Universul a început să existe, prin urmare, Universul are o cauză. Argumentul cosmologic al lui Kalam
Traducerea filmulului:
Dumnezeu există, sau doar un univers material este tot ceea ce există, sau a existat vreodată, sau va exista vreodată?
Pentru a răspunde acestei întrebări, una dintre abordari o reprezintă argumentul cosmologic. El funcționeaza așa. Orice începe să existe are și o cauză. Universul a început să existe. Prin urmare, Universul are o cauza.
Este prima premisă adevarată? Să luam în considerare acest lucru. Să crezi că ceva poate ajunge la viață fără o cauza, o explicație, este mult mai naiv decât a crede în magie, spre exemplu. Cel puțin când vine vorba de magie, ai măcar o pălărie și un magician.
Și dacă ceva poate apărea din nimic, atunci de ce nu vedem să se întâmple tot timpul astfel de lucruri? Nu, experiența de zi cu zi și dovezile stiințifice ne confirmă prima premisă. Dacă ceva începe să existe, atunci există o cauză pentru aceasta.
Dar cum rămâne cu cea de-a doua premisă? Universul a avut un început, sau a existat dintotdeauna? Ateii afirmau de obicei că universul a existat dintotdeauna. Universul e pur și simplu acolo, și asta-i tot.
În primul rand, haideți să luăm în considerare legea a doua a termodinamicii. Ea ne spune ca universul iși epuizează încet-încet energia utilizabilă, și asta-i și ideea. Dacă universul ar fi fost aici dintotdeauna, atunci ar fi rămas fără energie utilizabilă, până acum.
Legea a doua a termodinamicii ne indică un univers care are un început categoric. Acest lucru este confirmat mai departe de o serie de descoperiri științifice remarcabile. În anul 1915 Albert Einstein prezenta teoria generală a relativității. Acest lucru ne-a permis nouă să vorbim, pentru prima dată, în mod semnificativ, despre istoria universului. Mai apoi, Alexander Friedmann și Georges Lemaitre, fiecare din ei lucrând cu ecuațiile lui Einstein, au estimat ca universul este într-o continuă extindere. Mai apoi, în 1929, Edwin Hubble a măsurat lumina și spectrul luminos provenit de la galaxiile îndepărtate.
Această dovadă empirică a confirmat nu numai că universul se află în expansiune, ci și că a luat ființă dintr-un singur punct, în trecutul finit. A fost o descoperire monumentală, aproape dincolo de înțelegere. Cu toate astea, nu toată lumea s-a arătat atașată de ideea unui univers finit, așa că nu a durat mult până când au apărut din senin modele alternative. Dar, unul câte unul, aceste modele nu au rezistat testului timpului.
Mai recent, trei lideri cosmologi, Arvind Borde, Alan Guth și Alexander Vilenkin au dovedit că orice univers care, în medie, s-a extins pe toată perioada istoriei sale, nu poate fi etern în trecutul său, însă trebuie să aibă neapărat un început absolut. Această teorie se aplică chiar și ”multiversului”, dacă așa ceva chiar ar exista.
Asta înseamnă că oamenii de știință nu se mai pot ascunde în spatele unui univers etern trecut. Nu există scăpare. Ei trebuie să facă față problemei unui început cosmic. Orice model adecvat trebuie să aibă un început, exact la modelul standard. Este foarte plauzibil atunci că amândouă premise ale argumentului sunt adevărate.
Asta înseamnă că și concluzia este deasemeni adevărată: Universul are o cauză/o origine. Și din moment ce universul nu se poate cauza pe sine însuși, originea sa trebuie să fie mai presus de universul spațiu-timp. Cauza aceasta trebuie să fie infinită, nesfârșită, imaterială, neîntemeiată, și inimaginabil de puternică, foarte asemănătoare cu… Dumnezeu.
Agumentul cosmologic arată că, de fapt, este foarte rezonabil să crezi că Dumnezeu chiar există.
Florin
9 noiembrie 2020 @ 8:59
Solomon zicea despre Dumnezeu: „…Dar ce! Va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pământ? Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă: cu cât mai puţin Casa aceasta pe care Ţi-am zidit-o eu!” 1 Împăraţi 8:27.
Sau: 6. Dar cine poate să-I zidească o Casă, când cerurile şi cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde? Şi cine sunt eu, ca să-I zidesc o Casă, decât doar ca să ard tămâie înaintea Lui? 2 Cronici 2:6.
Sau: 6. Tu, Doamne, numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor, şi pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viaţă tuturor acestor lucruri, şi oştirea cerurilor se închină înaintea Ta. Neemia 9:6
Sau: 33. Cântaţi Celui ce călăreşte pe cerurile cerurilor veşnice! Iată că se aude glasul Lui, glasul Lui cel puternic!
Psalmii 68:33
Se înțelege clar că Dumnezeu care a creat Universul (cerurile cerurilor) este mai presus de acesta, poate intra sau ieși în afara lui, a universului, și poate exista necondiționat de acesta.
Deci, dacă Universul are un Creator, atunci este clar de înțeles de ce zice scriptura că „doar Tu ești Sfânt” (apocalipsa 15:4).
Adică, doar El este cu adevărat cu totul diferit și altceva decât orice și oricine în afară de El, oriunde aiurea prin necuprinsul Univers.
Deci, Dumnezeu este Autorul a tot ce este și ce nu este, văzu și nevăzut, de aceea are și autoritate și astfel dreptul de a primi închinarea și adorarea tuturor ființelor vii din întregul Univers.
Astfel, suntem de-a binelea datori și îndatorați veșnic a-L recunoaște în mod activ ca Stăpân, Mare Împărat al Cerurilor și Monarh al Universului.
Și uimirea mare este că ne-a învățat să ne adresăm Lui cu „Tatăl nostru…care ești în ceruri”!!!!
Binecuvântat să-I fie Numele în veci 🙏🙏🙏