. Fizicianul Russell Humphreys susține astfel că „apele de deasupra” trebuie să se afle dincolo de luminatori, deci la limitele universului vizibil, în timp ce atmosfera este „interfața” (înfățișarea) acestei întinderii.

Dar viziunea mai veche ar putea fi totuși corectă ca limbaj fenomenologic obișnuit: De exemplu, „Am văzut o pasăre în fereastră” nu înseamnă că pasărea se află pe geamul de sticlă sau chiar în spațiul închis de cadrul ferestrei, ci în câmpul vizual al acestui spațiu.

Nu e vorba de o boltă de vapori

Cartea de referință “The Genesis Flood” scrisă de Whitcomb și Morris (1961) este probabil singurul factor mai responsabil pentru renașterea mondială a creației biblice, începând cu secolul trecut, așa cum a fost predată de Biserică în primii 1800 de ani. Una dintre cele mai cunoscute inovații ale cărții a fost „modelul bolții de vapori” ca explicație a sursei apelor de la Potopul din timpul lui Noe.

Autorii afirmau că „apele de deasupra” se refereau la o boltă de vapori de apă care plutesc deasupra atmosferei Pământului. În acest model, această boltă s-a condensat și a căzut pe pământ sub formă de ploaie, asigurând în acest mod apa necesară Potopului.

Cu câteva decenii în urmă, această teorie era foarte populară dintr-un motiv întemeiat, deoarece părea să explice multe lucruri despre ploaie, curcubee și longevitate. De asemenea, a mers mână în mână cu ideea multor creaționiști biblici de la vremea respectivă, potrivit cărora Biblia nu ne învață despre existența ploii sau a curcubeelor înainte de potop.

Acum, ideea că „nu a existat ploaie înainte de potop” este respinsă de cei mai informați creaționiști, împreună cu teoria bolții de aburi.

De peste două decenii, principalele organizații creaționiste au subliniat atât problemele biblice, cât și cele științifice pe care le presupunea teoria bolții de aburi. Așadar, îi sfătuim cu tărie pe creaționiști să nu o promoveze.

Probleme biblice

O problemă a fost aceea că unii creaționiști au dat impresia că este o învățătură directă a Scripturii; CMI a avertizat împotriva unui astfel de dogmatism în 1989, când exemplul era încă foarte popular printre mulți scriitori creaționiști. La urma urmei, pentru cea mai mare parte a istoriei bisericii, nimeni nu văzuse o boltă de nori în textul propriu-zis al Scripturii, totuși Dumnezeu a scris în mod specific Scriptura pentru a învăța lumea prin intermediul ei, adică pentru a fi pe înțelesul oamenilor. (2 Timotei 3: 15-17).
O problemă mai gravă este că această idee pare să contrazică Scriptura în sine. Humphreys citează Psalmul 148: 1-4:

Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cele înalte.
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui.
Lăudaţi-L pe El soarele şi luna, lăudaţi-L pe El toate stelele şi lumina.
Lăudaţi-L pe El cerurile cerurilor şi apa cea mai presus de ceruri

Apoi notează:

„Observați mai întâi contextul în care apar aceste ape: „ceruri… înălțimi… soare și lună… stele… ceruri înalte. “ Acest lucru sugerează că apele aparțin tocmai acolo unde există toate celelalte obiecte cerești, și nu în apropierea pământului. Mai apoi, observați si sincronizarea.

Teoria bolții de aburi sugereaza că apele de deasupra întinderii cerurilor au căzut pe pământ la Potopul din Facere, dar acest Psalm, scris după Potop, implică faptul că apele de deasupra cerurilor există încă și în prezent. De fapt, versetele 5 și 6 ale Psalmului spun că apele și cerurile trebuie să dureze cel puțin atât timp cât durează acest univers fizic:

”Să laude numele Domnului, că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit. Pusu-le-ai pe ele în veac şi în veacul veacului; lege le-a pus şi nu o vor trece. ”

Dar dacă apele trebuie să dăinuiasca „în vecii vecilor” deasupra cerurilor, atunci nu se pot prăbuși. O altă problemă este legată de ordinea evenimentelor care cauzează Potopul. În Biblie, prima cauză a Potopului s-a produs atunci cand „toate izvoarele marelui adânc au izbucnit” și a doua a fost când „ferestrele cerurilor au fost deschise” (Facerea 7:11). Keil și Delitzsch comentează:

“În aceeași zi, toate fântânile marelui adânc (tehôm – oceanul de nepătruns) s-au rupt, iar stăvilarele (ferestrele, structurile) cerului s-au deschis și toate acestea au adus ploaia pe pământ 40 de zile și 40 de nopți. Astfel potopul s-a produs la explozia fântânilor ascunse în interiorul pământului, care a condus mările și râurile deasupra țărmurilor lor, și prin intermediul ploii care a continuat neîncetat timp de 40 de zile și 40 de nopți.”

Astfel, Potopul a început cu revărsarea fântânilor în mare și în alte părți adânci ale pământului și doar în mod secundar a provenit de la ploaie. Dar teoria bolții de vapori sugerează că Potopul a început cu ploaia provenită din condensarea vaporilor.

Multe dintre argumentele în favoarea bolții de vapori au fost greșite din motive științifice. De exemplu, un argument este că bolta ar fi protejat omenirea de radiațiile dăunătoare, așa explicând durata de viață patriarhală extrem de lungă înainte de Potop pe care o relateaza Facerea. Dar apa, fie ea în vapori sau chiar în formă lichidă, nu este un scut excelent pentru UV – puteți fi ars de soare chiar și într-o zi înnorată, înotând.

Când vine vorba de radiații cosmice, nu există dovezi că acest lucru are vreo legatura cu procesul de îmbătrânire. O problemă evidentă este că Noe a trăit peste o treime din viața sa după Potop, și tot a trăit până la 950 de ani, a treia cea mai lungă durată de viață înregistrată în istorie. Explicația reală a longevității și a declinului brusc și accentuat al acesteia pare a fi decăderea exponențială a sănătății genetice care urmează unui blocaj al populației datorat atât Potopului, precum și vârstei extreme a lui Noe la paternitate.

Ceea ce absoarbe foarte bine apa sunt razele infraroșii, așa cum știe orice spectroscopist vibrațional (aceasta a fost o parte majoră a lucrării mele de doctorat). Vaporii de apă sunt de fapt un „gaz cu efect de seră” mult mai important decât CO2, reprezentând aproximativ 66% din „efectul de seră” atmosferic asupra pământului, sau poate chiar ajungând la 95%.

Acest fapt conduce la problema științifică majoră a teoriei bolții de vapori – o astfel de boltă de vapori de apă, suficient de groasă pentru a putea oferi mai mult de un metru de apă de inundație ar coace pământul.

În rezumat, modelul copertinei de vapori nu mai este susținut realmente de toți apologeții creației și de organizațiile notabile. Acest lucru se datorează faptului că atât modelul, cât și argumentele considerate a fi în favoarea sa, au probleme biblice și științifice substanțiale.

De ce nu numește Dumnezeu a doua zi „bună”?

A doua zi a Săptămânii Creației este unică, în sensul că Dumnezeu nu numește acest lucru „bun”. Motivul pare a fi că separarea apelor de către Dumnezeu este dublată:

• în primul rând, întinderea care separă apele de jos de apele de deasupra – ziua a 2-a;
• în al doilea rând, separarea apelor de dedesubt în mări a permis apariția uscatului – ziua a 3-a.

Deci, Dumnezeu nu declară acest lucru bun după separarea incompletă din ziua a 2-a, ci numai după ce separarea dublă este completă, în ziua a 3-a. Apoi Dumnezeu compensează lipsa din ziua a 2-a pentru a declara bunătatea, de două ori în ziua a 3-a, adică încă o dată, după ce a făcut vegetația.

Leupold explică:

Într-un sens mai hotărât, munca zilei a treia compensează și finalizează lucrarea celei de-a doua, cu referire la separarea apei. A doua zi ridică doar ceața de la suprafața apei transformând-o in nori, dar apele pământului sunt încă amestecate cu materia solidă. Deci lucrarea din ziua a doua a fost relativ incompletă, astfel încât aprobarea divină, „a fost bine”, a fost reținută, dar este în realitate inclusă în aprobarea acordată celei de-a treia zile.

Autor: Jonathan Sarfati
Sursa: Revista Creation nr. 43 (1) 2021 – “The Waters Above – a canopy?“ . Adaptat dupa cartea autorului: The Genesis Account. A theological, historical, and scientific commentary on Genesis 1–11, ch. 6, 2015; disponibilă pe creation.com/s/10-2-606.

Traducerea: Emilia Comoniță

---

Referințe și note:

1. Leupold, H.C., Exposition of Genesis 1:60, 1942; ccel.org.
2. Humphreys, D.R., Starlight and Time, pp. 58–61, Master Books, Green Forest, AR, 1994.
3. Halley, K., personal communication,28 Feb 2020.
4. Whitcomb, J.C. and Morris, H.M., The Genesis Flood, 1961.
5. Grigg, R., Turning the tide: 50 years of The Genesis Flood, Creation 33(3):18–19, 2011; creation.com/genesis_flood_50
6. Sarfati, J. Rainbows, the Flood, and the Covenant [based on The Genesis Account, ch. 21], Creation 38(4):44–45, Jul
2018; creation.com/rainbow.
7. Wieland,C., Hanging loose, Creation 11(2):4, 1989; creation.com/hangingloose. Mai mulți creaționiști au criticat modelul în Creation Research Society Quarterly in anii ‘70s și ‘80.
8. Ref.2, pp. 61–62.
9. Keil, C.F. and Delitzsch, F., Biblical Commentary on the Old Testament 1:145, 1857.
10. Vezi Sarfati, J. Why don’t we live as long as Methuselah? Creation 40(3):40–43,Jul 2018; creation.com/methuselah
11. Vardiman, L. and Bousselot, K., Sensitivity studies on vapor canopy temperature 4th ICC 1998; icr.org.
12. Leupold, H.C., Exposition of Genesis1:65–66, 1942; ccel.org.