Blaise Pascal: un mare om de știință și un creștin devotat
Blaise Pascal s-a născut pe 19 iunie 1623, în orașul Clermont-Ferrand din Franța rurală, într-o familie cu trei copii. Din nefericire, mama sa a murit când el avea doar trei ani. Mai târziu, familia s-a mutat la Paris.
De-a lungul vieții sale, sănătatea lui Blaise a fost foarte precară, dar a fost binecuvântat cu o minte strălucită. Inițial, tatăl lui se temea că învățarea matematicii ar putea să îl suprasolicite pe copil, dar defapt nu a făcut decât să trezească interesul lui Blaise.
La 14 ani, Blaise a început să asiste la conferințe săptămânale de matematică. Mai târziu, din aceste întâlniri săptămânale ale matematicienilor, a luat ființă Academia Franceză de Știință. Pe când avea doar 16 ani, Blaise a scris o lucrare despre secțiunile conice, care a fost aclamată de colegii săi matematicieni, fiind considerată „cea mai puternică și valoroasă contribuție care fusese adusă științei matematice de la Arhimede încoace.” Această lucrare a pus bazele abordării moderne a secțiunilor conice.
Mașina de calcul a lui Pascal
Blaise Pascal a încercat mereu să facă din munca lui în domeniul științei și matematicii ceva folositor pentru umanitate. Pe când era încă un adolescent, el a inventat prima mașină de făcut calcule – un calculator aritmetic care putea să adune și să scadă. Această mașinărie se compunea dintr-un set de roți, pe fiecare dintre ele fiind trecute numerele de la zero la nouă. Roțile erau conectate între ele astfel încât, o rotație completă a unei roți făcea ca roata de lângă ea să efectueze o zecime de rotație. Această mașinărie i-a fost de mare folos tatălui său – judecător la curtea de impozite – și altora care aveau de-a face cu calculele. Deși costisitoare și greu de operat, mașina de calcul a lui Pascal a reprezentat un pas esențial în dezvoltarea ulterioară a calculatoarelor și computerelor.
Opiniile creștine
În 1646, Pascal s-a alăturat Janseniștilor—o grupare de Catolici din Franța, care credeau precum Calvin în anumite doctrine, inclusiv cea despre mântuirea prin dragostea și grația lui Dumnezeu, mai degrabă decât prin fapte bune.
Pascal credea că „există un vid creat de Dumnezeu în inima fiecărui om, ce nu poate fi umplut de niciun lucru creat, ci doar de Creatorul însuși, care s-a făcut cunoscut prin Iisus Hristos.” Pascal credea din toată inima că evenimentele descrise în Cartea Facerii erau fapte istorice reale. Enciclopedia Britanică menționează faptul că Pascal împărtășea opinia conform căreia „răutatea omului se explică doar ca efect al căderii” și că, așa cum spunea Sfântul Apostol Pavel, „Iisus Hristos este al doilea Adam, de neconceput fără primul.”
Fiind de acum un creștin devotat, Pascal a continuat lucrul său în domeniul științei și matematicii. Experimentul lui Pascal cu barometrul, demonstrează ceea ce este acum cunoscut, anume că presiunea atmosferică (așa cum arată înălțimea mercurului din barometru) scade pe măsură ce înălțimea crește și se modifică în funcție de schimbările vremii.
Pascal a adus o contribuție valoroasă în dezvoltarea hidrostaticii și hidrodinamicii. El a demonstrat că „presiunea aplicată asupra unui lichid delimitat se transmite nediminuată de-a lungul lichidului, în toate direcțiile, indiferent de zona în care se aplică presiunea.” Această teorie este cunoscută ca Legea lui Pascal și reprezintă principiul care stă la baza presei hidraulice, pe care acesta a proiectat-o. Pe parcursul acestor experimente cu fluidele, Pascal a inventat seringa. El a investigat de asemenea și cicloida – curba formată de un punct de pe circumferința unui cerc, în timp ce acesta se rotește de-a lungul unei linii drepte. Descoperirea de către Pascal a multor proprietăți fizice și matematice ale cicloidei, a reprezentat un pas important în dezvoltarea ulterioară a calculului.
Teoria Probabilității
Pascal a colaborat de asemenea și cu un alt matematician, pe nume Fermat, la Teoria Probabilității. Scrisorile dintre cei doi „arată că Pascal și Fermat au participat în mod egal la crearea acestei teorii”. Deși investigațiile lor s-au desfășurat în diverse situații legate de pariuri și jocuri de noroc, această teorie are un număr imens de utilizări. Stă la baza tuturor schemelor de asigurări și este de o mare importanță pentru multe alte ramuri ale științei, ca de exemplu fizica cuantică, unde comportamentul particulelor poate fi descris folosing probabilitățile. Pascal a inventat o metodă simplă cunoscută astăzi ca „Triunghiul lui Pascal”, pentru a determina probabilitatea anumitor rezultate.
Reluarea angajamentului
Pascal a asistat la petrreceri unde se desfășurau pariuri și jocuri de noroc, devenind din nefericire atras de acest stil de viață. Totuși, în anul 1654, Pascal a avut un accident din care abia a reușit să scape cu viață, când caii care trăgeau caleașca sa au alunecat. Caii nu au supraviețuit, dar Pascal a rămas neatins. Convins că cel ce l-a salvat a fost Dumnezeu, el și-a reanalizat stilul de viață. Din acel moment, „de la vârsta de 31 de ani până în ziua morții sale, la 39 de ani, nu a avut decât o dorință, să întoarcă gândurile oamenilor către Salvatorul său.”
În aceste vremuri de revenire la Dumnezeu, Pascal scria:
„Siguranță! Bucurie! Pace! Uit de lume și de orice, înafară de Dumnezeu!… Mă supun cu totul lui Iisus Hristos, Mântuitorul meu.”
O mare parte din ultimii ani ai lui Pascal a fost dedicată scrierilor sale religioase. El a a scris o celebră serie de 18 scrisori cunoscute sub denumirea de „Scrisori Provinciale”, despre care criticii considerau că au marcat începuturile prozei moderne franceze. De asemenea, Pascal a scris remarcabila carte Pensees (în franceză „gânduri”), în care discută despre opiniile sale creștine.
Pascal realiza că omul nu ar putea să ajungă sub nicio formă la cunoaștere prin propria lui inteligență. El scria: „credința ne spune ceea ce simțurile nu pot, dar nu este contrarie descoperirilor acestora”. Realiza de asemenea că Dumnezeu este mai mult decât doar Creatorul – El este și un Dumnezeu iubitor și personal – „Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacob, Dumnezeul creștinilor este un Dumnezeu al iubirii și mângâierii”.
Pascal este faimos pentru ipoteza sa cunoscută sub denumirea de „Pariul lui Pascal” , în care a aplicat gândirea sa referitoare la probabilități asupra temei mântuirii.
„Pariul lui Pascal” parafrazat:
„Cum ar putea să aibă de pierdut cel care alege să devină creștin? Dacă, după ce moare, se dovedește că nu există niciun Dumnezeu, iar credința lui a fost în zadar, nu a pierdt nimic – de fapt, a fost mai fericit în viață decât prietenii săi necredincioși. Dacă totuși există Dumnezeu și un rai și un iad, atunci el a câștigat raiul, iar prietenii săi sceptici vor fi pierdut totul în iad.”
Când s-a apropiat de sfârșitul său, Pascal a scris: „Și astfel îmi întind mâinile către Mântuitorul meu, care a venit pe pământ să sufere și să moară pentru mine”
Pascal a murit în 19 august 1662, la Paris. În ciuda unei vieți scurte, cu boli și dureri constante, acest devotat creștin a adus contribuții extraordinare științei, matematicii și literaturii.
Triunghiul lui Pascal
| Rând | |||||||||||||
| 0 | 1 | ||||||||||||
| 1 | 1 | 1 | |||||||||||
| 2 | 1 | 2 | 1 | ||||||||||
| 3 | 1 | 3 | 3 | 1 | |||||||||
| 4 | 1 | 4 | 6 | 4 | 1 | ||||||||
| 5 | 1 | 5 | 10 | 10 | 5 | 1 | |||||||
| 6 | 1 | 6 | 15 | 20 | 15 | 6 | 1 |
Triunghiul lui Pascal este construit foarte simplu – fiecare număr din triunghi reprezintă suma celor doua numere aflate imediat deasupra lui. Este foarte folositor în calcularea probabilității unor evenimente care au doar două rezultate posibile. Acestea includ aruncarea unei monezi (cap sau pajură), sau nașterea unui copil (băiat sau fată). Spre exemplu, dacă o monedă este aruncată de trei ori, există opt (2x2x2 or 23) rezultate posibile:
| CCC | CCP | CPC | PCC | PPC | PCP | CPP | PPP |
Dacă privim la rândul al treilea al triunghiului, vedem numerele 1,3,3,1. Acest lucru înseamnă că există o singură posibilitate de a obține de 3 ori doar cap sau doar pajură, dar sunt 3 posibilități de a obține de 2 ori cap și o dată pajură, sau de 2 ori pajură și o dată cap. Tradus în limbajul probabilităților, șansele pentru fiecare rezultat posibil sunt:
| 3H—1/8 (o șansă din opt) |
2H1T—3/8 | 2T1H—3/8 | 3T—1/8 |
Privind la rândul 4, putem vedea că pentru familiile cu patru copii, să aibă o fată și trei băieți este de patru ori mai probabil decât să aibă patru băieți și nicio fată. În timp ce șansele ca familia să aibă doi fii și două fiice, sunt de șase ori mai mari. De asemenea, există o singură șansă din 16 (24) ca o familie cu patru copii să aibă doar fete sau doar băieți. Și așa mai departe.
Autor: Ann Lamont
Sursa: AnswersinGenesis.org | Great Creation Scientists: Blaise Pascal (1623–1662)
Traducător: Mihaela Nicolae
