Diatomeele – Arta în miniatură
Abundente atât în mare, cât și în apă dulce, diatomeele sunt alge microscopice unicelulare care construiesc în jurul lor pereți eleganți de celule numite frustule, făcute din opal (un tip de silice). Aceste cochilii transparente sau „carcase” sunt frumoase și complicate, ca niște cutii de bijuterii din cristal. Ele există într-o varietate uimitoare de forme geometrice reprezentând multe tipuri diferite de diatomee.
Design creativ și frumusețe adăugată
Formele circulare, eliptice, triunghiulare, dreptunghiulare și cu mai multe fețe sunt doar câteva dintre numeroasele variații și pot străluci cu mai multe culori structurale subtile. Frustulele se află în jumătățile superioare și inferioare care se unesc pentru a acoperi diatomeea. Sunt fascinant de perfecte ca aspect și dezvăluie un design creativ extraordinar, nu numai în forma lor generală, ci și în modelele de suprafață foarte ornamentate care pot străluci în lumină. Aceste modele sunt formate prin aranjarea precisă a multor găuri mici, fante și creste. Uneori, apar modele cu stele.
Unii oameni din epoca victoriană și-au făcut un hobby de aranjarea diatomeelor în modele caleidoscopice pe lamele de microscop. Astăzi, această tradiție este continuată de Klaus Kemp, care a spus despre frustulele de diatomee:
Este pur și simplu uluitor ca ceva să fie atât de complicat, atât de bine sculptat.[1]
Sunt un exemplu a ceea ce inginerul și expertul în biomimetică dr. Stuart Burgess numește „frumusețe adăugată” în lume. Nivelul de creativitate și decor al frustulei depășește cu mult ceea ce ar fi necesar pentru supraviețuirea diatomeei și este semnul distinctiv al unui designer inteligent.[2] Diatomeea vie care construiește frustula este în sine o minune a designului, fiind un organism care se reproduce complet, se hrănește și se repară singur, fiind mai complex decât cel mai puternic calculator.
Diatomeele lui Haeckel
Ernst Haeckel (1834–1919) este bine-cunoscut pentru diagramele sale de embrioni. El a elaborat ilustrații ale embrionilor umani și animali, oferind reprezentări inexacte ale acestora pentru teoria evoluționistă acum complet discreditată conform căreia embrionii umani trec printr-o etapă care seamănă foarte mult cu cei de animale. În contrast puternic, desenele diatomeelor realizate de Haeckel, care sunt mult mai mici, sunt corecte și realiste. El a realizat, de asemenea, desene complicate de radiolari, protozoare („animale” unicelulare) cu schelete de silice. Acest lucru respinge afirmația, făcută uneori în încercarea de a-l exonera pe Haeckel de fraudă, potrivit căreia el nu era talentat la ilustrații.[3]
Creativitatea lui Dumnezeu este peste tot
Cu lumina strălucitoare pătrunde prin ele, aranjamentele colorate de diatomee ale lui Klaus Kemp amintesc de vitraliile catedralelor. Frustulele unice sunt uimitoare și de sine stătătoare, fiind capodopere complicate din sticlă. În lumea minusculă revelată de microscop, diatomeele ne amintesc că Dumnezeu este autorul frumuseții și al perfecțiunii – „având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era asemenea cu cea a pietrei de mare preț, ca piatra de iaspis, limpede cum e cristalul”. (Apocalipsa 21:11)
Autor: Jonathan O’Brien
Sursa: Creation.com | Diatoms: artistry in miniature
[1] Aceste capodopere caleidoscopice nu se pot vedea cu ochiul liber, nationalgeographic.com, 2017, youtube.com/watch?v=qxkbSk–EUY.
[2] Burgess, S., The beauty of the peacock tail and the problems with the theory of sexual selection, J. Creation 15(2):94–102, 2001; creation.com/peacock.
[3] van Niekerk, E., Countering revisionism—part 2: Ernst Haeckel and his triple-woodcut print, J. Creation 27(1):78–84, 2013; creation.com/haeckel-woodcut.
