Biblia aduce dovezi că Dumnezeu există. Biblia însăși este o dovadă că Dumnezeu există
Biblia începe cu afirmația: „La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul” (Fac. 1: 1). Existența lui Dumnezeu este asumată, evident de la sine. În Psalmul 14: 1 ni se spune:
„Zis-a cel nebun în inima sa: „Nu este Dumnezeu!” Stricatu-s-au oamenii şi urâţi s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul. „
Aici vedem că Biblia leagă gândurile rele despre Dumnezeu – negând în special existența Lui – cu moravurile imorale. Și este adevărat că, dacă nu există Dumnezeu, un Creator care să stabilească regulile, atunci moralitatea noastra este lăsată în voia sorții. Când copiii lui Israel au uitat de Creatorul lor pe vremea judecătorilor, când nu aveau pe nimeni care sa-i ghideze in credința față de Dumnezeu, „…fiecare făcea ce i se părea că este cu dreptate.” (Judecătorii 21:25), iar haosul domnea peste tot.
Vedem că același lucru se întâmplă și astăzi. Țările în care poporul l-a preamarit pe Dumnezeu, recunoscând că „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine însuşi” (2 Cor. 5:19), au experimentat o siguranță și o prosperitate fără precedent. Aceleași țări astăzi se prăbușesc deoarece oamenii întorc spatele lui Dumnezeu. “Dreptatea înalță o națiune, dar păcatul este ocară pentru orice popor.” (Prov. 14:34).
Acceptarea pe scară largă a gândirii evoluționiste
Pe măsură ce popoarele întorc spatele lui Dumnezeu, trăind ca și cum El nu ar exista, păcatul abundă – corupție politică, minciună, calomnie, afișări publice ale deșertăciunilor, crimă violentă, avort, furt, adulter, consum de droguri, beție, jocuri de noroc și lăcomii de toate felurile. Repercursiunile economice urmează pe măsură ce impozitele cresc și guvernele împrumută bani pentru a plăti forțele de poliție, închisorile și sistemele de securitate socială din ce in ce mai necesare pentru a rezolva problemele apărute.
Ceea ce stă la baza acestei renunțări la credința în Dumnezeu este acceptarea pe scară largă a gândirii evoluționiste – că totul s-a făcut din nimic, prin procese naturale; că Dumnezeu nu este necesar. Există un „design”, un model, oamenii recunosc asta, dar nu este obligatoriu să existe și un proiectant al modelului. Lucrul proiectat s-a conceput singur! Această gândire, în care dovezile- clare ca lumina zilei – ale existenței lui Dumnezeu (Rom. 1: 19–20) sunt eliminate, duce în mod normal la ateism (credința în inexistența vre-unui dumnezeu) și la umanismul laic (omul își poate trasa propriul curs al vieții fără Dumnezeu). O astfel de gândire abundă astăzi în universități și administrații publice.
Unele dintre cele mai mari monstruozități care s-au văzut vreodată au fost săvârșite de cei care au adoptat o abordare evoluționistă a moralității – Lenin, Hitler, Stalin, Mao Zedong, Pol Pot. Evoluționistul ateu Sir Arthur Keith a recunoscut urmatoarele despre Hitler:
„Führer-ul german… este un evoluționist; el a căutat în mod conștient să facă ca practica Germaniei să se conformeze teoriei evoluției. ”1
Multe milioane de oameni au suferit teribil și și-au pierdut viața din cauza acestui mod ateu de a gândi. Ateismul ucide, pentru că fără Dumnezeu nu există reguli – ”merge orice”! Atei sunt în fruntea eforturilor de a legitima avortul, eutanasierea, consumul de droguri, prostituția, pornografia și promiscuitatea. Toate aceste lucruri provoacă mizerie, suferință și moarte. Ateismul este filozofia morții.
Acum, atei adoră să puncteze atrocitatile comise de presupușii „creștini” – cruciadele și Irlanda de Nord sunt favoritele.2 Dacă oamenii care comit aceste fapte teribile erau într-adevăr creștini, erau / sunt în contradicție cu propriul lor standard de moralitate (de ex. „Să nu omori”, „iubește-ți dușmanii”). Totuși, Stalin, de exemplu, era în concordanță cu standardul lui, pentru că, fiind ateu (după ce l-a citit pe Darwin), nu avea nici o bază obiectivă pentru nici un standard de moralitate. Keith a recunoscut că Hitler era în concordanță cu filozofia sa evoluționistă.
Creștinismul spune: „Dumnezeu este iubire”, „iubiți-vă unii pe alții” și „iubiți-vă dușmanii”. O astfel de dragoste se sacrifică pe sine. În consecință, creștinii au fost în prim plan în a ajuta pe cei bolnavi, îngrijindu-i pe orfani și pe cei în vârstă, hrănind pe cei flămânzi, educând săracii și opunându-se exploatării cauzate de munca forțată la copii și a sclaviei.
Ateismul, cu rațiunea sa evoluționistă, spune că „dragostea” nu este altceva decât interesul de sine în creșterea șanselor ca genele noastre să supraviețuiască la urmașii noștri sau la apropiații noștri. În „lupta pentru supraviețuirea celor mai puternici”, unde este temeiul compasiunii? Taberele morții ale lui Hitler au apărut din dorința sa pentru ca „rasa ariană” sa câștige bătălia pentru „conservarea raselor favorizate în lupta pentru viață” (subtitlul la cartea Origin a lui Darwin).
Cu toate acestea, nu numai că ateismul este distructiv, ci, logic vorbind, este defect încă de la rădăcină, pentru că trebuie să existe un creator, după cum vom vedea.
Biblia
Biblia, ca proclamare a existenței lui Dumnezeu, mărturisește și faptul că Dumnezeu există, deoarece doar inspirația divină poate explica existența ei, a celei mai remarcabile dintre cărți. Caracteristicile care indică divinitatea autorului sunt: 4,5,6
Unitatea uimitoare a Bibliei. În ciuda faptului că a fost scrisă de peste 40 de autori din peste 19 perioade diferite de viață, în aproximativ 1.600 de ani, Biblia este o revelație constantă, de la început până la sfârșit. Într-adevăr, primele și ultimele cărți ale Bibliei, Geneza și Apocalipsa, se potrivesc atât de bine – ele vorbindu-ne despre „Paradisul pierdut” și, respectiv, despre „Paradisul redobândit” – încât sugerează cu putere proveniența lor divină (comparați, de exemplu, Gen. 1-3 și Apocalipsa 21–22).
Conservarea uimitoare a Bibliei. În ciuda persecuțiilor politice și religioase, Biblia rămâne peste vremuri. Împăratul Roman Dioclețian, în urma unui edict din anul 303, a crezut că a distrus fiecare Biblie. A înălțat chiar și o coloană peste cenușa unei Biblii arse pentru a-și sărbători victoria. Douăzeci și cinci de ani mai târziu, noul împărat, Constantin, a comandat producerea a 50 de Biblii pe cheltuiala guvernului! Biblia este disponibilă astăzi în mult mai multe limbi decât oricare altă carte.
Precizia istorică a Bibliei. Nelson Glueck, faimosul arheolog evreu, a vorbit despre ceea ce a numit „memoria istorică aproape incredibil de precisă a Bibliei, și în special atunci când este susținută prin fapte arheologice” .7 William F. Albright, recunoscut pe scară largă ca unul dintre cei mai mari arheologi din lume, a stabilit:
„Scepticismul excesiv arătat față de Biblie de către școlile istorice importante din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, ale căror etape apar încă în mod periodic, a fost progresiv discreditat. Descoperire după descoperire a stabilit acuratețea nenumăratelor detalii și a adus o recunoaștere crescută a valorii Bibliei ca sursă de istorie. ”8
Sir William Ramsay, considerat ca unul dintre cei mai mari arheologi, s-a calificat în scepticismul istoric german de la mijlocul secolului al XIX-lea și, astfel, nu credea că documentele Noului Testament erau demne de încredere din punct de vedere istoric. Cu toate acestea, investigațiile sale arheologice l-au ajutat să vadă că scepticismul său era nejustificat. El a avut o schimbare profundă de atitudine. Vorbind despre Luca, scriitorul Evangheliei de la Luca și a Faptelelor Apostolilor, Ramsay a spus:
„Luca este un istoric de rangul întâi … ar trebui să fie plasat alături de cei mai mari istorici ai lumii.” 9
În multe puncte specifice, arheologia confirmă exactitatea Bibliei.10 Există multe amanunte prin care scepticii au pus sub semnul întrebării exactitatea Bibliei, de obicei, pe baza faptului că nu există dovezi independente (eroarea de a argumenta din tăcere), doar pentru a constata că alte descoperiri arheologice au scos la iveala dovezi de natura biblică.11
Precizia științifică a Bibliei. Câteva exemple: că Pământul este rotund (Isaia 40:22); Pământul este suspendat în spațiu fără alt sprijin (Iov 26: 7); stelele sunt nenumărate 12 (Facerea 15: 5); ciclul hidrologic (circuitul apei in natura); 11 curenți marini; 13 ființe vii se reproduc după felul lor; 14 multe perspective asupra sănătății, igienei, 15 dietei, fiziologiei (cum ar fi importanța sângelui, 16 de ex. Lev. 17:11); prima și a doua lege a termodinamicii (de exemplu, Isaia 1: 6) și multe alte lucruri.17
Exactitatea profetică a Bibliei. Biblia afirmă că predicția exactă a evenimentelor este profeția lui Dumnezeu. Dumnezeu a spus:
“Vestit-am din vremuri străvechi cele ce aveau să se întâmple; din gura Mea au ieşit şi Eu le-am dat de ştire; pe dată le-am făcut şi ce s-au întâmplat, Fiindcă Eu ştiu că tu eşti tare la cerbice ca un drug de fier şi fruntea îţi este de aramă. Ți-am prezis acestea înainte ca să se întâmple şi auzite ţi le-am făcut ca să nu zici: „Idolul meu le-a făcut, chipul cel cioplit şi turnat le-a hotărât!” (Isaia 48: 3, 5).
Omul va căuta în zadar o linie de profeție exactă în alte cărți religioase, dar Biblia conține multe profeții specifice. McDowell certifică 61 de profeții numai despre Iisus Hristos. Multe dintre acestea, cum ar fi locul, timpul și modul său de naștere, trădarea, felul morții, înmormântarea etc., erau în afara controlului Său. De asemenea, McDowell documentează amănunțit 12 profeții detaliate și specifice despre Tir, Sidon, Samaria, Gaza și Ashkelon, Moab și Ammon, Petra și Edom, Tebe și Memphis, Ninive, Babilon, Chorazin-Betsaida-Capernaum, Ierusalim și Palestina. El arată cum aceste profeții n-au fost scrise după evenimentul în sine.
Probabilitatea ca toate aceste lucruri să se producă în mod întâmplător este egală cu zero. Doar ignoranții voiți (2 Petru 3: 5) ar putea nega această dovadă că Dumnezeu trebuie să fi inspirat aceste profeții.
Influența civilizatoare a Bibliei. Mesajul Bibliei a adus „barbarii” care beau sânge din Insulele Britanice la decență. Este baza dreptului comun englez, a Legii americane a Drepturilor Omului și a marilor democrații precum Regatul Unit, Statele Unite, Canada, Australia și Noua Zeelandă.
Biblia a inspirat cele mai nobile literaturi – ale lui Shakespeare, Milton, Pope, Scott, Coleridge și Kipling, pentru a numi doar câtiva autori – și arta: ca Leonardo da Vinci, Michelangelo, Raphael și Rembrandt. Biblia a inspirat muzica rafinată a lui Bach, Handel, Haydn, Mendelssohn și Brahms. Într-adevăr, declinul acceptării viziunii biblice asupra lumii din Occident a condus în paralel la o scădere a frumuseții artei.18
Astăzi mesajul Bibliei încă transformă entități. Grupuri tribale animiste din Filipine sunt astăzi liniștite fiind eliberate de frică, iar foștii canibali din Papua Noua Guinee și Fiji trăiesc acum în pace, totul datorită Evangheliei.
Onestitatea absolută a Bibliei. Cineva a spus: „Biblia nu este o carte pe care omul ar putea să o scrie dacă ar vrea sau dacă ar putea.” Biblia nu onorează omul, ci pe Dumnezeu. Oamenii din Biblie au picioare de lut; ei se arată „cu bune si cu rele”. Pe fundalul păcătoșeniei și infidelității lor strălucește sfințenia și credincioșia lui Dumnezeu.
Chiar și eroii credinței (Evrei 11) au înregistrat eșecurile lor, inclusiv Noe (Fac. 9: 20–24), Moise (Num. 20: 7–12), David (2 Sam. 11), Ilie (1 Regi 19) și Petru (Mat. 26:74). Pe de altă parte, dușmanii oamenilor lui Dumnezeu sunt adesea lăudați – de exemplu, Artaxerxes (Neh. 2), Darius Mede (Dan. 6) și Julius (Fapte 27: 1-3). Acestea sunt precizări clare că Biblia nu a fost scrisă din perspectivă umanistă.
Mesajul Bibliei care transformă vieți. La San Francisco, un bărbat l-a provocat pe dr. Harry Ironside la o dezbatere „Agnosticism 19 versus creștinism”. Dr. Ironside a fost de acord, cu o singură condiție: ca agnosticul să ofere mai întâi dovezi că agnosticismul este suficient de folositor pentru a-l apăra. Dr. Ironside a provocat agnosticul să aducă un bărbat care era „decăzut” (un bețiv, un criminal sau ceva asemănător) și o femeie care a fost prinsă într-o viață degradată (cum ar fi prostituția) și să arate că ambii oameni fuseseră salvați din viața lor de degradare prin îmbrățișarea filozofiei agnosticismului. Dr. Ironside s-a angajat să aducă la dezbatere 100 de bărbați și de femei care au fost salvați glorios prin credința în Evanghelia ridiculizată de agnostic. Scepticul și-a retras provocarea de a-l confrunta pe dr. Ironside.
Mesajul Bibliei vindecă vieți distruse de păcat, care ne separă pe noi de sfântul nostru Creator. În schimb, agnosticismul și ateismul, ca toate filozofiile anti-Dumnezeu, distrug vieți.
Dumnezeu se descoperă nouă prin Iisus Hristos. Biblia spune: „În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile; Care, fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui şi Care ţine toate cu cuvântul puterii Sale, după ce a săvârşit, prin El însuşi, curăţirea păcatelor noastre, a şezut de-a dreapta slavei, întru cele prea înalte” (Evrei 1: 2,3).
Iisus a îndeplinit peste 60 de profeții din Vechiul Testament, așa cum am menționat mai devreme.
El a afirmat că vorbește ca Dumnezeu. El a făcut lucruri pe care numai Dumnezeu le putea face, precum readucerea morților la viață (Ioan 11: 17–12: 17), calmarea furtunilor pe mare (Matei 8: 23–27), iertarea păcatelor (Marcu 2: 1-7), a sustinut ca va trimite profeți (Matei 23:34) și pe Duhul Sfânt (Luca 24:49) și a acceptat ca oamenii să I se inchine Lui (Matei 14:33). Nu era doar un profet sau un om bun; El a fost mult mai mult decât atât și a și afirmat asta. Ateistul convertit, C.S. Lewis, a spus că există trei opțiuni: că Iisus era fie mincinos, fie lunatic sau că este Domnul (Dumnezeu). Viața și Învierea Lui au dovedit că El a fost într-adevăr Domnul. Nu este de mirare că la scurt timp după moartea Sa, autorii Noului Testament L-au recunoscut ca Dumnezeu și Creator (Ioan 1: 1-3; Coloseni 1: 15–20).
Nimeni nu a contestat că mormântul în care au pus trupul lui Iisus era gol a treia zi. Cu toate acestea, toate încercările de a explica acest lucru, în afară de explicatia că El a înviat din morți, esueaza. Diverse persoane și-au propus să demonstreze că Învierea nu s-a întâmplat, folosind metode istorice / legale adecvate și au ajuns astfel la credința în Hristos ca Domn. Avocatul Frank Morison a fost unul dintre ei și prezintă dovezile în cartea sa Who moved the stone?(Cine a mutat piatra)? 20
Influența lui Iisus asupra lumii a fost profundă, pentru oameni și pentru societate. Biblia spune: “Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17). Mulți au mărturisit despre o întâlnire cu Hristos cel inviat care le-a transformat viata. John Newton, fost comerciant de sclavi, și-a transformat în totalitate viața (a scris imnul Amazing Grace). El l-a încurajat pe William Wilberforce în lupta sa pentru abolirea sclaviei.
Credința în Hristos a transformat societatea: conceptul de sfințenie al vieții umane (toate făcute după chipul lui Dumnezeu) a pus capăt practicilor barbare, cum ar fi jocurile romane, expunerea copiilor, eutanasierea celor infirmi, sau bătrani, etc.; alfabetizare și educație pentru omul de rând; filantropia / bunăvoința (exemplul bunului samaritean); societatea civilă („iubește-ți dușmanii”); democrația reprezentativă parlamentară cu un echilibru al puterii (din cauza tendinței de cădere în păcat a omului); protecție legală (martori multipli; Deuteronom 19:15; 2 Corinteni 13: 1); arta și muzica frumoasă; dezvoltarea femeilor; universități, spitale, orfelinate și multe altele. Știința modernă a apărut din gândirea creștină.21
Autori: Don Batten • David Catchpoole • Jonathan Sarfati • Carl Wieland
Sursa: The Answers Book, capitolul 1
Traducător: Emilia Comoniță
Referințe și note
[1] Keith, A., Evolution and Ethics, Putman, US, p. 230, 1947.
[2] The Crusades were a response to Islamic oppression. See Spencer, R., The politically incorrect guide to Islam (and the Crusades), Regnery Publishing, US, 2005.
[3] Surse de date: Contactul bisericii din copilărie din De ce nu merg oamenii la biserică? Studiul Național al Vieții Bisericii (2002). Statistici sociale din State of Nation: un secol de schimbare, The Centre for Independent Studies, Australia, 2001; cis.org.au.
[4] Conceptul de bază pentru această secțiune provine de la Willmington, H.L., Willmington’s Guide to the Bible, Tyndale House Publishers, US, pp. 810–824, 1981.
[5] Geisler, N.L. and Nix, W.E., A General Introduction to the Bible, Moody Press, US, 1986.
[6] McDowell, J., Evidence that Demands a Verdict 1, Campus Crusade for Christ, US, 1972.
[7] Citat în Geisler and Nix, 1986, p. 68.
[8] Citat în Geisler and Nix, 1986, p. 68
[9] Ramsay, W., Bearing of Recent Discoveries on the Trustworthiness of the New Testament, Baker Books, US, p. 222, 1953.
[10] See creation.com/archaeology. Pentru informații complete despre Biblie și arheologie, vezi Associates for Biblical Research; biblearchaeology.org.
[11] McDowell, 1972.
[12]Oamenii de odinioară au crezut că stelele pot fi numărate – erau aproximativ 1200 de stele vizibile. Ptolemeu (anul 150) afirma dogmatic că numărul de stele era exact 1056.See Gitt, W., Counting the stars, Creation 19(2):10–13, 1997; creation.com/star-count.
[13] Sarfati, J., The wonders of water, Creation 20(1):44–47, 1997; creation.com/water.
[14] Batten, D., Dogs breeding dogs? That’s not evolution, Creation 18(2):20–23, 1996; creation. com/dogs.
[15] Wise, D.A., Modern medicine? It’s not so modern! Creation 17(1):46–49, 1994; creation. com/modern-medicine.
[16] Hodge, A., Life is in the blood, Creation 33(3):12–15, 2011; creation.com/blood.
[17] Morris, H.M., The Biblical Basis of Modern Science, Baker Book House, US, 1984.
[18] Schaeffer, F., Escape from Reason, Inter-Varsity Press, UK, 1968.
[19] Agnosticismul este o altă formă de necredință care neagă adevărului Cuvântului lui Dumnezeu, afirmând că nu putem ști dacă Dumnezeu există. În practică este asemănător ateismului.
[20] See also Kumar, S. and Sarfati, J., Christianity for Skeptics, Ch. 4, Creation Book Publishers, US, 2012; creation.com/cfs.
[21] Sarfati, J., The Biblical roots of modern science, creation.com/roots, 29 September 2009.
