Biblia și căsătoriile inter-rasiale
Chiar dacă Biblia clarifică faptul că toți oamenii descind din Adam și Eva (fiind astfel foarte strâns legați intre ei),[1] există încă concepții greșite emise de anumiți creștini cu privire la „rasă”. Poate în mod surprinzător, acest lucru ar presupune preocupări legate de ideea căsătoriei dintre doi credincioși din așa-numitele rase diferite.
Dar aceste preocupări nu au nici o bază în știință, și nici în Biblie. Într-un final, știința a ajuns la Cuvântul lui Dumnezeu care afirmă cât de strâns legați suntem cu toții la nivel genetic. Din punct de vedere istoric, gândirea evoluționistă a agravat dramatic rasismul. Darwin credea că unele grupuri erau mai puțin evoluate spre umanitate decât altele; propriul său grup, fiind, fără îndoială, din categoria celor mai evoluați. Aliatul lui Darwin în Germania, Haeckel, chiar a atacat Biblia pentru antirasism.[2]
Nu este ca și cum am putea rezolva toate problemele rasiale ale societății prin simpla afirmare, pe baza relației noastre strânse, că nu există nici un fel de rasă. Dacă ar fi așa, atunci nu ar exista nici un fel de rasism sau discriminare prin rasă. Nici nu s-ar mai pune problema „căsătoriilor inter-rasiale”.
Pe scurt, cuvântul „rasă” transmite încă înțelesul de zi cu zi; recunoaștem că unii sunt înrudiți cu noi mai mult decât alții (și, prin urmare, înfățișarea lor se aseamănă mai mult cu a noastră).
Dar „diferențele de grup” există în mod trivial, așa cum confirmă acum descoperirile moderne din biologia umană și genetică. Trăsături precum pielea, părul sau culoarea ochilor nu implică structuri sau funcții unice pentru nici un grup, doar semnificații diferite ale acelorași lucruri. Toți oamenii au același pigment al tenului pentru protecție solară – melanină; tenurile cu nivel mai ridicat de melanină, în general etichetați ca fiind „de culoare”, sunt într-adevăr mai închise la culoare. Cei care au mai puțină melanină în piele, numiți „albi”, au într-adevăr tenuri deschise la culoare – adesea roz, datorită insuficienței melaninei care controlează roșeața micilor vase de sânge. Și există multe nuanțe între aceste tonuri.
Persoanele cu ochi albaștri nu au trasături unice; este vorba de același lucru, melanina. E pur și simplu modul în care lumina se răspândește dintr-o cantitate mai mică de melanină (la fel cum cerul este albastru din cauza împrăștierii luminii din moleculele de aer, mărită de particulele fine de praf).
În mod similar, cei programați genetic pentru a produce o cantitate mai mare de melanină în părul lor vor avea păr brun sau „negru”. Iar cei cu un procent mai mic de melanină, au păr blond.
De altfel, este ușor să explicăm cum ar fi putut apărea foarte rapid grupuri de persoane cu caracteristici diferite raspandite în întreaga lume. Biblia descrie evenimentul petrecut în Babel care oferă condițiile potrivite – despărțirea unei populații în grupuri de câteva zeci de mii care s-au izolat unul de celălalt .
Populația lumii, care a ieșit de curând dintr-un eveniment „aproape de dispariție” [3], vorbea pe atunci în aceeași limbă. Un număr redus de limbi noi (care formează „rădăcinile” arborilor familiei de limbi de astăzi) a fost impus brusc și supranatural acestui grup.[4]
Confuzia rezultată și problemele apărute au dus la consecințele dorite de Dumnezeu, pentru fiecare grup, și anume acela ca oamenii să se răspândească peste tot pământul. În realitate, acest lucru a impus o izolare socială aproape instantanee și apoi geografică (deci reproductivă) unul de celălalt.
Fiecare grup a purtat un subgrup diferit din “totalul genetic”. Capitolul 18 din cartea: Creation Answers Book explică în detaliu modul în care acest lucru ar fi condus la tipurile de clasificari genetice (inclusiv trăsăturile vizibile) pe care le vedem astăzi la populațiile umane. Astfel, diferențele rasiale, cu toate că nu fost scopul evenimentului din Babel, au venit ca un efect secundar la acesta.
S-au făcut încercări disperate de a folosi acest lucru precum și alte fragmente din Biblie pentru a justifica status quo-ul în societățile in care există sclavie sau diferențierea etnică. Cu toate acestea, urmărind acel “ghiont” al diviziunii inițiale destul de drastice, omenirea din cele mai vechi timpuri a respectat cu de-amanuntul porunca lui Dumnezeu de a umple pământul. Nu există vreo sugestie în Scriptură că Dumnezeu interzice fie migrarea dintr-un loc în altul, fie căsătoria între un grup etnic și altul.[5]
Biblia sfătuiește credincioșii să nu se căsătorească cu necredincioșii (2 Corinteni 6:14). Și în vremurile Vechiului Testament, israeliții nu trebuiau să se căsătorească cu cei de alt neam. Dar li se permitea daca aceștia se converteau la credința în Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, așa cum au făcut-o Rahab și Ruth, strămoșii lui Iisus (Matei 1). Aceasta arată că problema era de natura religioasă, nu rasială și nici măcar culturală.
Cultura contează
Regula bunului simț arată că grupurile care au o istorie mai lungă de izolare unul de celalalt, atât geografic, cât și lingvistic, vor fi dezvoltat diferențe mai mari între culturile lor. Căsătoria inter-rasială va însemna așadar că cineva se căsătorește cu altcineva dintr-o altă cultură. Deci, există „aspecte spirituale” de luat în considerare. Diferențele culturale pot apărea chiar și atunci când două persoane sunt de aceeași „rasă”, de exemplu un englez tipic care se căsătorește cu o rusoaică tradițională.
Chiar și cei care vorbesc aceeași limbă, precum americanii și australienii [6], sunt adesea surprinși de cât de mari pot fi diferențele culturale.
Diferențele culturale pot îmbogăți foarte mult viețile celor două persoane, dar pot adăuga și un set unic de probleme. Cuplurile suficient de înțelepte pentru a căuta consiliere [7] în diferite chestiuni înainte de logodnă ar trebui să ia în considerare și astfel de lucruri. Consilierea ajută ca ei să poată anticipa tipurile de probleme care ar putea apărea și să le clarifice. Intenția este de a încerca să minimalizeze problemele în cazul în care căsătoria va continua.
Câinii și dogma „purității rasiale”
Una dintre problemele legate de modul în care oamenii văd căsătoria inter-rasială are, cred eu, de a face cu înțelegerea greșită a așa-numitului concept de „rasă pură”. Îmi amintesc că am ascultat odată o discuție a colegului CMI, Peter Sparrow. Cu un zâmbet larg și o voce înfloritoare, Peter a făcut o declarație care chiar m-a surprins (cu siguranță, părea să șocheze pe mulți din public). El a spus (accentuat): „Adam și Eva sunt exemplul suprem de rase diferite!”
Când te gândești la asta, avea perfectă dreptate. Problema este că am fost condiționați să ne gândim la populațiile epuizate genetic ca fiind „pure” în sensul cumva de „mai bune”. De fapt, combinațiile „amestecate” atât la animale cât și la oameni au o bogăție genetică mai mare, mai mare decît originalele create direct de Dumnezeu.
O bună ilustrare a acestei situații implică rasele de câini domestice. Pornind de la o populație de câini „corcitură”, crescătorii au reușit să selecteze numeroase soiuri „pure” – soiuri diferite, cum ar fi, de exemplu, Marii Danezi care provin din Chihuahua. Dar prin izolarea anumitor caracteristici, crescătorii au trebuit să ignore pe altele. Astfel, prin cultivarea rasei „Chihuahua” (inclusiv particularitatea „pitica” a lor), unele dintre genele pentru rasa „Marii Danezi” (cum ar fi gena „uriașă” a lor) au fost pierdute în proces- și invers. Deci, dacă toți câinii din lume exceptând Chihuahua ar înceta să mai existe, nici unul nu ar putea reproduce vreodata vreun soi de Mare Danez. Pentru a „reproduce” o Mare Daneză, ar fi nevoie de bogăția și varietatea genetică din acea populație de corcituri primare. [8]
Deci, rasele „pure” sunt, de fapt, populații slăbite și epuizate genetic. Ei sunt mai diferențiați, dar și mai puțin capabili să se modifice și să se adapteze mai departe prin selecție. Asemănător și în cazul populațiilor umane; Adam și Eva nu ar fi putut fi, așa cum sunt deseori zugrăviți, cu tenuri deschise,cu ochi albaștri și păr blond, sau nu ar fi putut da naștere la toate soiurile diferite de oameni. Ei ar fi fost probabil la „mijlocul drumului” în cele mai multe trăsături, contribuind astfel la gama largă de varietate genetică observate la descendenții lor. În astfel de caracteristici, cum ar fi nuanța pielii, culoarea părului și a ochilor, acestea erau probabil de un castaniu-mediu. Descendenții oamenilor care au o astfel de înzestrare genetică bogată pot apoi să manifeste o gamă largă de schimbare pe măsură ce aceste gene se recombină. Nuanțarea tenului acestora se poate întinde de la „deschis” la „închis”, cu toate tonurile de culoare dintre ele.
Acest lucru este frumos ilustrat în exemplul „gemeni în două tonuri” (stânga) recomandat de vorbitorii CMI. Cele două frumoase fetițe-gemene [9] prezentate în imagine au reușit să manifeste acel nivel uimitor de varietate într-o singură generație, deoarece mama și tatăl lor (imagine) sunt ei înșiși produsul unei căsătorii „mixte”. Pe scurt, atunci când doi oameni de diferite rase se căsătoresc, ei câștigă o mai mare bogăție și diversitate în genele lor, mai aproape de modelul inițial.
Cât de trist este faptul că atât de mulți oameni, inspirați de evoluție sau de alte evenimente din trecut, au depus atât de multă pasiune fanatică în conservarea rasei lor “pure”. Mulți au ucis și chiar au murit de bunăvoie pentru această “cauză”. Odată ce acest lucru este văzut drept ceea ce este de fapt – si anume o rasă genetică epuizată – nu sună deloc ca o cauză pentru care merită să ne ținem respirația, darămite să mai și mori pentru ea.
Concluzii
Când începem cu istoria reală a omenirii dată de Cuvântul lui Dumnezeu, vedem de ce nu există bariere biblice sau biologice pentru căsătoria inter-rasială. De fapt, există aspecte pozitive. Întrucât soții dintr-o astfel de căsătorie vor fi, în general, mai puțin strâns legați între ei decât doi din același grup etnic, este mai probabil să introducă o mai mare varietate genetică în descendenții lor [10].
Autor: Carl Wieland
Sursa: Creation.com | The Bible and interracial marriage
Traducator: Emilia Comoniță
Referințe și note
[1] Vezi, de exemplu, Luca 3: 23-38, Fapte 17:26, 1 Corinteni 15:45.
[2] van Niekerk, E., Ernst Haeckel: O mărturie ostilă a adevărului Bibliei, creation.com/haeckel2, 3 martie 2011.
[3] Potopul lui Noe – doar 8 oameni au supraviețuit.
[4] Capitolele 10 și 11 ale Facerii. Distribuția acestor limbi noi pare să fi fost de-a lungul liniilor familiale extinse. A se vedea, de asemenea, Wieland, C., Schimbare proeminenta: Au fost create toate miile de limbi de astăzi separat? Și dacă nu, au evoluat limbile? Creația 22 (1): 22-26, 1999; creation.com/babel.
[5] Acest lucru este expus și argumentat în detaliu în cartea mea “Familia umană: Biblia, știința, rasa și cultura”.
[6] Ei bine, un fel de aceeași limbă.
[7] Exemplu: de la un pastor experimentat cu un nivel corespunzător de bun simț divin.
[8] Linile „pure” din scena reproducerilor sunt, de altfel, mult mai susceptibile de a suferi de pe urma efectelor produse de defectele mutaționale acumulate din cauza încrucișării. A se vedea Cosner, L., O paradă a câinilor pedigree mutanți și selecție artificială, Creation 32 (3): 28-32, 2010; creation.com/pedigree.
[9] Heterozygoti sau gemeni ne-identici, în mod clar.
[10] De asemenea, descendenții sunt mai puțin predispuși să moștenească defecte genetice de la părinții lor; consultați creation.com/races
