„Dacă este măcar posibil ca Dumnezeu să existe atunci Dumnezeu chiar există.” Argumentul ontologic.
Traducerea filmului:
În anul 1078 un călugar pe nume Anselm de Canterbury a uimit întreaga lume susținând faptul că, dacă este măcar posibil ca Dumnezeu să existe, acestei idei îi urmează, în mod logic, raționamentul că Dumnezeu chiar există.
Raționamentul lui Anselm s-a numit ”argumentul ontologic”, acesta divizând într-un mod dramatic filosofii vremurilor, încă de pe atunci. Filosoful german din sec. 19, Arthur Schopenhauer, l-a numit ”o glumă încântătoare”, însă mulți filosofi proeminenți ai sec XX, cum ar fi Charles Hartshorne, Norman Malcom și Alvin Platinga l-au considerat ca fiind plauzibil.
Iată raționamentul. Dumnezeu poate fi definit ca fiind cea mai măreață/însemnată făptură care există. Daca ceva/cineva ar fi mai mare sau mai măreț decât Dumnezeu, atunci acea făptură ar fi considerată a fi Dumnezeu. Și, pentru a atinge maximul mareției, acea făptură trebuie sa fie atotputernică, atoateștiutoare și perfect morală în orice lume posibilă.
Lumile posibile reprezintă pur și simplu modurile în care lumea ar putea fi. A spune că ceva există într-o lume posibilă este la fel cu a spune că, dacă lumea ar fi fost în acel mod, atunci acel ceva chiar ar fi existat. De exemplu, chiar dacă unicornii nu există în lumea actuală, pare cel puțin posibil că aceștia ar putea exista, deci putem afirma că unicornii există într-o lume posibilă. Pe de altă parte, un burlac căsătorit nu poate exista în nici o lume posibilă, deoarece ideea unui burlac căsătorit este incoerentă din punct de vedere logic. El nu poate exista deloc.
Deci dacă este posibil ca o făptură ajunsă la maximul măreției să existe, atunci putem spune că aceasta făptură există într-o anumită lume posibilă. Dar stai; o astfel de făptură nu ar putea atinge maximul măreției dacă ar exista în doar câteva lumi posibile. Pentru a atinge maximul măreției ar trebui sa fie atotputernică, atoateștiutoare și perfect morală în orice lume posibilă. Așadar, gândiți-vă puțin; dacă o făptură maximum de măreață există în orice lume posibilă, ea există și în toate lumile posibile, și dacă există în toate lumile posibile, atunci ea există și în lumea actuală. Prin urmare, o făptură a cărei măreție atinge cel mai înalt nivel, chiar există în realitate. Astfel ateii trebuie să susțină nu doar că Dumnezeu nu există, pur și simplu, ci că este imposibil ca Dumnezeu să existe.
Iată un rezumat al argumentului ontologic:
- Este posibil ca o Ființă de o Măreție Maximă să existe;
- O Ființă de o Măreție Maximă există în unele lumi posibile.
- Daca o Ființă de o Măreție Maximă există în unele lumi posibile, atunci ea există în toate lumile posibile.
- Daca o Ființă de o Măreție Maximă există în toate lumile posibile, atunci ea există și în lumea actuală/reală.
- O Ființă de o Măreție Maximă există în lumea reală.
- Prin urmare, o Ființă de o Măreție Maximă există cu adevărat.
Pașii de la numărul 2 până la numărul 6 sunt corecți și nu lasă loc de controverse, dar cum rămâne cu numărul 1?
În mod clar, dacă poate fi demonstrat că ideea existenței unui Dumnezeu este incoerentă din punct de vedere logic, atunci raționamentul eșuează, însă este ideea unei Făpturi de o Măreție Maximă absurdă, precum este cea a unui burlac căsătorit, sau a unui cerc pătrat, sau a mirosului culorii albastre?
Nu pare să fie cazul. Noțiunea unei ființe atotputernice, atoateștiutoare și perfect morală care există în toate lumile posibile pare a fi o idee perfect coerentă. Dar nu am putea parodia acest argument și să-l facem să funcționeze pentru orice? De ce nu am spune că este logic ca o pizza maximum de gustoasă să existe, și, prin urmare, o pizza maximum de gustoasă chiar să existe?
Totuși ideea unei pizze maximum de gustoasă nu seamănă cu ideea unei Ființe de o Măreție Maximă. În primul rând, nu există valori maximale intrinseci care fac o pizza grozavă. Ar putea mereu să existe un ardei iute în plus care să-i sporească savoarea. Nici măcar nu este evident ce proprietăți fac o pizza să fie nemaipomenită: blatul gros sau subțire, mai multă brânză, hamsiile? Asta este în strânsă legătură cu gusturile consumatorilor. În al doilea rând, o pizza maxim de gustoasă ar trebui să existe în toate lumile posibile în mod logic, însă asta ar însemna că nu ar putea fi mâncată, deci nu ar fi o pizza cu adevărat, deoarece o pizza este ceva ce poți mânca. Ideea unei pizza maxim de gustoasă se dovedește a fi o idee incoerentă.
Ideea existenței lui Dumnezeu, pe de altă parte, este o idee coerentă în mod intuitiv. Din acest motiv, existența Lui este o posibilitate.
Iar argumentul ontologic arată că, dacă este posibil ca Dumnezeu să existe, atunci Dumnezeu chiar există.
