Conservarea ursului panda roșu

Panda roșu (Ailurus fulgens) are o coadă stufoasă, dungată și o culoare roșie/albă caracteristică. Ei trăiesc în anumite părți ale Asiei Centrale. Trăsăturile lor fizice îi fac greu de clasificat. Unii oameni de știință cred că sunt urși ca ursul panda uriaș, alții un tip de raton. Totuși, alții îi consideră în propriul lor grup.[1]

Panda roșu chinezesc (stânga) și himalaian (dreapta), pe care cercetătorii îi clasifică acum ca specii separate pe baza trăsăturilor fizice și genetice. Dacă două specii se pot încrucișa, de fapt, sunt ele „specii” separate?

Specii versus feluri

Pe baza unor dovezi genetice noi, unii cercetători susțin că urșii panda roșii chinezești și himalaieni sunt două „specii” biologice separate.[2] Conform acestui concept, o specie este un grup de organisme care se încrucișează între ele și nu se încrucișează cu alte grupuri.[3] Evoluționiștii spun că cele două specii au apărut în urmă cu aproximativ 250 000 de ani, după ce râul Yalu Zangbu le-a separat.

Cu toate acestea, până la 10% din „speciile” de animale și 25% din „speciile” de plante se pot înmulți cu alte „specii”, chiar și după o separare îndelungată (în conformitate cu „datările” evolutive).[4] Acest fapt răstoarnă ideile evolutive despre cum se formează speciile. Dacă două specii se pot încrucișa, de fapt, sunt ele „specii” separate?[5] Acest lucru demonstrează doar o idee pe care creaționiștii au spus-o înainte și după Darwin: tipul creat este mult mai larg decât „specia”.[6]

O „specie” pe cale de dispariție datorită gândirii evolutive

Vânătoarea ilegală a pus în pericol ursul panda roșu din Himalaya, care este supus consangvinizării. Cercetătorii de la Academia Chineză de Științe sugerează izolarea genetică a ursului panda roșu din Himalaya de ruda sa chineză pentru a-l păstra ca specie distinctă. În acest sens se admite implicit că cei doi sunt probabil capabili să se încrucișeze. Fiind atât de asemănători, și creaționiștii ar fi crezut că acest lucru este posibil, indicând că sunt membri ai aceluiași tip creat. La fel ca mulți, ei s-au diferențiat în grupări distincte destul de recent, de când o pereche de felul lor a plecat din Arcă.

Dar funcționează eforturile de conservare bazate pe evoluție precum această izolare? Izolarea este ultimul lucru de care are nevoie o specie consangvină. Animalele supuse consangvinizării au o diversitate genetică scăzută, ceea ce înseamnă că este mai probabil să moștenească mutații dăunătoare de la ambii părinți.[7] Ideile de conservare bazate pe evoluție ar putea conduce la dispariția ursului panda roșu din Himalaya. Are știința creației o soluție?

Da, permițând acestor doi membri ai aceluiași tip creat să se înmulțească împreună. Aportul de gene („fluxul de gene”) de la ursul panda roșu chinezesc ar putea întări fondul genetic al celui din Himalaya, salvându-l de la dispariție. De asemenea, acest lucru ar păstra diversitatea genetică a ursului panda roșu din Himalaya prin menținerea diferitelor variante de gene în populația mixtă.

În ciuda rezervelor lor, conservatorii evoluționiști ar putea ajunge, de fapt, să folosească amestecul genetic pentru a salva ursul panda roșu din Himalaya de la dispariție, dar aceasta ar fi doar o ultimă soluție.^2,[8] În schimb, încrucișarea speciilor de panda pentru a menține diversitatea genetică este o aplicație directă a științei creației, care provine din gândirea bazată pe Biblie.

Autor: Matthew Cserhati
Sursa: Creation.com | Creation-based conservation for the Red Panda

Traducător: Cristian Monea

[1] Catchpoole, D., The bamboozling panda, Creation 23(2):28–32, 2001.

[2] Hu, Y. și colab., Genomic evidence for two phylogenetic species and long-term population bottlenecks in red pandas, Science Advances 6(9):eaax5751, 2020.

[3] de Queiroz, K., Ernst Mayr and the modern concept of species, Proceedings of the National Academy of Sciences USA 102 (Suppl 1) 1:6600–7, 2005.

[4] Mallet, J., Hybridization as an invasion of the genome, Trends in Ecology & Evolution 20(5):229–37, 2005.

[5] Batten, D., Ligers and wholphins? What next? Creation 22(3):28–33, 2000.

[6] Wieland, C., Variation, information, and the created kind, J. Creation 5(1):42–47, 1991.

[7] Cosner, L., ‘Parade of Mutants’, Creation 32(3):28–32, 2010.

[8] Allendorf, F.W. și colab., The problems with hybrids: setting conservation guidelines, Trends in Ecology & Evolution. 16(11):613–622, 2001.