Interviu cu dr. Brandon van der Ventel
Dr. Brandon van der Ventel a obținut licența în știință în 1992 și doctoratul în 1999, ambele la Universitatea Stellenbosch din Africa de Sud. A fost cadru universitar timp de 12 ani. În prezent, este profesor asociat de fizică[1] (notă: în sistemul lor, „profesor asociat” este al doilea cel mai înalt rang academic, echivalent cu rangul de „cititor” în Marea Britanie).
Majoritatea cercetărilor sale din ultimii doisprezece ani au vizat descrierile relativiste ale reacțiilor nucleare, dar el studiază și probleme de biologie matematică. A publicat 19 lucrări în reviste științifice și are o serie de lucrări prezentate la conferințe internaționale. În 2008, unul dintre studenții doctoranzi în fizică nucleară teoretică ai lui Brandon a primit prestigioasa bursă Fulbright. Brandon este căsătorit cu Tracy-Lee și au un fiu, Levi.
Dr. Brandon van der Ventel este de mult timp interesat de știință. El explică că în copilărie îi plăceau benzile desenate, în care eroi precum Omul Păianjen învingeau adesea inamici puternici folosind cunoștințe științifice. De asemenea, îi plăcea să se joace cu tot felul de gadgeturi pentru a vedea cum funcționează. Cu toate acestea, la universitate a constatat că îi place și mai mult munca teoretică. Așa că s-a specializat în cele din urmă în fizica nucleară teoretică.
De asemenea, Brandon este creștin, spunând că a fost binecuvântat să fie crescut într-o familie în care ambii părinți L-au slujit pe Dumnezeu și și-au educat copiii în adevărul biblic. Mergeau la una dintre cele mai vechi Biserici din Africa de Sud.
Știință și creștinism
Mulți oameni – care ignoră rădăcinile biblice ale științei moderne[2] – sunt uimiți de faptul că unii oameni de știință de top sunt creștini. De asemenea, se susține adesea (de către evoluționiști) că oamenii de știință creaționiști nu publică în reviste recenzate. Prof. v.d. Ventel răspunde ferm:
„Aceasta este o minciună grosolană. Oamenii de știință creaționiști au publicat multe articole în reviste seculare.” El este unul dintre ei! Dar el observă că mult prea des, „lucrarea oamenilor de știință creaționiști este ignorată și respinsă nu pentru că este defectuoasă, ci pentru că respinge paradigma evolutivă (sau miliardele de ani). Acesta este motivul pentru care publicăm în propriile noastre reviste recenzate.[3]
Dr. v.d. Ventel mai subliniază că, credința creștină nu este oarbă: „Biblia este unică prin faptul că se plasează ferm în istoria omenirii. Biblia a rezistat controlului intens al generațiilor de savanți (credincioși și sceptici deopotrivă). Unul dintre cele mai cunoscute este cel al lui Sir William Ramsay, care a început ca un sceptic și totuși, după ani de studiu a arheologiei, precum și a istoriei clasice și a literaturii antice, a ajuns la concluzia: „Puteți verifica cuvintele lui Luca la un nivel de exigență peste cel al oricărui alt istoric și ele suportă cel mai atent control și cea mai dură evaluare.”[4] El subliniază dovezile istorice incredibil de puternice pentru Învierea lui Iisus.[5]
Importanța creației biblice
În 2008, Brandon i-a urmat pe mulți din mediul academic crezând că „Dumnezeu trebuie să fi folosit evoluția cumva”. El spune acum: „În retrospectivă, văd acum nivelul de îndoctrinare care există în continuare”. Dar ce l-a schimbat?
Era de fapt un vorbitor CMI la biserică, după cum a explicat: „Prezentarea m-a provocat ca și creștin în cel mai fundamental mod, și anume plasez eu Biblia ca autoritate completă asupra tuturor, inclusiv a teoriilor științifice?” În special, el a remarcat că punerea la îndoială a Facerii a dus adesea la „o alunecare către necredință, în care putem ajunge să punem la îndoială infailibilitatea întregii Biblii”.
De asemenea, întregul scop al venirii lui Iisus pentru a se jertfi pentru păcatele noastre se baza pe păcatul real al primului om, Adam, care a adus moartea în lume (I Corinteni 15:21–22, 45 și Romani 5:12–19). Așa că a tras următoarea concluzie logică și drastică:
„Dacă povestea căderii Omului reprezintă o „mitologie”, atunci nu este nevoie de un plan de mântuire. Acesta este în cele din urmă un atac la adresa Domnului nostru Iisus Hristos și a lucrării Sale mântuitoare de pe cruce. Acesta este motivul fundamental pentru care mă opun teoriei evoluției.”
Mai mult, el a subliniat: „Domnul Iisus face referire în mod explicit la potopul lui Noe (Luca 17:26–27), dar acest eveniment catastrofal global este negat de evoluționiști și nu are loc în teorie. Acest lucru ridică întrebarea: dacă afirmația Domnului despre Potopul lui Noe este falsă, atunci de ce ar trebui să credem afirmația Sa cu privire la viața veșnică (Ioan 11:25–26)? Aceasta are o relevanță directă pentru propria noastră mântuire” (Romani 10:9).
După această discuție, el spune: „Pagina de internet a Creation Ministries International a fost o sursă neprețuită pentru mine, deoarece am aprofundat controversa creație-evoluție. Pe măsură ce am studiat diversele articole de pagina CMI, am început să realizez că nu există într-adevăr nicio dovadă științifică pentru teoria evoluției. Mulți alți experți din domeniul biologiei, chimiei, fizicii, geologiei, medicinei și alte discipline au abandonat această teorie falsă.”
Mai mult, la nivel fundamental, „îmi dau seama acum că suntem implicați într-o bătălie a viziunilor asupra lumii. Chiar dacă Biblia învață clar că Dumnezeu este revelat prin Natură (Romani 1:20), oponenții lui Hristos aleg să interpreteze dovezile dintr-o perspectivă care îl elimină pe Dumnezeu (Romani 1:21), deoarece în cele din urmă nu vor să se supună lui Dumnezeu ca autoritate supremă. De aceea ei caută cauze naturale ale originii vieții. Noi, ca și creștini, avem un mare avantaj, deoarece Biblia oferă o relatare a creației ca cea a unui martor ocular și, ca oameni de știință, putem studia creația lui Dumnezeu din această perspectivă.”
Datarea radiometrică
Mulți oameni cred că dezintegrarea materialelor radioactive dovedește miliardele de ani, așa că l-am întrebat pe acest specialist în fizică nucleară. El a spus:
„Datarea radiometrică nu măsoară vârsta în mod direct, ci mai degrabă raportul dintre nucleul părinte radioactiv (instabil) și nucleul fiu stabil, precum și rata de dezintegrare actuală.[6] Cu toate acestea, trebuie făcute mai multe ipoteze pentru a continua calculul:
În primul rând, trebuie să presupunem că nu au existat nuclee fiice prezente la început; adică prezența nucleului fiică se datorează în întregime dezintegrării.
În al doilea rând, nu trebuia să existe nicio pierdere de nuclee părinți sau fiice în sau din eșantion. Dar cum putem fi siguri de oricare dintre aceste presupuneri dacă nimeni nu a fost prezent atunci când s-au format rocile sau dacă schimbarea elementelor nu a fost monitorizată de-a lungul întregii istorii geologice?
În al treilea rând, ecuația este valabilă numai dacă rata de dezintegrare (λ) este constantă și există multe dovezi împotriva acestei idei.”
Deci nu este de mirare, după cum dr. v.d. Ventel a subliniat, că o „dată” radiometrică pentru straturile de rocă din apropierea unei fosile „este acceptată doar dacă se încadrează în marea schemă evolutivă a lucrurilor. Dacă nu este așa, atunci fie se prelevează probe noi, fie se utilizează o metodă diferită de datare. Observați, acest lucru nu seamănă cu un sistem de „control și echilibru”, ci mai degrabă cu o situație în care rezultatele sunt „reinterpretate” pentru a se supune dogmei evoluționiste. De asemenea, se știe că metodele de „datare” radioactivă oferă vârste incorecte pentru mostrele cu vârstă cunoscută.”[7]
De asemenea, el subliniază „că datarea cu radiocarbon a probelor de cărbune și a diamantelor indică de fapt un pământ tânăr”. Acest lucru se datorează faptului că, carbonul-14 are un timp de înjumătățire cuprins între 5000 și 6000 de ani. „Cu toate acestea, grupul de cercetare RATE (Radioisotopes and the Age of the Earth – n.t., Radioizotopi și Vârsta Pământului) a descoperit că, cărbunele și lemnul fosilizat care conțin carbon-14 („datat” la milioane de ani). Carbon-14 este, de asemenea, prezent în diamante, deși diamantul este cea mai dură substanță de pe Pământ, astfel nepermițând contaminarea.”[8]
Relații rasiale
În calitate de sud-african „colorat”, Brandon a avut experimentat rasismul în acea țară. El subliniază că ascensiunea apartheidului nu a fost diferită de ascensiunea evoluției teiste. Ambele au pornit de la idei total străine Bibliei și au recurs la „argumente încurcate total pentru a face să pară că ar fi fost intenționate de Dumnezeu.
În schimb, Biblia ar trebui să fie punctul nostru de plecare și nu ar trebui să fie folosită ca o motivație pentru propriile noastre dorințe (deseori păcătoase și egoiste). Ceea ce uită, în mod convenabil, ateii și alți oponenți ai lui Hristos este că Biserica din Africa de Sud a format, de fapt, avangarda rezistenței la apartheid. În contrast, națiunile care adoptaseră complet gândirea evolutivă sau ateismul, cum ar fi Germania nazistă și Rusia sovietică, nu cunoșteau limite în ceea ce privește nivelurile de depravare sau suferința pe care le-au provocat altora.”
El recomandă cu tărie cartea dr. Carl Wieland, One Human Family: „Dacă noțiunea de familie umană, toți descendenții lui Adam, își poate găsi drum în toate sferele societății, atunci practicile discriminatorii bazate pe rasă nu vor putea să găsească niciodată o motivație.”
Sfaturi pentru oamenii de știință tineri
Prof. van der Ventel spune: „Acum mai mult ca niciodată, creștinii ar trebui să intre în domeniul științei. Acesta reprezintă într-adevăr una dintre primele linii de bătălie, deoarece paradigma evolutivă este împinsă atât de puternic. Mulți tineri din colegiu sau universitate resping Biblia pe baza credinței (printre altele) că evoluția este adevărată și că relatarea creației din Facerea este un mit. Întotdeauna există ceva de lucru pentru a oferi dovezi științifice împotriva evoluției și pentru creație; putem face primii pași pentru a inversa valul.”
Astfel, creștinii ar trebui să intre în toate domeniile academice. Dar „te angajezi mereu să susții Cuvântul lui Dumnezeu ca adevăr suprem, chiar dacă înseamnă vrăjmășie cu lumea” (Iacov 4:4).
Mecanica cuantică și relativitatea
Primim adesea întrebări despre aceste ramuri ale fizicii, în care dr. v.d. Ventel este un expert. O mare parte din cercetările sale recente le-au combinat pe ambele pentru a descrie experimentele de împrăștiere nucleară.
În primul rând, el explică:
„Este obișnuit să vorbim despre „Legile Fizicii”, dar acest lucru nu este chiar adevărat. Tot ceea ce se face cu adevărat în fizică este să se furnizeze modele ale lumii naturale pentru a explica anumite fenomene fizice observate. Termenul „Lege” este puțin înșelător și creează impresia că este întotdeauna aplicabil.
De exemplu, el explică că vorbim despre „Legile mișcării lui Newton”, dar ne referim cu adevărat la faptul că ecuațiile newtoniene ale mișcării au avut mare succes în a descrie mișcarea obiectelor mari.”
Dar el subliniază că ele nu sunt aplicabile atomilor și particulelor lor componente. Mecanica cuantică (QM – n.t., Quantum Mechanics) explică proprietățile lor. Și reacțiile nucleare implică conversia materiei și energiei conform celei mai faimoase formule a lui Einstein din Teoria relativității, E = mc². Deci trebuie să folosim o combinație de mecanică cuantică și relativitate specială, numită teoria cuantică a câmpului (QFT – n.t., Quantum Field Theory).”
Dr. v.d. Ventel subliniază:
„Chiar dacă QFT are unele probleme, a avut mare succes în descrierea unei game de experimente efectuate la multe dintre cele mai importante acceleratoare din lume. Modelul standard al fizicii este, de exemplu, o teorie cuantică a câmpului. O ramură a QFT, de exemplu, Electrodinamica cuantică (QED – n.t., Quantum Electrodynamics), a fost numită cea mai de succes teorie din fizică, deoarece a avut un succes enorm în prezicerea observațiilor fizice la nivel subnuclear.
Judecătorul final al oricărei teorii (sau model) este dacă e în conformitate cu rezultatele experimentale și tocmai aici evoluția eșuează lamentabil. Astfel, creștinii nu ar trebui să vadă teoriile fizice precum mecanica cuantică și relativitatea specială (sau generală) ca fiind o amenințare pentru Biblie.”[9]
Autor: Jonathan Sarfati
Sursa: Creation.com | Nuclear physicist embraces biblical creation
Traducător: Cristian Monea
[1] Părerile exprimate în acest interviu sunt cele ale Prof. van der Ventel, nu neapărat cele ale universității sau ale departamentului din care face parte.
[2] Vedeți Sarfati, J., The biblical roots of modern science, Creation 32(3):32–36, 2010; creation.com/roots.
[3] Vedeți Kulikovsky, A., Creationism, Science and Peer Review, J. Creation 22(1):44–49, 2008; creation.com/peer.
[4] Ramsay, W.M., (1851–1939), Luke, The Physician (London: Hodder & Stoughton, 1908), p. 177–179.
[5] Vedeți, de exemplu, Kumar S. (cu Sarfati, J.), Christianity for Skeptics, cap. 1(IV), Creation Book Publishers, 2012.
[6] Formula de dezintegrare exponențială unde avem numărul inițial de nuclee prezente și λ este rata de dezintegrare, care este legată de timpul de înjumătățire (t½) al nucleului părinte radioactiv prin λ = ln2/t½.
[7] Vedeți, de exemplu, Walker, T., How dating methods work, Creation 30(3):28–29
June 2008; creation.com/dating-flaws.
[8] Sarfati, J., Diamonds: a creationist’s best friend, Creation 28(4):26–27, 2006; creation.com/diamonds.
[9] Sunt de acord, dar e bine să avem o confirmare suplimentară de la un specialist. Vedeți Sarfati, J., Should creationists accept quantum mechanics? J. Creation 26(1): 116–123, 2012; creation.com/qm.
