Cine a fost soția lui Cain?

• Acum nu este legal să te căsătorești cu sora ta. Deci, dacă Adam și Eva ar fi fost singurii doi oameni pe care Dumnezeu i-a creat, cum ar putea fiul lor Cain să-și găsească o soție?
• De ce este important acest lucru pentru Evanghelie?
• Cum rămâne cu pământul lui Nod?

”Cine a fost soția lui Cain?”( într-o formă sau alta) este una dintre cele mai frecvente întrebări puse atât de către credincioși cât și de către necredincioși. Uneori, persoana care întreabă este cu adevărat în căutarea unui răspuns, nedumerită de problemă. În alte situații, întrebarea este pusă triumfal, chiar arogant, ca și cum ar sugera: „Nu există un răspuns; este o enigmă imposibil de descifrat.”

Și într-adevăr, privind lucrurile superficial, adeptul Bibliei nu găsește nici un răspuns la ” întrebarea capcană nr. 22″ . Trei dintre copiii lui Adam și Eva sunt numiți după nume: Cain, Abel și Seth. Cain îl ucide pe Abel, și abia după aceea se pomenește în Biblie de soția sa.

Prin urmare, ea de unde a apărut? Biblia arată clar că Adam și Eva au fost singurii doi oameni pe care Dumnezeu i-a creat la început. Adam este numit „primul om” (1 Corinteni 15:45, 47) și Eva „mama tuturor celor vii” (Facere 3:20). Pornirea unei întregi populații de la un singur cuplu înseamnă că în generațiile de început ar trebui să existe tot felul de căsătorii apropiate și cel puțin un caz de căsătorie între soră-frate.

Dacă Cain însuși nu s-a căsătorit cu sora lui, ci mai degrabă cu o nepoată, înseamnă că cel puțin unul dintre frații lui Cain trebuie să se fi căsătorit cu o soră. În orice caz, și oricum am privi lucrurile, credinciosul Bibliei se pare că este confruntat cu o dilemă.

1. Problema biologică (aparentă)

 În cazurile rare de căsătorie fraternă cunoscute, există o probabilitate foarte mare de a apărea diferite defecte și malformații la descendenți. Acesta este un fapt biologic.

2. Problema morală (aparentă)

Nu chiar Însuși Dumnezeu interzice căsătoria între frați? Da, Legea lui Dumnezeu, transmisă israeliților prin Moise, arată clar că rudele apropiate nu se pot căsători între ele. În realitate, chiar și căsătoria cu o soră-vitregă a fost strict interzisă în legile detaliate din Levitic. Codurile legislative din multe țări reflectă interdicții similare.

Trapa de salvare ”ceilalți oameni” – funcționează? Unii au încercat să rezolve această problemă susținând că în acea vreme ar fi trebuit să fie prezenți și alți oameni,și anume că Dumnezeu a creat inițial mai mult decât un singur bărbat și o femeie. Totuși, acest lucru cauzează probleme și mai mari. În primul rând, după cum s-a făcut deja aluzie, subminează lectura clară a mai multor părți diferite ale Bibliei, care arată limpede că Adam și Eva au fost primul bărbat și, respectiv, prima femeie. Și cei mai mulți sceptici biblici se vor grăbi să puncteze acest lucru.

De asemenea, Pavel afirmă clar în Noul Testament că toți oamenii care trăiesc astăzi pe Pământ sunt descendenții lui Adam. El spune: „De la un singur om El [Dumnezeu] a făcut orice națiune de oameni …” (Faptele Apostolilor 17:26). Iar Facerea 2:20 (unde Adam numește animalele) indică faptul că nu era nimeni de felul lui Adam prezent – nici o creatură vie pe Pământ nu era potrivită pentru a fi partenera lui.

Și mai important, sugestia că unii oameni nu au coborât din Adam și Eva subminează logica Evangheliei prezentată în Noul Testament. Este clar că o condiție prealabilă pentru mântuire trebuie să fie descendența fizică din Adam. Iisus Hristos este numit „ultimul Adam” (1 Corinteni 15:45).

Domnul Iisus este declarat ca fiind „Răscumpărătorul neamului nostru” (sensul definit al cuvântului folosit în Isaia 59:20, „Răscumpărătorul va veni la Sion” – care folosește același cuvânt ebraic גואל (gôēl) folosit pentru a descrie relația lui Booz  cu Rut (Rut 4:14)). Asta s-a întâmplat deoarece El, Dumnezeu Fiul, a luat firea umană, fiind în același timp Divin, devenind Dumnezeu-omul perfect.

Aceasta a fost soluția lui Dumnezeu la problema păcatului. După ce neascultarea primului Adam a adus blestemul morții și al vărsării de sânge, ultimul Adam cel ascultător Și-a vărsat sângele Său prin moarte, și a biruit moartea prin Învierea Sa. Aceasta este întreaga idee a epistolei lui Pavel din 1 Corinteni 15: 21-22. Drept urmare, cei care primesc prin credință darul Lui plin de har pentru iertarea păcatului nu mai sunt supuși condamnării veșnice, ci au o viață veșnică.

Deci, asta înseamnă că pentru ca oricine să fie mântuit, trebuie să fie mai întâi un descendent fizic al lui Adam sau altfel Răscumpărătorul nu poate fi „ruda lui”.[1] Cartea Evreilor explică de asemenea cum Iisus a luat asupra Sa natura umană pentru a salva omenirea, cu excepția îngerilor (Evrei 2: 11-18) (Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe ne spun că Domnul Iisus Hristos luând firea omenească a unit întreaga lume văzută și nevăzut, adică și îngerii, cu Dumnezeu).

Putem fi mântuiți pentru că ultimul Adam a intrat în linia noastră umană – a coborât din primul Adam, așa cum suntem cu toții. Legătura repetată dintre Adam și Hristos este clară. Acesta poate fi motivul pentru care a fost important pentru Eva ca, pentru a se califica pentru mântuire, să fie descendentul fizic al lui Adam („os din oasele mele, carne din carnea mea” – femeie făcută din coasta bărbatului). Dacă ar fi fost creată într-o manieră complet separată – din materii prime, așa cum a fost Adam – nu ar fi fost „descendenta” primului Adam.

Același principiu explică, de asemenea, de ce credințele în erele îndelungate din trecut sunt atât de ofensatoare oamenilor, cum ar fi de exemplu aborigenii australieni. Dacă ei au trăit cu adevărat în Australia cu 40.000 de ani în urmă (conform datării carbon-14, care este acceptată fără rezerve de atât de mulți – vezi capitolul 4), atunci cum ar putea ei să descindă de la Adam, care a trăit acum 6000 de ani în conformitate cu Biblia. Aceasta înseamnă că nu pot fi înrudiți cu Hristos, așa încât cum pot fi ei mântuiți?

Această „legătură cu Evanghelia” este un motiv puternic pentru care această problemă a soției lui Cain este atât de importantă pentru creștin. Celălalt motiv principal este că acesta este un punct de vedere frecvent întâlnit prin care autenticitatea (și, prin urmare, autoritatea) Bibliei este contestată și atacată.

Sugestia că au existat oameni în jurul lui Cain și a fraților săi de unde ar fi putut proveni soțiile acestora, deschide calea pentru tot felul de idei bizare (chiar rasiste). Aceasta sugerează că unii oameni au fost / sunt suficient de  „umani” pentru a se căsători împreună cu alții, dar nu suficient de „umani” pentru a fi mântuiți de Domnul Iisus.[2]

Una peste alta, este inacceptabil din punct de vedere biblic să încercăm să scăpăm de dilema „soției lui Cain” propunând idea de „alți oameni creați”.

Deci ne întoarcem la așa-zisa dilemă. Dupa spusele Bibliei Cain avea o soție – însă cum putea s-o aibă? Poate că nu e de mirare că scepticii care încearcă să găsească motive să nu creadă în Biblie și / sau să-i descurajeze pe alții să facă acest lucru, au atacat în mod repetat această parte a cărții Facerii. Sunt siguri că nu există o soluție rațională. Unul dintre cei mai cunoscuți a fost anti-teistul agnostic Clarence Darrow, avocat în favoarea evoluției la faimosul proces al lui Scopes.

El a examinat pe anti-evoluționistul William Jennings Bryan în pozitia de martor la acel proces. Darrow și-a umilit adversarul cu succes atunci când Bryan nu a putut să dea un răspuns cu privire la soția lui Cain.[3] Și mulțumită raportării părtinitoare a evenimentului făcută de anti-creștinul H.L. Mencken, această neștiință a fost imputată tuturor celor care au crezut în adevărul Facerii.

În filmul „Contact” (realizat pe baza unei cărți a evoluționistului ateist Carl Sagan), eroina ateistă (interpretată de Jodie Foster) spune că și-a pierdut credința în copilărie, deoarece pastorul ei nu a putut să răspundă la intrebarea: De unde si-a luat Cain soția? „Mesajul propovăduit de acest film milioanelor de oameni a fost clar:” Nu există nici un răspuns; Creștinismul nu este justificat din punct de vedere rațional.”

Dacă Hollywoodul îi credea capabili pe creștini să răspundă cu ușurință la această întrebare, ar fi fost foarte improbabil ca dialogul acesta să fie pus într-un film major, de teama unei pierderi semnificative  a imaginii publice.

Trist este faptul că mulți, probabil majoritatea credincioșilor care au existat de-a lungul timpului, nu au reușit să răspundă la această întrebare. Ei evită adesea întrebarea, de fapt, spunând că este „neimportantă”. Dar mesajul primit de spectator de la o astfel de eschivare este clar: „Ei nu vor să răspundă pentru că nu au un răspuns”.

Un alt motiv pentru această incapacitate de a răspunde poate fi că nu suntem obișnuiți să gândim într-o viziune biblică consistentă; să avem o privire de ansamblu în care totul  se inter-conectează și funcționeaza împreună. În cea mai mare parte, ne-am obișnuit să gândim în termeni de lucruri „spirituale” ca fiind separate complet de fapte, cum ar fi știința, istoria și așa mai departe.

Cu toate acestea, mesajul mântuirii propovăduit în Biblie este adânc înrădăcinat în istorie. Daca este greșită istoria timpurie a acestei lumi, cum am putea sa îi încredințăm destinul nostru spiritual pus în joc? Iisus a spus în Ioan 3:12: „Dacă v-am spus despre lucrurile pământești și nu credeți, cum veți crede când vă voi spune despre lucrurile cerești?” Iisus a vorbit mereu despre personajele din Facere ca fiind oameni adevărați și literali, iar evenimentele prezentate drept istorie directă. [4]

Un susținător al Departamentului Creației ne-a spus că o cunoștință a lui, în vârstă de 90 de ani, a murit. El a rezistat ani întregi în fața tuturor dovezilor, inclusiv cele ale susținătorului nostru, prietenul său. Când acel susținător l-a rugat insistent să îl accepte pe Hristos înainte de a trece în veșnicie și de a fi prea târziu, omul în vârstă, muribund, a declarat că nu poate, pentru că nu putea să creadă Biblia.

Motivul a fost că nici un creștin nu a putut să-i răspundă la întrebarea legată de soția lui Cain, motiv pentru care a renunțat cu ani în urmă sa mai caute răspunsuri. A incetat chiar și să mai adreseze vreodată întrebarea.

Cu câțiva ani în urmă, la un târg de la țară [5] din Goondiwindi, Australia, un reprezentant al CMI prezenta un model amplu de Arcă a lui Noe. În timp ce oamenii au fost fascinați de dimensiunea uriașă a vasului față de animalele-machetă, o femeie arogantă, împingându-și drumul prin mulțime, cu o expresie îndrăzneață, a spus, într-un accent țărănesc clar din zona Queensland, „pun pariu că nu-mi poți răspunde la întrebarea mea.

I-am intrebat pe creștini aceeași întrebare de ani de zile, oameni buni, și nimeni nu-mi poate da un răspuns, chiar dacă le spun că le voi da o mie de dolari dacă vor răspunde. Așa că iată, a spus ea cu înflăcărare  privind către Arca expusă în fața tuturor. Aveți o mie de dolari dacă îmi puteți răspunde la întrebare „.

– Atunci, care este întrebarea ta? Spuse omul care reprezenta departamentul nostru. Cu mâinile pe șolduri, femeia spuse, cu un zâmbet triumfător: „Bine, atunci … de unde și-a luat Cain soția, eh?” Când a primit răspunsul (pe care îl vom vedea rațional, coerent, pe un ton atât biblic cât și științific, ea părea în stare de șoc. Ea se învârtea uluită de jur-imprejur , spunându-și în mod repetat: „Mi-au răspuns la întrebarea mea … Mi-au răspuns la întrebarea mea …” (poate că a fost și mai șocată când i s-a spus că își poate păstra mia de dolari!)

Scopul acestei orientari de a gasi răspunsul este de a demonstra că eșecul de a face față acestei provocări a fost larg răspândit și are consecințe grave. Credincioșilor li se pretinde să fie gata să dea un răspuns pentru a ne apăra credința (1 Petru 3:15)[6]

Deci, care este răspunsul?

În primul rând, problema biologică

Nu este adevărat să spunem că o căsătorie cu o rudă va provoca inevitabil deformări – cu toții ne căsătorim cu cei din neamul nostru. Toți suntem într-o legătură de rudenie diferită, pentru că toți am descins din aceiași părinți originali. (Dacă soțul sau soția dvs. nu vă este înrudită, aveți o problemă, deoarece ar însemna că nu sunteți căsătoriți cu o ființă umană!)

Problemele biologice (și interdicțiile morale și legale) pe care le luăm în considerare aici se referă la  căsătoria cu rudele apropiate. Deci, haideți să ne uităm de ce există deficiențe și malformații la descendența căsătoriilor apropiate. De unde provin defectele?

Pentru a înțelege acest lucru, avem nevoie de câteva date fundamentale din genetică. Informațiile ereditare care sunt transmise din generație în generație sunt codificate pe segmente de ADN care includ binecunoscutele”gene”.[7] Pe măsură ce aceste informații sunt copiate în mod repetat, se transmite și informația chimică literă cu literă. În timpul acestui proces pot apărea greșeli de copiere.

Acestea sunt numite mutații. Mutațiile sunt responsabile pentru mii de boli moștenite, cum ar fi fibroza cistică, hemofilia, progeria (îmbătrânirea prematură), anemia falciformă și fenilcetonuria. Acestea sunt transmise din generație în generație, deoarece, odată ce a apărut o astfel de greșeală sau „eroare de copiere”, această eroare este copiată, deasemenea. (Atunci când faceți o copie a unui program de calculator sau a unui fișier de procesare a textului care are un defect, procesul sfârșește și prin copierea defectului.)

Dacă există generații succesive de copiere, ca și în ereditatea biologică, atunci această greșeală nu este numai transmisă, ci mai devreme sau mai târziu va apărea o altă greșeală, care se adaugă la greșeala inițială. Si asa mai departe. Dacă am avea o populație a cărei informație genetică conținea doar o singură greșeală, atunci mai devreme sau mai târziu va exista o populație care conține două greșeli. Și apoi trei, și așa mai departe. Defectele viitoare vor fi adăugate la cele existente. Această problemă a creșterii sau încărcării genetice (sau a mutațiilor) genetice este un fenomen bine cunoscut.[8]

Cu alte cuvinte, în timp, astfel de greșeli se acumulează. Numărul acestor defecte în populație tinde să crească progresiv și neîncetat. Acesta este motivul pentru care fiecare dintre noi poartă multe sute de greșeli genetice. Acestea au fost moștenite din acumularea de greșeli de copiere care s-au petrecut întrucât strămoșii noștri au avut copii.

---

MOȘTENIREA MUTAȚIEI

= Gene Normale   

= Gene Defecte

 Cazul 1

+

Această persoană are instrucțiuni normale pentru această caracteristică moștenită de la ambii părinți – el / ea nu va exprima nici un defect pentru această particularitate.

Cazul 2

+

Această persoană are o genă defectă de la un părinte. Cu toate acestea, gena de la celălalt părinte poartă instrucțiunile normale pentru această caracteristică, funcționând ca o „copie de rezervă”. Deci, această persoană nu va arăta în mod normal nici un defect pentru această caracteristică.[9] Această persoană este o „purtătoare” a defectului, fără să o arate. Purtăm cu toții multe astfel de greșeli, pe care noi nu le arătăm.

Cazul 3

+

Această persoană a moștenit gena defectă de la ambii părinți. El / ea nu are acum nici o instrucțiune normală pentru această caracteristică, astfel încât caracteristica însăși va fi defectă / deformată.[1]Suntem cu toții în legătură, dar cu cât este mai strânsă legătură cu persoana cu care te căsătorești, cu atât mai mare este șansa să ai unele din aceleași greșeli. Acest lucru face mai probabil ca un copil provenit dintr-o asemenea căsătorie să moștenească aceeași greșeală (mutație) de la ambii părinți, dând astfel naștere expresiei clare a deformărilor și defectelor.

---

Pentru o genă implicată într-o anumită trăsătură (capacitatea de a produce insulină, de exemplu, [11]) moșteniți o genă de la mama dumneavoastră. și una de la tatăl dumneavoastră. Deci este ca și cum ați avea o „copie de rezervă” a instrucțiunilor normale dacă ceva ar fi defect. Să spunem că ați moștenit o copie defectă a unei anumite gene, dând, de exemplu, instrucțiunile de a face „caracteristica F” (oricare ar fi ea – ceva ce afectează modul în care sunt construite urechile dvs., de exemplu).

Ideea este că gena normală moștenită de la celălalt părinte încă poartă instrucțiunile normale de a face ”caracteristica F” – așa că ”F” (de exemplu, urechile) va fi în general în regulă. Dar ce se întâmplă dacă moșteniți aceeași genă defectă de la ambii părinți? Acum nu aveți instrucțiuni pentru a face ” F”  normal, așa încât caracteristica ”F” va fi acum defectă (a se vedea tabelul cu Mutația Moștenită de pe pagina anterioară).

Acest lucru explică de ce, atunci când două persoane se căsătoresc astăzi, copiii lor prezintă rareori defecte de mutație. Ideea este că, deși fiecare părinte poartă sute de greșeli și transmite și mai multe mai departe,[12]  greșelile purtate de fiecare părinte nu sunt, de obicei, aceleași seturi de greșeli.

Deoarece soțul și soția au de obicei părinți cu medii genetice diferite, vor avea seturi de greșeli diferite în mod semnificativ. Astfel, orice genă defectă moștenită de la un părinte va fi în mod normal „acoperită” sau „compensată” de către gena normală, purtând instrucțiunile obișnuite transmise de celălalt părinte.

Uneori, în această lume căzută, chiar dacă soțul și soția nu sunt strâns legați între ei, se va întâmpla ca două dintre aceleași greșeli să se unească împreună în gene pentru o anumită caracteristică, respectiv aceeași greșeală va fi moștenită de la fiecare părinte, o situație tragică, dar relativ rară.

Dar fratele și sora au aceiași părinți, adică sursele din care își obțin greșelile sunt aceleași. Există astfel o șansă destul de mare ca descendenții unei uniuni dintre frate și soră să moștenească cel puțin o pereche de gene în care aceeași greșeală este prezentă de la fiecare părinte.[13] De aceea există o astfel de posibilitate mare de deformări și alte defecte vizibile dacă fratele și sora procrează.

Persoanele care sunt strâns înrudite, dar mai puțin decât ar fi fratele și sora (cum ar fi frații și surorile vitrege), vor avea o șansă mai mică, dar totuși substanțială, ca urmașii lor să poarte astfel de deformări. Cu cât relația de înrudire este mai apropiată, cu atât este mai mare riscul. Așadar, există o rațiune biologică pentru interdicțiile legale și morale legate chiar și de căsătoriile dintre frații și surorile vitrege.

Punctul culminant

Deci, cum este acest lucru relevant în cazul soției lui Cain? Simplu. Din moment ce mergem înspre prezente înseamnă că o populație va avea din ce în ce mai multe greșeli, mergând în trecut înseamnă că există din ce în ce mai puține astfel de greșeli. În cele din urmă, s-ar putea extrapola acest lucru într-o situație în care nu au existat defecte. Acest lucru are sens în contextul unei înțelegeri biblice, deoarece primul bărbat și prima femeie, create într-o lume perfectă înainte de a fi corupți prin păcat, nu ar fi avut gene defecte.

Amintiți-vă, Dumnezeu a proclamat creația originală ca fiind „foarte bună” (Facere 1:31). După cădere (Facere 3), ar putea apărea astfel de greșeli de copiere. Dar ar fi nevoie de timp – multe generații, care implică sute de ani – pentru ca greșelile să se acumuleze (să se adauge) la un nivel la care ar fi un risc semnificativ pentru un frate să se căsătorească cu sora sa.

Cu alte cuvinte, Cain sau oricare dintre frații săi ar fi putut să se căsătorească cu sora lui (sau cu nepoata sau cu orice altă rudă apropiată) fără nici o problemă biologică. Chiar dacă numai Cain, Abel și Seth sunt menționați după nume, Biblia spune clar (în Facere 5: 4) că Adam și Eva mai aveau „alți fii și fiice”. Și am văzut deja că astfel de căsătorii trebuie să fi avut loc, din moment ce la început au fost doar doi oameni.

Amintiți-vă că toate acestea se referă la căsătoriile legale, monogame înaintea lui Dumnezeu. Vom aborda problemele morale în scurt timp.

Suportul biblic

Începerea rasei umane cu doi oameni, așa cum Dumnezeu a ales, înseamnă în mod logic că trebuie să fi existat inițial căsătorii între rude apropiate, pentru ca omenirea să se înmulțească și să umple pământul (Facerea 1:28).[14]

Dar există un suport biblic separat de altă natură. Avraam, care a trăit câteva sute de ani după Potop (care era la aproximativ 1700 de ani după creație), putea încă să se căsătorească cu sora lui, Sarah, și nu există niciun indiciu de defecte biologice la descendenți.

De ce Dumnezeu nu l-a condamnat pe Avraam și pe soția lui? Nu au încălcat ei legea care interzicea fraților vitregi să se căsătorească între ei? Deloc. Această lege a fost proclamată după sute de ani abia,  după Avraam – în timpul lui Moise. Este util să ne amintim că lucrurile sunt corecte sau greșite nu pe baza părerii noastre, ci pe baza a ceea ce stabilește Creatorul. Și cum știm care sunt cerințele Lui? Prin intermediul standardelor Sale morale absolute revelate oamenilor, prin Cuvântul Său scris, Biblia.

S-a răzgândit Dumnezeu?

Asta determină uneori oamenii să-și pună întrebarea dacă acest lucru nu îl face pe Dumnezeu inconsecvent – nu își schimbă El standardele Sale prin asta? Imaginați-vă un păstor care se uită după turma sa pe o pajiste deschisă. Nu există animale sălbatice în jur, iar singurul pericol pentru oaie este la capatul pajiștii, unde există niște stânci de pe care ar putea cădea. Păstorul construiește așadar un gard, dar numai în jurul stâncilor. Acest gard reprezintă o lege, „Sa nu faci..”. Nu este nevoie să îngrădească și restul pajiștii.

După ceva timp, lupii se mută în zonă. Acum există un nou pericol pentru oi; dacă se rătăcesc dincolo de vederea păstorului, riscă să fie uciși și mâncați. Deci, se cere un nou set de reguli, un nou „Sa nu faci”, iar păstorul pune acum un gard care înconjoară toată pajiștea.

Standardele păstorului nu s-au schimbat; grija lui iubitoare pentru turmă este aceeași ca întotdeauna. Dar vremurile s-au schimbat și se cere o nouă lege prin care să iși exprime purtarea Sa de grijă iubitoare.

În același fel, permițând căsătoriile între rude apropiate în scopul de a începe omenirea de la un bărbat (și o femeie care a fost făcută din coasta acelui barbat), s-a ajuns la un punct în care Dumnezeu a ales în mod clar să instituie o nouă lege care, la fel ca în cazul oilor, a fost un beneficiu pentru ei, pentru propria lor protecție. Acest lucru ar fi putut fi deosebit de important în cazul copiilor lui Israel (cărora le-a fost dată Legea mozaică).

Ei erau o populație genetic „izolată”; li s-a spus să evite căsătoriile în afara propriului grup (cu excepția cazului în care persoana s-a convertit la închinarea adevăratului Dumnezeu al lui Israel). Așadar, a existat o probabilitate crescută de căsătorie între rude apropiate – de aceea interdicția era necesară. Altminteri  căsătoriile din afara grupului ar avea tendința de a „dilua și întârzia” efectele mutațiilor acumulate. Păstrarea națiunii Israel era vitală, pentru că din ele urma să vină Mesia promis, „sămânța din femeie” (Geneza 3:15).

Dar cum rămâne cu pământul lui Nod?

Cum era de asteptat unii au adus în discuție faptul că, după ce Cain a omorât pe Abel, există indicii ca ar fi fost mai mulți oameni în jur. Referindu-se la exilul lui Cain, Biblia spune că „Domnul a pus un semn pe Cain, pentru ca nimeni care l-ar fi găsit să nu-l omoare” (Facerea 4:15). Și se spune că el a mers în „țara lui Nod” și „a construit acolo un oraș”.

Adesea oamenii au citit pasajul înțelegând că el a găsit o soție din rândul locuitorilor din Nod. Cu toate acestea, Scriptura nu spune acest lucru, spune (după ce a menționat că a mers să locuiască în acel pământ) că își „cunoștea” soția  (în sensul relațiilor sexuale). Din câte știm, țara Nod ar fi fost complet goală înainte ca el, Cain, să se mute acolo – și este posibil ca acesta să se fi mutat acolo cu soția lui, mai degrabă decât să o fi întâlnit acolo.

În plus, cuvântul ebraic (עיר ir) tradus ca „oraș” nu are sensul pe care l-am putea gândi cu înțelesul modern, care implică multe zeci de mii de oameni. Cuvântul ebraic a fost aplicat unui oraș cu ziduri sau chiar pentru ceva atât de mic cum ar fi o tabără protejată.

Dar, în orice caz, acestea sunt puncte de interes, deoarece se poate demonstra că a existat destul de mult timp pentru ca o populație substanțială să fi fost construită pe Pământ înainte ca Abel să fie omorât de Cain – perioada de peste o sută de ani. Cain a fost primul copil născut al lui Adam și Eva și se pare că a fost conceput la scurt timp după cădere, ceea ce era probabil să fi avut loc la doar câteva zile sau săptămâni după Creație. (Eva nu a rămas însărcinată înainte de cădere, chiar dacă ea și Adam erau presupuși a fi oameni sănătoși într-o lume perfectă și li se poruncise să fie roditori și să se înmulțească).

Seth pare să fi fost un înlocuitor al lui Abel (Facerea 4:25), iar Adam avea 130 de ani când s-a născut Seth. Deci, asta înseamnă că, de când Cain l-a omorât pe Abel și a plecat în exil, au trecut probabil aproape 130 de ani. (Având în vedere vârsta lui Cain, chiar și în acele zile cand durata de viață era de aproximativ 900 de ani, este foarte probabil ca el să fi fost deja căsătorit cu mult timp înainte de a se muta în Nod.) Dacă presupunem că prima generație a copiilor lui Adam și Eva ar fi putut avea copii la 25-30 de ani de la creatie, ar mai fi timp pentru alte 3-4 generații suplimentare, numerele crescând exponențial de fiecare dată.

Populația aceasta construită ar fi fost rezultatul căsătoriei dintre copiii lui Adam și ai Evei – așa cum am menționat mai devreme, Facerea 5: 4 ne spune că au avut fii și fiice, altele decât cele menționate în textul biblic. Nu știm câți fii și fiice au avut, dar cu cât erau mai mulți, cu atât mai repede s-ar fi mărit generațiile următoare. O notă de subsol la traducerea pe care a făcut-o Whiston la Lucrările lui Josephus, istoric evreu, spune că „numărul copiilor lui Adam, după cum spune vechea tradiție, a fost de treizeci și trei de fii și de douăzeci și trei de fiice”.[15]

Indiferent de numărul exact al acestora, este evident că ar putea exista o populație substanțială, poate chiar dispersată în multe așezări diferite, în acei 130 de ani. „Orașul” pe care l-a construit Cain ar fi putut să fie unul care s-a adaugat la cele existente deja.

Unii afirmă că, pentru a se teme de răzbunare, (Facerea 4:14) în jurul lui Cain ar fi trebuit să fie alți oameni. Și, bineînțeles, existau, așa cum am explicat mai sus. Cu toate acestea, este interesant să ne gândim cine ar avea vreun interes să răzbune moartea lui Abel și astfel să reprezinte o amenințare pentru Cain, cu excepția rudelor lui Abel. Așadar, faptul că toți oamenii de atunci ar fi fost relativ strâns legați de Abel (și de Cain și de amandoi reciproc) ar putea da și mai mult sens textului.

Autor: Jonathan Sarfati, Ph.D.
Sursa: Creation.com | Who was Cain’s wife?

Traducator: Cristian Monea

---

Referințe și note

[1] Faptul că descindem din Adam este motivul pentru care avem nevoie de mântuire, deoarece am moștenit natura sa căzută.

[2] Grigg, R., Colaboraționistul lui Darwin, Creația 22 (1): 50-51, 1999; creation.com/kingsley

[3] Transcrierea procesului: Cel mai cunoscut proces al lumii, Cazul Evoluției din Tennessee, Colegiul Bryan (ediția originală reprodusă), p. 302, 1990. Rezumat, incluzând acest incident la: www.bryan.edu/802.html.

[4] Batten, D. și Sarfati, J., 15 motive pentru a lua Geneza ca Istorie, Creation Book Publishers, Powder Springs, GA, 2006.

[5] Numit un „spectacol” în acea parte a lumii.

[6] A se vedea, de asemenea, Sarfati, J., Iubind pe Dumnezeu cu toată mintea ta: logică și creație, Jurnalul Creației 12 (2): 142-151, 1998; creation.com/logic.

[7] Sarfati, J., ADN: mesaje minunate sau mai multă bătaie de cap? Creation 25 (2): 26-31, 2003; creation.com/message.

[8] Evoluționistul curios, care se confruntă cu dificultatea evidentă că, dacă am fi existat pe pământ de foarte mult timp, am fi purtat o incărcătură absurdă de mutații, propune adesea o selecție naturală pentru a rezolva problema. Dar majoritatea mutațiilor sunt în medie doar puțin dăunătoare și, prin urmare, selecția naturală nu le poate „vedea” pentru a le elimina.

Aceste mutații sunt ca rugina pe o mașină; nici o pată singulară de rugină nu va opri masina, dar suficient de multe puncte de rugină inevitabil vor duce la asta . De asemenea, există atât de multe mutații încât se acumulează implacabil, generație de generație. Aceasta este mereu o problemă crescândă pentru orice populație. Geneticianul Dr. John Sanford a descris această problemă referitoare la evoluție și vârstele sale lungi în Genetic Entropy & The Mystery of the Genome, (Entropia Geneticii si Misterul Genomului) FMS Publications, NY, 2005; consultați creation.com/sanford.

[9] Unele gene defecte (mutante) sunt dăunătoare, chiar dacă persoana are doar una dintre ele. Acest lucru este mult mai rar, iar astfel de gene sunt mult mai probabil eliminate prin selecție naturală (persoana moare înainte de reproducere).

[10] Sistemul genetic este incredibil de complex și aceasta, în mod inevitabil, va fi o simplificare exagerată, deși nu este derutantă în esența sa.

[11] Acesta este hormonul important care controlează nivelul zahărului din sânge.

[12] Avem aproximativ 25.000 de perechi de gene (care codifică proteinele) cu o genă (alela) a fiecărei perechi provenind de la fiecare părinte. Deci, fiecare dintre noi copie și transmite doar jumătate din informațiile noastre genetice fiecărui copil, deși este o „jumătate diferită” de fiecare dată (gemenii identici rezultă dintr-un proces natural de clonare la prima diviziune celulară a noului embrion). Cu jumătate de la fiecare părinte, copilul are apoi un set complet.

[13] Deși există o șansă de unu la patru pentru o poziționare mai aparte a genei, cu sute de mutații posibile în jur, există șanse mari ca cel puțin una să fie moștenită de la ambii părinți.

[14] Amintiți-vă de cuvântul „refăcut” în acest verset în versiunea King James (AV), în limba engleză a acelei zile,care pur și simplu însemna „a umple” – exact așa cum face cuvântul ebraic. Vezi capitolul 3 (în Teoria Decalajului- Gap Theory)

[15]  Josephus, Flavius (tradus de William Whiston, A.M.), Lucrările complete ale lui Josephus, publicațiile Kregel, Grand Rapids, MI, p. 27, 1981.