”Biblia nu este o carte științifică!”
Este obișnuit ca evoluționiștii teiști („TE”, creștinii care cred că Dumnezeu a folosit evoluția) să susțină că Biblia nu este o carte științifică și, prin urmare, trebuie să apelăm la știința modernă pentru informații concrete referitoare la vârsta pământului, precum și la originea vieții și a umanității așa cum este consemnată în cartea Facerii. Este posibil, susțin TE, să acceptăm consensul științific al evoluției, al big bang-ului și al miliardelor de ani, păstrând în același timp teologia care ne spune cum să fim salvați de păcatele noastre.
Este nevoie doar de o privire superficială asupra Scripturii pentru a vedea că cei care fac compromisuri au dreptate în sensul că Biblia nu este o carte științifică. Cu toate acestea, dacă nu ar fi atât de ocupați să distrugă acea caricatură a gândirii creaționiste, ar putea să se uite mai atent și să vadă ce tip de carte este Biblia.
Și din experiența noastră, mulți TE nu își dau seama că au un punct orb. Ei susțin că cineva poate avea o viziune înaltă asupra Scripturii și să creadă în evoluție. Cu toate acestea, autoritatea lor ultimă devine consensul științific despre origini care are o fundație naturalistă (necreștină). Pe scurt, ei folosesc această viziune de consens, care se schimbă constant, pentru a interpreta Scriptura, în loc de a face invers.
Dar există și o altă deconectare masivă care subminează punctul de vedere al TE, dacă susțin că o interpretare evolutivă a relatării originilor din Facerea poate fi susținută în timp ce sunt fideli învățăturii Bibliei despre mântuire (doctrina soteriologiei).
Reprezintă Biblia istoria adevărată?
Deși Biblia ar putea să nu fie o carte științifică, ea este o carte istorică, deoarece detaliază evenimente care s-au întâmplat de fapt în trecut. Cea mai mare parte transmite relatări, multe dintre acestea putând fi plasate pe o hartă sau pe o linie temporală. Și Biblia face acest lucru cu o acuratețe extraordinară, chiar spunându-se că primii arheologi ieșeau cu o Biblie într-o mână și o sapă în cealaltă. Din nou, au existat dovezi despre orașe, grupuri de oameni și evenimente exact acolo unde Biblia spunea că au fost.
Acesta a fost cazul chiar și atunci când scepticii au batjocorit Biblia. În urmă cu două sute de ani, mulți credeau că Biblia conținea povești inventate despre poporul hitit. Cum a putut un grup atât de grozav de oameni să dispară complet, aparent fără a lăsa urme? A fost considerată a fi una dintre marile erori ale Bibliei. Cu toate acestea, când au fost descoperite ruinele orașului Hattușa, s-a dezvăluit că ele existau cu adevărat și că hitiții rivalizau cu Egipt în ceea ce privește puterea lor în lumea antică. Egiptul Antic amintește de luptele cu puternica armată hitită.
Noul Testament este la fel de sigur din punct de vedere istoric. Toți autorii Evangheliilor au avut relatări despre viața lui Hristos care pot fi armonizate pentru a oferi o imagine bună a celor trei ani de propovăduire ai lui Iisus, moartea și învierea. Avem o idee bună unde au avut loc multe dintre evenimentele relatate în Evanghelii.
Deși scepticii s-ar putea să nu fie de acord cu natura unora dintre evenimentele pe care Biblia le consemnează, în special cele miraculoase, ar fi greu de argumentat că, față de faptul că multe dintre locurile și evenimentele din relatările biblice pot fi plasate într-un interval rezonabil de date exacte. Desigur, marea excepție a TE de la aceasta ar fi relatarea Facerii despre Creație și cronologia ei de mii, nu de miliarde de ani, din cauza credinței lor în evoluționism.
Teologie istorică
Autorii Bibliei au avut un motiv specific pentru a spune anumite povești și pentru a sublinia anumite puncte. Și în Noul Testament, autorii și-au construit teologia în primul rând în jurul unei astfel de istorii, cum ar fi modul în care Dumnezeu a creat lumea, cum a căzut omul în păcat și cum a lucrat Dumnezeu în istorie pentru a răscumpăra lumea pe care a făcut-o, prin moartea și învierea lui Iisus.
Astfel, Facerea se concentrează rapid asupra descendenților lui Avraam, Isaac și Iacov, prin care Mesia avea să vină în lume. Acesta este, de asemenea, motivul pentru care autorii Evangheliei consemnează foarte puțin despre nașterea și copilăria lui Iisus și își petrec majoritatea timpului vorbind despre ultimii trei ani ai vieții sale, culminând cu moartea și învierea Sa ca un contrapunct pentru evenimentele istorice din Facerea.
O carte istorică care consemnează viitorul!
Din motive evidente, majoritatea cărților istorice pot consemna doar evenimente care s-au întâmplat deja. Dar Biblia este unică prin faptul că ea conține profeții precise despre viitor. Vedem exemple de profeții care s-au împlinit, cum ar fi atunci când Isaia a vorbit despre Iisus cu sute de ani înainte de nașterea Sa, iar cartea lui Daniel a interpretat cu exactitate un vis despre o statuie de aur, bronz, fier și lut ca descriind o succesiune de imperii mondiale, și momentul sosirii lui Iisus. În Evanghelii, Iisus a prezis distrugerea Ierusalimului, iar mulți creștini au scăpat din Ierusalim și au supraviețuit când au considerat avertismentul lui Iisus la propriu!
Totuși, nu toate profețiile din Biblie s-au împlinit încă. Există o categorie care se referă la sfârșitul timpurilor. De la profețiile eshatologice din Vechiul Testament până la cartea Apocalipsei din Noul Testament, se prevede că acest timp viitor va include judecata celor nepocăiți și distrugerea creației căzute, învierea morților și o „re-creare” a Noului Cer și Pământ, și domnia lui Dumnezeu manifestată pe Pământ, unde El locuiește împreună cu poporul Său.
Ați putea recunoaște că cineva ar fi consecvent dacă ar pune la îndoială atât istoria, cât și profețiile Bibliei. S-ar putea, de asemenea, să simpatizați cu cineva care a recunoscut utilitatea istorică a unor părți din Biblie, dar s-a îndoit de părțile care nu s-au împlinit încă. Dar este ironic că mulți creștini de astăzi cred că Iisus se va întoarce cu adevărat, morții vor învia cu adevărat și toate celelalte promisiuni eshatologice se vor împlini, îndoindu-se în același timp de istoria Facerii și luând o poziția evoluționistului teist.
Iisus Însuși a abordat acest tip de inconsecvență când a spus:
Dacă v-am spus cele pământești și nu credeți, cum veți crede cele cerești? (Ioan 3:12).
În timp ce Iisus vorbea lui Nicodim despre realitatea de sus, aceasta se aplică la fel și aici. Iată o altă deconectare masivă nu numai pentru TE, ci și pentru orice punct de vedere (cum ar fi creația progresivă) care nu consideră Facerea drept istorie reală, literală. Pur și simplu, dacă Dumnezeu nu a creat așa cum este scris în Cuvântul Său, în cele șase zile de 24 de ore din Facerea, cum poate cineva să creadă că El va crea un Cer și un Pământ instantaneu în viitor?
Biblia este o carte revelatoare!
Biblia nu este în primul rând o carte științifică și nici măcar nu este în primul rând o carte istorică. Nu există doar pentru a ne spune despre vechii israeliți morți de mult timp și despre relațiile lor cu alte puteri antice și nici nu există doar pentru a detalia învățăturile unui rabin într-o zonă izolată a Imperiului Roman.
Biblia este consemnarea lui Dumnezeu a acțiunilor Sale în creația Sa. El a creat lumea, oamenii și orice altceva. Când Adam, primul nostru strămoș, s-a răzvrătit, Dumnezeu a pus în practică planul mântuirii. El este protagonistul principal în ampla povestită a Creației, Răscumpărării și Restaurării povestită de Scriptură.
Când oamenii fac compromisuri cu privire la creație, acestea subminează însăși temelia acestei narațiuni. Dacă Dumnezeu a folosit inițial un proces de milioane de ani de moarte și suferință pentru a realiza Creația Sa, așa cum sugerează TE, o „restaurare” implică oare că ar trebui să așteptăm alte milioane de ani de moarte și suferință pentru a crea Noul Cer și Pământ?
Deconectarea teologică este că, Căderea (Fac. 3) a adus moartea și suferința, motiv pentru care conceptul de moarte este atât de străin într-o creație viitoare „restaurată”. În cazul în care Căderea lui Adam ar fi doar o poveste cu un substrat teologic, de ce am spune că promisiunile eshatologice sunt mai mult decât simple declarații teologice?
Dar dacă acceptăm că Dumnezeu a creat universul, restul poveștii curge natural. Dumnezeul care a creat omenirea nu ar avea nicio problemă să provoace o naștere miraculoasă din fecioară sau să învieze pe Domnul din morți. Creatorul care a făcut primul pământ „bun foarte” va putea restaura Noul Cer și Pământ.
Autor: Gary Bates și Lita Sanders
Sursa: Creation.com | “The Bible is not a science book!”
24 iunie 2023 @ 21:38
Da nu este o carte de stiinta,insa cand trateaza subiecte stiintifice este in acord parfect cu adevarata stiinta.Iata cateva doveziȘ
1) ETAPELE CREAŢIEI (PREGATIREA PAMANTULUI PTR.A FI LOCUIT) ÎNCEPUTUL Sunt create cerurile fizice şi pământul (Geneza 1:1). Pământul este fără formă, pustiu şi învăluit în întuneric,dar a fost creat odata cu celelalte corpuri ceresti,Soarele,Luna,etc.si e logic acest lucru deoarece Universul,ca intreg este guvernat,si sustinut ca intreg de legile fizice caracteristice. (Geneza 1:2). Ziua 1: lumină; zi şi noapte. O lumină difuză pătrunde în atmosfera pământului. Dacă pe pământ ar fi existat un observator, acesta nu ar fi putut percepe sursele de lumină. Totuşi, diferenţa dintre noapte şi zi devine vizibilă (Geneza 1:3-5). Ziua 2: întinderea. Pământul este acoperit de ape şi de o masă densă de vapori. Aceste două elemente au fost separate, apărând un spaţiu între ape şi masa de vapori. Biblia il numeşte „o întindere între “ape” şi „Cer” (Geneza 1:6-8). Ziua 3: uscat şi vegetaţie. Apele se retrag şi apare uscatul. Atmosfera se limpezeşte, permiţând astfel unei cantităţi mai mari de lumină solară să ajungă pe suprafaţa pământului. Apare vegetaţia, speciile înmulţindu-se în a treia şi în următoarele zile de creare (Geneza 1:9-13). Ziua 4: luminători cereşti Soarele şi Luna devin vizibile de pe suprafaţa pământului (Geneza 1:14-19). Ziua 5: peşti şi păsări. Dumnezeu creează animalele marine şi creaturile zburătoare în număr mare, pe care le înzestrează cu capacitatea de a se înmulţi după specia lor (Geneza 1:20-23). Ziua 6: animale terestre şi oameni. Sunt create animalele terestre, mici şi mari deopotrivă. A şasea zi culminează cu capodopera creaţiei fizice a lui Dumnezeu: primul cuplu uman (Geneza 1:24-31). Aceste zile nu sunt de cate 24 ore,ci de mii de ani.In Geneza 2:4 se spune ca “cerurile si pamantul”au fost create “intr-o zi”,care cu siguranta nu este de 24.ore,ci de miliarde de ani,dupa cum sustin savantii! De remarcat ca aceasta ordine din Geneza,sau succesiunea etapelor de pregatire a pamantului ptr.a fi locuit, este sustinuta de oamenii de stiinta. Lumina soarelui,apa si uscatul au facut posibila existenta vegetatiei,implicit a fenomenului fotosintezei,de care depinde existenta vietuitoarelor,inclusiv a omului, pe pamant. 2) Isaia 40:22(sec.VIII ien). Vorbeste despre “Cercul pamantului”Cuv .ebraic tradus „cerc” poate fi redat si sfera.De fapt din spatiu pamantul se vede cerc,ca ssi celelalte planete. 3) Iov 26:7(sec XV ien)-Pamantul este suspendat pe nimic. 3.1)Iov 26:10-Aici pamantul este inscris pe suprafata apei ,la limita dintre lumina si intuneric.Aceasata linie de demarcatie la care se opreste lumina este posibila doar in cazul unei sfere. 4) Medicina Moise a crescut la curtea Faraonului, si a fost instruit in toata intelepciunea Egipultui.”.Î.Egiptului:Papirusul Ebers,o compilatie de cunostinte medicale egiptene,cca.1550 ien.contine cca 700 leacuri.Vezi si Sce(creatie/evolutie pg 204.Majoritatea leacurilor erau in mare masura ineficiente,unele chiar extrem de periculoase.Ptr.rani se foloseau unguente ce contineau excremente umane,sau de animal.(THE INTERNATIONAL STANDARD BIBLE ENCYLOPAEDIA,editata de James Orr,1939 vol.IV,pg.2393). Ce sfaturi medicale gasim in cartile lui Moise,scrise i aceiasi perioada?. Dt.23:13-Sa iti faci nevoile in afara taberei intr-o groapa pe care sa o acoperi cu lopata.Protectie impotriva contaminarii apei freatice,imp.bolilor transmise prin muste,a bolilor diaretice,etc. Lev.13:15-O persoana banuita ca ar avea o boala contagioasa era pusa in carantina. Lev.11:27-33 -Lucrurile,obiectele,ajunse in contact cu o persoana necurata erau spalate,uneori arse. Num.19:11-14-Oricine venea in contact cu un cadavru era necurat 7 zile Prov.14:30-O inima calma este sanatate pt.corp.(MEDICAL WORD NEWS) 1983,10 oct.,pg71). Descoperirea medicilor din zilele noastre. Ecl.1:4-7-O descriere a ciclurilor naturale,si circuitul apei in natura. Ps.104:6-Despre formarea muntilor.Un manual de geologie:THE BOOK OF POPULAR SCIENCE(Edit.Glorier Inc.),1967,pg.213,214.,scrie urmatoarele:Incepand din Precambrian si pana in epoca noastra,fenomenul formarii si disparitiei muntilor a continuat.Muntii nu numai ca s-au nascut pe fundul marilor disparate,ci au fost scufundati mult timp dupa formarea lor,ca apoi sa se inalte”.
24 iunie 2023 @ 21:46
Multe miracolele biblice au la baza legi fizice,dar care inca nu au fost descoperite.De ex Efectul Moise,un experiment al savantilor japonezi a demonstratca separarea Marii Rosii a fost posibila.Au introdus apa intr-o epubreta,au aplicat asupra ei un camp magnetic iar apa s-a retras dpre capetele eprubetei.Evident,Creatorul universului,cel care a adus in existenta legile fizice,pute sa foloseasca un camp magnetic urias care sa desparta apele M.rosii. Iata ce spune stiinta despre Potopul Biblic:
26 Mulţi oameni consideră că Biblia şi ştiinţa modernă se contrazic şi în alt domeniu. Conform cărţii Genezei, în urmă cu milenii răutatea oamenilor ajunsese atît de mare încît Dumnezeu a decis nimicirea lor. El l-a împuternicit pe Noe să construiască o imensă ambarcaţiune din lemn, o arcă, după care a adus un potop asupra omenirii. Au supravieţuit numai Noe şi familia sa, precum şi reprezentanţi ai tuturor speciilor de animale. Potopul a fost atît de mare încît „toţi munţii înalţi care erau sub cerurile toate au ajuns să fie acoperiţi“. — Geneza 7:19.
27 De unde provenea marea cantitate de apă necesară pentru a acoperi întregul pămînt? Răspunsul îl aflăm în Biblie. În decursul primelor etape ale creaţiei, cînd întinderea atmosferică începuse să ia formă, existau «ape dedesubtul întinderii» şi «ape deasupra întinderii» (Geneza 1:7; 2 Petru 3:5). Biblia spune că, în momentul declanşării potopului, „stăvilarele cerurilor s-au deschis“ (Geneza 7:11). Evident, «apele de deasupra întinderii» s-au prăbuşit, constituind cea mai mare parte a apelor care au inundat pămîntul.
28 Lucrările ştiinţifice moderne sînt înclinate să desconsidere ideea unui potop universal. Se pune, aşadar, întrebarea: Să fie oare Potopul doar un mit sau este o realitate? Înainte de a da un răspuns, menţionăm că închinătorii de mai tîrziu ai lui Iehova nu considerau Potopul drept un mit, ci un fapt istoric. Isaia, Isus, Pavel şi Petru vorbeau despre el ca despre un eveniment real (Isaia 54:9; Matei 24:37–39; Evrei 11:7; 1 Petru 3:20, 21; 2 Petru 2:5; 3:5–7). Existenţa unui Potop universal merită însă unele clarificări.
Apele Potopului
29 Pămîntul acoperit complet de ape! (. . .) Nu este oare ceva de necrezut? Absolut deloc. De fapt nu este oare pămîntul, într-o oarecare măsură, complet acoperit de ape? Şaptezeci la sută din suprafaţa pămîntului este acoperită de ape, astfel încît uscatul nu reprezintă decît 30% din suprafaţa globului. În plus, 75% din cantitatea de apă dulce a planetei noastre este imobilizată în gheţuri şi calotele polare. Dacă toată această ghiaţă s-ar topi, nivelul oceanelor s-ar ridica mult deasupra celui actual, făcînd să dispară oraşe ca New Yorkul şi Tokyo.
30 The New Encyclopædia Britannica face o altă precizare: „Se estimează că adîncimea medie a oceanelor este de 3 790 de metri, cifră net superioară altitudinii medii a uscatului, care este de 840 metri. Dacă înmulţim adîncimea medie a oceanelor cu suprafaţa acoperită de apă, reiese că volumul total al oceanului planetar este de 11 ori mai mare decît a pămîntului situat deasupra nivelului mării.“14 Prin urmare, dacă toate denivelările suprafeţei pămîntului ar fi nivelate — netezind munţii şi umplînd adîncurile mărilor — globul ar fi complet acoperit de apă cu o adîncime de mii de metri.
31 Pentru ca un potop să fi putut avea loc trebuia ca adîncimea oceanelor dinainte de Potop să fi fost mai mică iar munţii mai puţin înalţi decît în prezent. Să fi fost oare posibil lucrul acesta? Să dăm cuvîntul unei lucrări ştiinţifice: „Acolo unde astăzi se înalţă munţi cu vîrfuri de o înălţime ameţitoare, altădată erau cîmpii şi oceane, în urmă cu milioane de ani, în întinderi monotone. (. . .) Mişcările plăcilor continentale, pe de-o parte, provoacă formarea unor înălţimi unde pot supravieţui numai cele mai rezistente animale şi plante, iar pe de altă parte, la cealaltă extremă, formarea splendidelor adîncuri ale misterioasei lumi submarine.“15 Deoarece munţii cresc, iar fundurile mărilor se adîncesc, este evident că într-o anumită epocă munţii nu erau atît de înalţi ca astăzi şi nici marile gropi oceanice atît de adînci. 32 Ce s-a întîmplat cu apele după Potop? Ele trebuie că s-au scurs în fundurile oceanelor. În ce fel? Oamenii de ştiinţă consideră că continentele se sprijină pe nişte plăci enorme care, deplasîndu-se, pot modifica suprafaţa terestră. În anumite locuri de joncţiune a plăcilor se găsesc astăzi abisuri de peste 10 000 metri adîncime.16 Este foarte probabil ca, sub însuşi efectul Potopului, aceste plăci să se fi deplasat, fundurile oceanelor să se fi adîncit, deschizînd largi despicături care au înghiţit apa ce inundase pămîntul. (Psalm 104:5-8)
34 Erori asemănătoare au fost deja comise. Iată, de exemplu, ce putem citi despre începuturile teoriei epocilor glaciare: „Au existat epoci glaciare în toate stadiile istoriei geologice, conform filozofiei uniformităţii. Însă, în anii din urmă, o nouă şi minuţioasă cercetare a respins multe dintre aceste epoci glaciare; formaţii care odinioară fuseseră considerate drept morene sînt astăzi reinterpretate drept albii săpate de scurgeri de nămol, de alunecări submarine şi curenţi noroioşi: torente de apă murdară, plină de nămol, nisip şi pietriş care s-au deversat pe fundul abisurilor.“18
35 Documentele fosile par să furnizeze şi ele o dovadă a Potopului. Ele descoperă că altădată Europa era terenul de vînătoare al unei specii de feline numite Machairodus meghantheron, cu canini sub formă de pumnal, că America de Nord era cutreierată de cai mult mai mari decît cei care trăiesc azi şi că în Siberia păşteau mamuţii. Apoi, speciile de mamifere de pe întregul pămînt au dispărut în acelaşi timp, în urma unei brutale schimbări climaterice. În Siberia, zeci de mii de mamuţi au pierit în urma unei rapide congelări.c Conform afirmaţiei lui Alfred Wallace, renumit contemporan al lui Charles Darwin, o distrugere de o asemenea amploare trebuie să fi avut la origine un eveniment mondial excepţional.19 Mulţi consideră că acest eveniment a fost Potopul.
36 Articolul de fond al unei reviste de arheologie biblică făcea următorul comentariu: „Trebuie să ne reamintim că tradiţiile cele mai răspîndite ale culturii umane sînt acelea ale unei mari inundaţii (. . .) Cu toate acestea, este foarte posibil ca tradiţiile cele mai vechi păstrate în textele Orientului Apropiat să indice că un potop veritabil de proporţii gigantice ar fi avut loc în decursul uneia dintre epocile glaciale (. . .) în urmă cu mii de ani.“20 În cursul acestor epoci pluviale suprafaţa terestră era mult mai umedă decît este astăzi, iar lacurile cu apă dulce mult mai întinse. Conform unei ipoteze, această umiditate se datora puternicelor ploi survenite la sfîrşitul glaciaţiilor. Dar s-a mai afirmat că la un moment dat excesiva umiditate a suprafeţei terestre se datora Potopului.
Omenirea nu a uitat
37 John McCampbell, profesor de geologie, a scris: „Diferenţele esenţiale dintre catastrofismul biblic (Potopul) şi uniformismul evoluţionist rezidă nu în datele reale geologice, ci în interpretarea lor. Explicaţia oferită depinde în mare măsură de instruirea şi presupunerile geologului.“21
38 În memoria omenirii amintirea Potopului persistă ca o dovadă de neşters a realităţii acestuia. Pretutindeni pe pămînt, în locuri atît de îndepărtate unele de altele cum ar fi Alaska şi insulele Pacificului de Sud, există istorisiri antice care se referă la el. Civilizaţiile originale ale Americii precolumbiene, precum şi aborigenii din Australia, păstrează relatări referitoare la Potop. În ciuda existenţei unor variante asupra detaliilor, aproape toate aceste versiuni afirmă că pămîntul a fost inundat şi că numai cîţiva oameni au scăpat, refugiindu-se la bordul unei ambarcaţii construite de ei. Această tradiţie universal acceptată nu poate avea decît o singură explicaţie: Potopul a fost un eveniment istoric.d
39 Astfel, în linii mari, Biblia concordă cu ştiinţa modernă. Cînd între ele apar dezacorduri, oamenii de ştiinţă nu au de adus decît argumente discutabile. Atunci însă cînd ele cad de acord, adesea Biblia furnizează informaţii atît de precise, încît ele nu pot fi atribuite decît unei inteligenţe supraumane. Incontestabil, armonia ce există între ea şi faptele stabilite de ştiinţă constituie o nouă dovadă că Biblia este Cuvîntul lui Dumnezeu şi nu al oamenilor.
2) REFERINTE
3) 14. The New Encyclopædia Britannica, 1987, vol. 25, p. 124.
4) 15. Wonders of Nature, editată de Claus Jürgen Frank, 1980, p. 87.
5) 16. The New Encyclopædia Britannica, 1987, vol. 9, p. 505.
6) 18. Scientific American, mai 1960, p. 71.
7) 19. Planet Earth—Ice Ages, de Windsor Chorlton, 1983, p. 54, 55, 57.
8) 20. Biblical Archaeologist, decembrie 1977, p. 134.
9) 21. The Genesis Flood, de John C. Whitcomb, Jr. şi Henry M. Morris, 1967, p. xvii.
24 iunie 2023 @ 21:48
Sa nu mai vorbim de creatie:Pasteur.legea biogenezei:viata nu poate proveni dect di viata preexistenta,prin reproducere