Conflict între revelația naturală și revelația supranaturală

Părintele Platon Popovici: Bine ați venit, mă bucur pe de-o parte, iar pe de alta îmi cer iertare pentru condițiile cam improprii, înghesuiala… Mă bucur și de prezența unor părinți pe care îi rog să contribuie la această discuție! Sincer, nu mă așteptam să veniți în număr atât de mare. Haideți să spunem rugăciunea!

Cristian: În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin. Împărate Ceresc… Părinte binecuvântează!

Părintele Constantin: Pentru rugăciunile sfinților Părinților noștri…

Luați loc și să purcedem. Eu voi da în cea mai mare parte cuvântul invitaților și voi interveni doar atunci când se va ivi nevoia unui arbitraj sau limpezire.

(Urmează o scurtă prezentare a celor discutate anterior…)

Acum, pentru a rezuma acestea, ni s-a părut ca foarte nimerită prezentarea site-ului www.Hexaimeron.ro, pe care ne-o însușim pe deplin, cu adaptările de rigoare:

Scopul acestei întâlniri este acela de a prezenta și actualiza învățătura Bisericii reflectată în Sfânta Scriptură și tâlcuirile Sfinților Părinți, legată de facerea lumii. Această întâlnire este una teologică, creștin ortodoxă.

Ideea de bază ce vrem să o transmitem este aceasta: Credem și mărturisim că facerea lumii (cosmosul, viața, omul) este o taină și o minune. Este taină întrucât este lucrarea directă a lui Dumnezeu și este o minune întrucât nu este un fenomen natural repetabil și obișnuit, ci ceva supranatural și unic. El nu poate fi cercetat decât pe calea revelației supranaturale și a celei naturale.

Revelația naturală, în mare, este numită activitatea înțelepților antici păgâni de dinainte de Hristos, care, deși nefiind in Legea revelată proorocilor, aveau totuși un acces indirect la cunoașterea adevărului prin aptitudini înscrise în inima lor. E vorba de eforturi omenești care prin contemplarea naturii, pot ajunge, cumva, la Creator.

Aici se încadrează înțelepciunea antică greacă de tipul Platon și Aristotel, care au preluat învățături legate de științele naturale de la egipteni și Moise. Ceea ce au reținut Părinții Bisericești de la aceștia aproape integral a fost cosmologia, alcătuirea cosmosului, mecanica cerească etc. Modelul preluat de Biserică a fost cel al unui univers sferic mărginit, în centrul căruia se găsește Pământul staționar, în jurul căruia se rotește totul: cele 7 planete și stelele.

Revelația supranaturală este cea de la Dumnezeu către om, este directă și se face la început prorocilor în rândul cărora, la loc de frunte, strălucește Moise. Este conținută în toată Sfânta Scriptură nu numai în Cartea Facerii. Această revelație scripturistică a Duhului Sfânt a fost tâlcuită de către Sfinții Părinți insuflați de același Duh și este suprema cunoaștere, negreșelnică, neschimbabilă și adevărată în toate locurile și timpurile. Ea nu poate fi tributară „cunoștințelor științifico/tehnice” ale unei epoci anume.

Întâlnim o deosebire radicală față de antici și anume, concepțiile legate de cosmogonie: cum a apărut universul, viața, omul. Aici Biserica a lepădat erorile anticilor: politeism, materie veșnică etc. și a îmbinat cosmogonia Scripturii cu cosmologia geocentristă antică. Această învățătură a durat practic neschimbată timp de ani. Pe baza ei s-a elaborat și acel cadru al Liturgicii bisericii: calendarul bisericesc. Ea a început să fie contestată și modificată în spațiul apusean catolic și protestant începând cu sec. al XVI-lea.

O mare parte din știința modernă apărută după acea dată și până astăzi este în vădită contradicție cu revelația, ajungând la o cu totul altă cosmogonie, cosmologie, biologie și antropologie. Astrofizica și biologia predate în școli, în ultima sută de ani, sunt profund impregnate de o viziune atee și evoluționistă antihristică și antibisericească.

La sfârșitul secolului trecut s-au ridicat din același spațiu catolic (neo)protestant o serie de încercări științifice de a se reveni la o revelație „naturală” armonizată cu învățătura tradițională Biserici. Astfel au apărut curentele creaționiste și geocentrismul modern.

În spațiul nostru ortodox, primul care a avut o lucrare similară în ceea ce privește aspectul „creaționist” a fost Părintele Serafim Rose. Mergând în urma lucrării sale de pionierat, au apărut alți ortodocși creaționiști/antievoluționiști, inclusiv la noi în țară. Preluând această pildă ziditoare de mare trebuință, am socotit de cuviință să continuăm această lucrare în special cu aspectele cosmologice, readucând la lumină această comoară neprețuită a cunoștinței, îngropată sub un mâl gros și aproape necunoscută în toate mediile, inclusiv în cel monahal.

Vădit lucru este că helio/acentrismul este cea mai mare înșelare actuală, cuprinzând oameni de toate confesiunile, religiile, vârstele și nivelele culturale! Așadar, va fi foarte greu să putem risipi aceasta, vom întâmpina multe împotriviri și vor fi sminteli, dar și suflete ce vor fi câștigate!

Fiind o premieră în spațiul ortodox, ea are desigur lacune și posibile erori, pentru care rugăm înțelegere și îndreptare, cu dragoste. Rugați-vă pentru ostenitorii acestei lucrări și să dăm slavă lui Dumnezeu pentru lucrarea lui și faptul că îngrijește ca noi să aflăm despre ea, în ciuda multor obstacole!

Așteptăm întrebări și intervenții din sală. Vă rugăm, îndrăzniți!

Cosmonautul: Pe mine nu mă deranjează ce ați spus adineaori, doar mă nedumerește profund. Desigur, fiecare e liber să creadă ce vrea. Dar dacă cineva crede că cercul e pătrat, atunci există o problemă. Probleme grave sunt afirmațiile ce tocmai le-am auzit: „Pământul nu este o planetă; Soarele și luna sunt planete; Nu există sistem solar, ci 7 planete ce se rotesc în jurul pământului cu o dublă mișcare: de rotație și ondulatorie, prin ciclul zodiacal; Pământul se află în centrul universului, nu se mișcă și nu este înclinat ci drept”.

Toate aceste afirmații contrazic flagrant dovezile pe care le putem obține prin experimente simple. Un simplu pendul vă va demonstra că Pământul se rotește – este vorba despre pendulul lui Foucault. Rotația cicloanelor în sens orar în emisfera nordică și sens antiorar în emisfera sudică este și ea o dovadă. Datorită rotației Pământului apare forța Coriolis. Artileriștii care trag obuze la mare distanță țin și ei seama de rotația Pământului. Sateliții geostaționari, cei prin intermediul cărora se conectează și rețeaua internet sunt și ei o dovadă. Și am putea enunța un șir foarte lung de dovezi care infirmă afirmațiile Părintelui.

Iar pentru aceste dovezi Părintele ne considera păcătoși și asta este o mare problemă pentru mine. Apropo, pentru cei de acord cu Sfinția sa… Nu este așa că la răsărit luna este mai mare decât atunci când se află la zenit? Și totuși nu e vorba decât despre o iluzie de care nu putem scăpa decât prin măsurători. Luna are același diametru atât la răsărit cât și la zenit. Fraților, eu ce să fac? Să iau în seama ceea ce văd (adică, iluzia) sau să iau în seama măturătorile?

De fapt, marele pericol în cele pe care le afirmați aici vine din faptul că va îndepărta de credință pe cei ce știu, pe cei ce cunosc. Pare la voi să fie un păcat să știi, să fii știutor.

Grecul Zenit: Sincer, cred că Părintele greșește când afirmă că:

1. Pământul nu este o planetă; planetă înseamnă în principiu corp ceresc fără lumină proprie conform DEX; Soarele = corp ceresc cu lumină proprie conform DEX;
2. Singurul corp viețuit în univers este Pământul – evident nu avem de unde ști asta deși s-ar putea să fie adevărat.

În rest, se poate lua un sistem de referință cu centrul în centrul Pământului cu o axă de-a lungul axei care este considerată în mod curent axă de rotație și să considerăm astfel că e nemișcat. Nu este nimic greșit în a face acest lucru. S-a ales însă sistemul heliocentric – sper că nu greșesc denumirea – pentru că astfel e mult mai ușor să descriem traiectoriile corpurilor cerești în ceea ce convențional în astronomie este denumit sistem solar – i-am putea spune sistem pământean dacă am alege sistemul propus de Părinte, oricum e o simplă denumire, nimic relevant.

Am terminat de ceva vreme facultatea, dar, din câte îmi amintesc, pozițiile stelelor pe bolta cerească se stabilesc chiar cu ajutorul unui sistem de referință cu originea în centrul Pământului. Practic nu e așa de important unde consideri că se află Pământul din punct de vedere matematic (științific), decât în măsura în care te ajută să efectuezi mai ușor anumite calcule. Sunt sigur că și forța Coriolis, despre care am auzit adineaori, ar avea o ecuație și o explicație într-un sistem de referință cu centrul în centrul Pământului, dar cu siguranță această ecuație ar fi destul de complicată, și probabil foarte greu de utilizat.

Din punct de vedere religios, sincer, cred că nu are absolut nicio relevanță unde așezi Pământul. Nu îmi afectează absolut deloc comportamentul, nu mă face să fiu nici mai bun, nici mai păcătos. Mult mai mult m-a afectat ceea ce am citit la capitolul rezoluții europene de la sfârșitul anului trecut. Chiar m-au lăsat mască aberațiile pe care le cuprinde. Nici acum nu-mi vine să cred.

Rada: Eu nu mă pricep la calcule și la științe, dar una știu și pe aceasta o mărturisesc: Așa o spun Sfinții Părinți și așa să-mi ajute Dumnezeu spun și eu! Și iată, așa sunt sigură că nu greșesc în fața lui Dumnezeu, iar la judecata Sa, Sfinții, în numele cărora am mărturisit, vor răspunde de mine. Așa să ne ajute la toți Dumnezeu! Sfinte Vasile cel Mare, împreună cu ceilalți ierarhi, cu Sfântul Ioan Gură de Aur, și toți Sfinții Părinți, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii, să putem sta împotriva forțelor diavolești care vor ne amăgească, cu știința și cunoștința lor mincinoasă, să ne despartă de Dumnezeu și de unirea cu voi, Sfinților.

Numele Sfântului Vasile singur este un „girant” mai mult decât vrednic de crezare pentru un credincios, iar pentru draci… știm ce efecte au blestemele sale… Așa că un credincios nu va pune niciodată la îndoială Biblia sau cuvântul Sfinților Părinți. Iar știința a greșit de nenumărate ori și că nu are nici pe departe toate răspunsurile am văzut și noi din istorie că este așa, ba chiar și în zilele noastre, deși credem că azi cercetătorii sunt mai cu moț, greșesc în foarte multe.

E destul să citim ziarele, că nu e un secret. Iar de calculele de care pomenește domnul astronaut, sunt convinsă că sunt explicații adevărate care să infirme calculele dânsului (fiindcă Dumnezeu nu minte), calcule și explicații de care eu însă nu am nevoie. Apropo, ați văzut documentarul „Omul nu a ajuns niciodată pe lună”?

Paul: Aș vrea totuși să spun câteva cuvinte însă și despre sfinții care au fost amintiți mai sus. Acești oameni erau respectați, cu carte. Ei încercau cu mijloacele vremii lor, adică prin observare cu ochiul liber să-și explice natura din jurul lor și să pătrundă minunățiile lumii create de Dumnezeu. Bineînțeles că, în lipsa instrumentelor de observare și măsurare, aceștia erau mult limitați în posibilitățile de cunoaștere. Dar ceea ce este de stimat la aceștia este efortul pe care îl făceau în această direcție. Astfel de oameni au dus lumea mai departe pe calea cunoașterii Adevărului.

Dar pentru oameni precum Părintele și cei care au vorbit înainte, sau admiratori gen domnișoara, ignoranța și lenea par a fi cele mai bune metode de învingere a timpului. Deci, cum să respingi Adevărul, când el este de la Dumnezeu, și cum să respingi știința, când ea duce la descoperirea Adevărului Lui? Oamenii ca cei care sunt de acord cu aberațiile prezentate anterior în această sală se declară, fără nici cea mai mică jenă împotriva științei, a creșterii ei, și deci și împotriva planurilor Lui Dumnezeu!

Dacă știința creste, asta înseamnă și negarea unor păreri formate în trecut despre lume, fiindcă se formează păreri noi despre lucruri despre care se formaseră mai înainte anumite păreri. Este normal ca cele noi formate să infirme parțial sau total părerile mai vechi!

Cosmonautul: Îmi pare și mie rău că se întâmplă ca replicile să fie nepoliticoase. Poate că din acest motiv nu am primit niciun răspuns la argumentele mele, argumente a căror valabilitate poate fi verificată ușor, de oricine. Îmi pare rău ca Părintele nu mi-a dat niciun răspuns la nedumeririle mele. Iar eu chiar îmi doresc un dialog serios între știință și religie.

Părintele Constantin: Frate! Să nu fii trist și să nu te miri! Părintele meu duhovnic mi-a atras atenția că în această problemă, de care ne ocupăm, se poticnesc chiar firi evlavioase și cucernice, cum ai putea avea și tu. Și a dat și o explicație care sună așa: suntem pradă acelor „mai înainte prinderi în minte” de care vorbesc Părinții pustiei (neptici).

În acest caz este vorba de o îndoctrinare devastatoare la care suntem supuși, din pruncie, pe toate canalele oficiale (școală, mass media etc.), și asta la noi cel puțin din jurul anului 1878, de când am devenit cu adevărat stat modern european (adică masonic). Această îndoctrinare îi afectează pe toți deopotrivă și nu ocolește nici seminariile sau chiar pe viitorii monahi.

Dacă vreți să aflați părerea Părinților (și ca atare a Bisericii!) despre lumină și viteza ei, aflați că soarele este singurul luminător cu lumină proprie din acest univers, iar lumina lui străbate distanța într-o clipită, adică – pe limba noastră – într-o secundă. Dacă, pe Sfinți nu-i veți crede, atunci eu, nevrednicul ce argumente aș mai putea avea?

Ilie: Dacă cineva dorește să dea o replică serioasă și documentată, nu trebuie să apelezi la scrieri din Evul Mediu. Orice om de știință serios și echilibrat știe că sistemul geocentric nu este real. Aceasta nu înseamnă că teologia este împotriva științei. Să vedem noi cosmosul din sufletul nostru, fiindcă nu cosmosul și știința ne vor dărui mântuirea. Nu se schimbă sute de ani de fizică și chimie, pentru că un părinte, poate chiar cu intenții bune, are o altă părere.

Cu cele mai bune gânduri, un creștin și un teolog, care cunoaște puțină astrofizică și fizică cuantică. Admin ortodox: Se întâmplă ca scrierile „medievale” respective să fie chiar scrieri dogmatice (nu teologumene) ale Sfinților Părinți ai Bisericii.

Părintele Popovici: Că bine spunea părintele Calciu de vrednică pomenire: „război întru cuvânt”! Pe acest subiect, nu de puține ori, are loc chiar acest război, care este desigur unul duhovnicesc, deși nu mai e „războiul nevăzut” ci e chiar la vedere.

Și nu puțin ne întristăm să vedem cum grăiește de pildă fratele „teolog” care, pe deasupra, mai „cunoaște puțină astrofizică și fizică cuantică”. Cei ca dânsul provin de obicei din cei care au făcut prima facultate la politehnică sau matematică, apoi au dat la teologie. Ei rămân, sărmanii, prinși încă în mreaja acelor cunoștințe științifice pe care le-au preluat în prima tinerețe, și de care este cu atât mai greu a se dezbăra și a primi cele cu adevărat sfinte și sigure din Scriptură și Părinți, câtă vreme au parte în facultățile de teologie de învățături potrivit cărora „nu înseamnă că teologia este împotriva științei”.

Așa dascăli, așa ucenici, șchiopătând de ambele picioare și vrând să împace doi stăpâni! De aici și ce s-a spus: „Dacă cineva dorește să dea o replică serioasă și documentată, nu trebuie să apeleze la scrieri din Evul Mediu”. Adică la scrierile Sfinților Părinți, care au trăit și au scris exact în acea perioadă numită de masonii iluminiști „evul mediu” cu conotația de „întunecat”! Adică exact acea perioadă de 1000 de ani în care societatea din acel spațiu a fost cât este de omenește posibil creștină, așa cum nu a mai fost și nu va mai fi vreodată până la sfârșitul lumii! Așa cugetă teologul ortodox sau mai degrabă liberul cugetător umanist?

„Orice om de știință serios și echilibrat știe că sistemul geocentric nu este real”? Dar atunci proorocii și Sfinții Părinți, insuflați de Duhul Sfânt, înseamnă că nici seriozitate și nici echilibru n-au avut, după cugetele acestora, ca cel de adineaori, căci ei au propovăduit și tâlcuit, nu sute, ci mii de ani, de la Moise și până la Sfântul Atanasie de Paros (1800!) exact aceeași cosmologie și astrofizică geocentristă/statistă care după „noii teologi” „nu ar fi reală”.

Nu, frate, nici nu e nevoie pentru asta de părerea vreunui părinte (și așa se vede că nu țin seama de ea nici „teologii”), ci se schimbă automat singure, la 20-30 de ani, chiar acea fizică și chimie pe care te bazezi, cu oamenii lor de știință „serioși și echilibrați”, care luându-se după capul lor se contrazic atât cu Scriptura și Părinții (deci cu Duhul Sfânt!) cât și între ei!

Iată cum pot arăta două modele cosmologice „științifice” în care unii se bizuie cu încredere oarbă ca și cum ar fi adevărate dogme:

Rob: Mi se pare greu de închipuit cum tot universul s-ar învârti în jurul Pământului, deși nu e imposibil. Iar când soarele s-a oprit în loc, în trecut, modificarea vitezei Pământului e mult mai fezabilă decât a întregului univers. Nu am nimic împotriva unui sistem sau altul, dar n-am întâlnit comentarii care probeze contrariul a ceea ce deja știm.

Cineva: Sigur că astăzi avem celulare și internet și messenger și skype. Și comunicăm între noi. (deși am constatat că se comunică mult mai puțin decât atunci când acestea nu erau!). Sfinții Părinți nu aveau toate acestea dar ei comunicau mult mai mult pentru ca era Duhul Sfânt – Duhul Adevărului acela cu care erau în comuniune și care făcea intercomuniunea între ei. Și tot ceea ce au spus Sfinții Părinți e Adevăr pentru e din Duhul Adevărului.

Și astăzi e de importanță capitală chestiunea? Eu cred că de importanță capitală, a fost și va rămâne să fii în Duhul Adevărului și să trăiești călăuzit de acest Duh, pentru ca, la sfârșit, prin marea milostivire a lui Dumnezeu, să poți auzi: „Vino slugă bună…”

Admin ortodox: Dacă ne încredem în dogmele – adevărurile revelate de Dumnezeu, deci absolute – Sfinților Părinți (căci dogme sunt și acestea; ei nu scriau speculativ sau filosofic, nu făceau așa, știință de amatori) nu cred avem nevoie de probele unei științe care s-a întors cu spatele la Făcătorul noimelor lumii.

Cârcotel (ironic): După cum se pare treaba, dacă ne uităm prin telescop și ceea ce vedem contrazice Biblia, e clar că de fapt e o vedenie demonică și nu o observație „fizică” sau „științifică”…

Hopa Mitică: Cu toată bunăvoința (și să nu gândiți că sunt „Gică contra”), dar cele afirmate de părinți sunt forțate. Personal, în niciunul din referatele Scripturii și minunile de acolo nu întrevăd modelul geocentric. Credeți că mersul umbrei înapoi ar fi „imposibil” în modelul heliocentric din cauza inerției? Păi atunci, dacă soarele și universul se învârt în jurul Pământului, inerția de anulat ar fi fost cea a întregului univers, nu doar cea a Pământului și lunii.

Cum rămâne cu toate dovezile științifice pentru modelul heliocentric? Sateliții, rachetele, toate țin cont de acest model, de forțele existente prin acest model.

Ce vreau să zic sunt următoarele:

– sunt de acord că au fost minuni și nu vreau să le contest în niciun fel;

– modelul heliocentric, deocamdată, este dovedit științific, prin observații, calcule, zboruri spațiale;

– pentru modelul geocentric nu aduceți ca argument decât dovezi forțate. Argumentul că oamenii din trecut credeau în el nu e decisiv. Tot ei credeau că Pământul este plat ca o farfurie.

– Dacă aveți și alte surse care să aducă argumente pro, vă rog să le menționați.

Părintele Popovici: Matale ai fost în sală de la început? Se vede treaba că nu! Iarăși, se pare că nu e clar tuturor un lucru: Aici ne aflăm într-un cadru bisericesc, teologic, duhovnicesc, și nu unul cultural-științific. Nu ne-am adunat aici nicidecum spre a iniția dezbateri și polemici științifice, ci pentru a mărturisi și propovădui învățătura revelată a Duhului Sfânt despre creația văzută.

Așa că nu ne interesează aici ce a zis savantul x sau y, teoriile, modelele și ipotezele științei astrofizice contemporane. De aceea, pentru iconomia discuției vă rugăm să înțelegeți situația și să nu insistați în a duce palierul discuției în acea direcție! Există alte cadre propice, culturale, științifice, unde vă puteți îndrepta dacă așa vă trage inima.

Și fiindcă veni vorba: cei mai mulți filosofi antici și toți Părinții Bisericești au crezut că Pământul este un glob și nicidecum plat ca o farfurie (idee întâlnită în vechime, dar la păgâni)! Chiar și Scriptura mărturisește acest lucru, ca să nu mai vorbim de icoanele cu Dumnezeu Tatăl (sau uneori Fiul) ținând în mână globul pământesc. Luați aminte că această observație cu „pământul plat” este des întâlnită ca ridiculizare a „bisericii medievale înapoiate”, ignorante și superstițioase, venită dinspre zona masonică, liber-cugetătoare și atee! O minciună și un mit ce trebuie lepădat cu desăvârșire.

Rada: Dumnezeu să vă dea sănătate Părinților ca să ne mai spuneți ceea ce s-a uitat… Mie mi-e de ajuns chiar și numai minunea cu Isus a lui Navi… căci tot ceea este scris în Biblie este fără greșeală, este cuvântul lui Dumnezeu, doar că asta (neștiința și necredința) se întâmplă când nu avem povățuitori care să ne arate…

Părintele Constantin: Ne bucurăm că adevărul găsește inimi dispuse să-l primească, Doamne ajută și pe mai departe!

Rada: Doamne ajută! Părinte, cu mare nevrednicie vreau să vă spun că Dumnezeu văzând râvna mea, mi-a mai descoperit un loc din Biblie unde ni se spune ca într-adevăr soarele se învârte în jurul pământului. Cu câteva zile înainte de a veni aici am citit cuiva din Ecclesiastul, fiindcă îmi place înțelepciunea de acolo. Iar după ce am citit și ceva studii ale Sfinției voastre mi-am amintit cu o mare emoție ce citisem, și nu din întâmplare: „Soarele răsare, soarele apune și zorește către locul lui ca să răsară iarăși”. (Ecclesiastul I, 5). Dacă cauți, Dumnezeu îți descoperă!

Vă doresc sănătate, înțelepciune și putere în cuvânt ca să ne mai luminați Părinților cu lumina Adevărului!

Părintele Popovici: Amin! Eu zic să luăm o pauză, să ne mai răcorim și destindem și revenim… Vă rog poftiți în hol, avem ceva de gustat, cafea cine vrea – desigur fără tutun! Bine ați venit Prea Cuvioase Părinte Protosinghel! Vă așteptam cu bucurie. Poftiși și dumneavoastră dacă doriți! Aaa, sunteți diacon? Luați loc.

Autor: Pr. Platon Popovici
Sursa: Dialoguri despre facerea lumii, p. 44-54