Toată făptura își preaslăveşte Creatorul, Preasfânta Treime
Toată făptura își preaslăveşte Creatorul, pe Dumnezeu în trei ipostasuri: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt; soboarele îngereşti care inalţă neîncetat cântare întreit-sfântă, Sfânta Biserică a lui Hristos, mucenicii, sfinţiţii slujitori, cuvioșii, drepţii, toţi sfinții, toată lumea văzută, toţi adevăraţii creştini acum în viaţă, lumea toată.
Realitatea treimicităţii Dumnezeirii ne este evocată de cele trei însușiri ale aerului: el ne înconjoară din toate părţile, prin el trăim, suntem pătrunşi pe de-a-ntregul de el. Putem oare, cunoscând aceasta să ne indoim de dumnezeirea Fiului sau a Duhului lui Dumnezeu? Câte lucruri nu vedem săvârsindu-se în numele Tatălui și-al Fiului și-al Duhului Sfânt? Câte puteri ale Duhului lui Dumnezeu nu le-am simţit noi înşine, în propria noastră persoană? Sfântul Duh este aerul, spiritul duhovnicesc al fiinţelor rationale.
Ceea ce este aerul pentru corpurile fizice, aceea este Duhul Sfânt pentru fiinţele raţionale şi libere. Ele se umplu de El, capătă viaţă, sfințire, înţelepciune, tărie.
Fiul lui Dumnezeu este pentru noi „calea, adevărul şi viaţa” (Matei 4, 4), odihna („vă voi odihni pe voi” — Matei 11, 28), bucuria („vă voi vedea şi se va bucura inirna voastră” — Ioan 16, 22). Toate acestea le-am încercat şi le încercăm noi inşine. Putea-vom, oare, cunoscând acestea toate, să ne plecăm urechea şi să dăm ascultare celui ce se împotrivește Domnului în toate? Şoaptei celei dinlăuntrul nostru, duhului răului, al întunericului, care „respiră” minciună, răutate, urâţenie, strâmtorare și foc ucigător, dar care se risipeşte ca fumul şi ca praful la auzul numelui lui Hristos şi al crucii Sale?
Merită să-i dăm ascultare acelei fantasme, să ne tulburăm de vicleșugurile sale? Să ştii şi să nu te indoieşti niciodată că acela este tăgăduirea absolută a adevărului. „Şi dacă aş zice că nu-L ştiu (pe Tatăl), aş fi mincinos, asemenea vouă. Cillştiu şi păzesc cuvântul Lui” (Ioan 8, 55). Fie şi numai faptul că el ucide întotdeauna sufletul constituie dovada că el este minciună, moarte, nu adevăr, nu viaţă. Singurul vinovat de existenta morții este diavolul. Amin.
Autor: Sfântul Ioan din Kronstadt
Sursa: Viața mea în Hristos, p. 311
