Cei mai mari și cei mai vechi arbori din lume
În aerul rece și uscat al Munților Albi din California, chiar la nord de neprimitoarea Vale a Morții, trăiește probabil cel mai vechi organism viu1 din lume. Este un pin Bristlecone, numit și „bătrânul Matusalem” datorită vârstei sale estimate de 4723 de ani (prin numărarea inelelor anuale de creștere).2 Uimitor, acest arbore ar fi avut peste 2000 de ani când Iisus Hristos a mers pe Pământ.
Probleme biblice
Vârsta acestui arbore, determinată pe baza „inelelor”, este apropiată de data biblică a Potopului lui Noe, care a acoperit globul și a distrus viața (Facerea 6-8) acum aproximativ 4500 de ani. Nu ar trebui să existe niciun arbore viu pe Pământ astăzi, care să fie mai vechi decât Potopul. Judecata lui Dumnezeu cu privire la păcat a avut loc sub forma unei catastrofe globale care a distrus toate vertebratele terestre aerobe, cu excepția celor pe care Dumnezeu le-a păstrat cu dragoste pe Arcă. Un cataclism de asemenea magnitudine ar fi depus majoritatea stratului sedimentar care acoperă cea mai mare parte a suprafeței Pământului și ar fi avut ca efect ca niciun arbore existent atunci să mai poată crește. Așadar, niciun arbore viu de astăzi nu ar fi putut începe să crească dintr-o sămânță în acel loc, în urmă cu mai mult de 4500 de ani.
În mod normal, se presupune că există câte un inel pentru fiecare an de creștere. Acest lucru este, în general, adevărat; cu toate acestea, se poate demonstra că în anii de creștere în condiții bune (umiditate, căldură), pot apărea mai multe inele. Cercetările au demonstrat acest lucru cu ajutorul puieților de pin Bristlecone. Prin completarea lungimii normale a zilei de iarnă cu o lampă de căldură, numărul inelelor suplimentare a crescut. 3 În condițiile din primele secole după Potopul lui Noe, presupuse calde, umede și schimbătoare este probabil să fi existat destul de multe astfel de inele în plus. Acest lucru explică cu ușurință cele câteva sute de ani (mai puțin de 10%) diferență între cele mai vechi rezultate ale inelului „real” și data biblică a Potopului.
Cu toate acestea, o astfel de explicație ar fi greșită dacă inelele de creștere ale arborilor ar furniza date cu mii de ani mai mult decât data potopului. Unii oameni de știință au propus o vârstă a pinului Bristlecone cu 9000 de ani mai mare.4 Dar aceasta folosind o metodă de datare bazată pe inelele de creștere care leagă bucăți de arbori morți (chiar și fragmente fosile) de cei vii. Această metodă de „suprapunere” urmărește potrivirea cu inelele, folosind scenarii care se potrivesc cel mai bine. Acestea sunt întărite prin analize statistice pentru a încerca să elimine subiectivitatea. Dar, în trecut, se pare că au existat unele dificultăți în a obține accesul la datele brute pentru a verifica în mod independent aceste proceduri. Acum, acest lucru a fost depășit și sunt desfășurate cercetări creaționiste5. Concluzia este, totuși, că aceste provocări nu apar la arborii vii, în creștere.
Unii susțin că arborii vii sunt mult mai vechi decât data biblică a Potopului? Într-adevăr – uneori cu mai mult de 10.000 de ani. Dar vom descoperi că la niciunul dintre aceștia nu s-a contorizat numărul real de inele.
Copaci tasmanieni – 30.000 de ani
Pinul Huon (Lagarostrobos franklinii) este un conifer din Tasmania (Australia). În 1995, știrile internaționale afirmau că ar putea exista pini Huon Pines cu vârste de 30.000–40.000 de ani.6 Multe persoane au avut impresia că această vârstă trebuie să se refere la numărul inelelor, dar nu era așa. Cum au fost obținute aceste vârste? Acești copaci sunt identici din punct de vedere genetic. Adică s-au reprodus prin reproducere vegetativă dintr-un copac inițial.
Acest lucru ar putea însemna că s-au transplantat pur și simplu, posibil din ramuri căzute, sau ar fi putut apărea o nouă creștere din sistemele radiculare subterane. Se presupune că acest proces de reproducere, continuă de mai multe milenii, de unde și „vârstele îndelungate” speculate. În unele cazuri, a fost utilizată metoda de datare cu carbon 14 (14C) la sistemul de rădăcini și fragmentele din apropiere, iar polenul pinului Huon a fost găsit în straturile sedimentare ale unui lac din apropiere. Am explicat adesea ipotezele din spatele metodelor 14C și erorile apărute la interpretarea datelor.
Niciun pin Huon nu a fost datat vreodată având mai mult de 3500 de ani, prin metode bazate pe inelele de creștere.
Cei mai vechi arbori din lume
Pinii Bristlecone (Pinus longaeva și Pinus aristata) cresc în condiții extreme și dure, la altitudini de peste 3000 m. Lemnul extrem de rășinos al acestor giganți cu aspect fantomatic asigură rezistența la atacurile bacteriilor, ciupercilor și insectelor. Cresc extrem de lent. În timpul sezonului lor anual de creștere, de numai aproximativ 45 de zile, ei pot adăuga la circumferința lor doar 2,5 cm, la fiecare sută de ani7. Cel mai mare pin Bristlecone, numit „Bătrânul strămoș”, are 11,2 m.
Al doilea cel mai vechi arbore viu cunoscut, cu o vârstă de 3631 de ani, verificată folosind inelele, este un arbore Alerce din Chile, America de Sud. Cunoscută și sub denumirea de chiparosul patagonian, se crede că această specie este înrudită cu arborii sequoia gigantici din America de Nord. Interesant este că Charles Darwin a numit-o cupressoides Fitzroya în onoarea lui Robert FitzRoy, căpitanul H.M.S. Beagle.8
Cei mai înalți arbori din lume
Cel mai înalt arbore viu cunoscut este arborele Mendocino, un conifer uriaș (Sequoia sempervirens) găsit lângă Ukiah, California, SUA. A fost măsurat oficial ca având 112 m. Cu toate acestea, a fost depășit de un eucalipt australian (cenușă de munte), tăiat în Victoria, Australia, în anul 1872. Se credea că avea aproape 150 m înălțime sau o înălțime de 36 de etaje și rămâne cel mai înalt arbore „cunoscut” din toate timpurile.9
Locația multora dintre acești copaci „prețioși” (cum ar fi Bătrânul Matusalem sau arborele Mendocino) este ținută secretă pentru a descuraja cei care vor să-i vandalizeze și pe vânătorii de suveniruri.10
Cei mai mari arbori din lume
Recordul oficial „viu” pentru dimensiuni este deținut de un sequoia gigantic, denumit „Generalul Sherman”, care poate fi găsit în Parcul Național Sequoia din California. Acesta are înălțimea de 83,8 m, având 31,3 m la bază, și (cu excepția posibilă a unui sistem subteran de ciuperci11) este cel mai mare organism existent pe Pământ. Volumul său total este de peste zece ori mai mare decât al unei balene albastre.
Generalul Sherman s-a crezut inițial că este mai vechi de 6000 de ani, dar vârsta sa a fost revizuit la 2150 de ani. Nate Stephenson, din partea US Geological Survey, a declarat:
„Noua estimare a vârstei arborilor Sherman ar putea fi în continuare de ordinul secolelor”
Cum este posibil ca folosind o metodă foarte simplă de „numărare a inelelor de creștere”, datele să fie supuse unei asemenea modificări dramatice?
Majoritatea oamenilor presupun că vârsta unui arbore „bătrân” poate fi descoperită doar din numărarea inelelor anuale dintr-un eșantion de adâncime. Dar mai mereu se întâmplă altfel. În cazul Generalului Sherman, s-au prelevat numai probe de 30 cm și s-au comparat căutând un „indicator” similar sau inele distincte. Se fac apoi ipoteze matematice pentru a calcula vârsta arborelui prin compararea măsurătorilor din alte tulpini de sequoia.12,13
Apoi este aplicată o abordare uniformitară / evoluționistă (prezentul este cheia trecutului) atunci când se calculează datele (metodă ce nu ia în considerare diferențele climei din trecut, care pot afecta anotimpurile de creștere și chiar pot produce inele suplimentare). S-a dovedit că, în cazul Generalului Sherman, această metodă este inexactă. Ar fi mai exactă dacă s-ar putea preleva probe chiar din miezul arborelui. Dar astfel de proceduri sunt foarte dificil de realizat la arbori uriași, deoarece probele de miez sunt, de obicei, doar subțiri cât un creion. Acest lucru se datorează faptului că o procedură de adâncime care utilizează echipamente de mare putere ar afecta semnificativ arborele. Pe scurt, s-a presupus o vârstă mai mare din cauza dimensiunii enorme a copacului.
Interesant este că Nate Stephenson spune de asemenea:
„Majoritatea celor mai mari arbori sequoia sunt cu adevărat doar de vârstă mijlocie. Dar tot cresc ca adolescenții. În fiecare an, adaugă suficient lemn cât un arbore înalt de 30 de metri și cu diametrul de 30 de cm”.
El a adăugat:
„Tinerețea relativă a celui mai mare copac din lume este o surpriză.”12
Biologii sunt de acord și chiar se așteaptă ca acești arbori străvechi, masivi, în creștere puternică, să poată continua să crească pentru mii de ani în viitor. Și se așteaptă, prin urmare, să nu existe niciun motiv pentru care mulți dintre ei să nu-și fi putut începe viața cu multe mii de ani în urmă. Dar nu există dovezi că vreunul dintre ei precedă Potopul. Chiar și în cazul metodei de asociere încrucișată, numărul maxim pare să fie de aproximativ 4500 – 5000 de inele. Acest lucru este în conformitate cu așteptările biblice.
De ce nu și arbori mai vechi?
Faptul că magnificii strămoși ai pădurii, discutați aici, au crescut în tăcere timp de mii de ani este un motiv de slavă lui Dumnezeu, Maestrul Proiectant. De asemenea, sugerează că aceștia trebuie să fie practic invincibili la atacurile dăunătorilor naturali, boli, focuri sălbatice și altele asemenea. Dilema pentru credincioșii în vârstele îndelungate, care iau în derâdere descrierea biblică a unui Potop global, este aceasta: dacă există arbori în jur care pot dura atât de mult, de ce nu mai mult? De ce nu crește niciunul astăzi, care să zicem, are o vârstă de 7, 8 sau 9 mii de ani, prin numărarea directă a inelelor copacilor?
Acesta nu este un mister pentru credinciosul în Biblie, deoarece este o dovadă fermă în concordanță cu Cuvântul lui Dumnezeu. Descrierea biblică a unui Potop global este adevărată și de încredere.
Plantele de vârstă îndelungată revendică
Au existat multe afirmații referitoare la plante, altele decât copacii, presupuse a fi mai vechi de 10.000 de ani, inclusiv despre arbustul lomatia tasmanica, numit și King’s Holly din Tasmania (bazată pe rămășițe fosile din apropierea plantei) și despre o colonie de planet Box Huckleberry (bazată pe estimări de creștere pe o suprafață de 25 km2) în Pennsylvania, SUA. Cele mai notabile afirmații au fost însă despre tufișul de creozot (Larrea tridentate) din America de Nord. Este un arbust foarte întâlnit, cu aspect obișnuit, care prosperă în regiunile deșertice extreme și fierbinți din America de Nord și de Sud. „Străbunicul” tuturor este o plantă numită „King Clone”. Găsită în 1980, se pretinde că are 11.700 de ani. Dar această dată a fost mult revizuită, oamenii de știință speculând acum o vârstă de 7500 de ani sau mai puțin.14
În perioadele de secetă, tufișul de creozot pare mai mult mort decât viu. Când există apă din belșug, acesta revine la viață cu un frunziș ca ceara verde care „colorează” deșertul. Când este strivit, rășinile sale au miros de creozot15, de unde și numele acestuia.
Ciclul său de creștere începe ca o plantă unică. Pe măsură ce arbustul inițial îmbătrânește, tulpina și ramurile din centrul său mor și se acoperă cu nisip. Cu toate acestea, ramurile de pe marginile exterioare continuă să crească pentru a deveni planta principală. Acest proces se repetă (timp de mai mulți ani) pe măsură ce fiecare tufiș crește și moare, formând, în cele din urmă, inele de mici tufișuri de creozot care se întind pe mai multe sute de metri. Aceasta este o formă de clonare naturală.16
Datarea se presupune estimând rata de creștere a inelelor tufelor. Dezbaterea privind vârsta plantei King Clone demonstrează inexactitatea acestei abordări uniformitare; este imposibil să se stabilească cu exactitate vârsta unei plante pe baza ratelor de creștere.
Autor: Gary Bates
Sursa: Creation.com | Patriarchs of the forest
Traducător: Cristian Monea
[1] Noi folosim aici cuvântul „viu” în sens biologic. În context biblic, plantele nu sunt nephesh chayyah (נֶפֶשׁ חַיָּה = creaturi vii), prin urmare moartea lor biologică nu are aceeași semnificație biblică ca cea a creaturilor existente (antilope, de exemplu).
[2] Discovery, sonic.net, accesat Iulie 2002.
[3] Variable production of growth rings in Bristlecone Pines, creationresearch.org, accesat Iunie 2002.
[4] Morris, H.M., The Biblical Basis for Modern science, Master Books, Green Forest, p. 418, 2002.
[5] O lucrare se pregătește pentru următoarea Conferință Internațională despre Creaționism, precum și pentru trimiterea la jurnalul CMI, Journal of Creation.
[6] Living tree ‘8,000 older than Christ’(?), Creation 17(3):26, 1995.
[7] Growth characteristics, sonic.net, accessed Iulie 2002.
[8] Among the oldest living beings, changemakers.net, accesat Iulie 2002.
[9] Trees, ecoworld.org, accesat Iulie 2002.
[10] Se pare că un pin Bristlecone străvechi a fost tăiat de un tânăr student în scop de cercetare.
[11] Humungus fungus, earthsky.com, accesat Iulie 2002.
[12] Largest tree a mere stripling, bbc.co.uk, accesat Decembrie 2000.
[13] A new age for the world’s largest tree, msnbc.com, accesat Decembrie 2000.
[14] Unassuming California bush may be the world’s oldest living thing, signonsandiego.com, accesat Iulie 2002.
[15] Creozotul este un lichid uleios, întunecat, obținut prin distilarea gudronului. Se folosește pentru conservarea lemnului.
[16] Desert tortoise preserve committee, tortoise-tracks.org, accesat Iulie 2002.
