Dinozaurii au fost creați de Dumnezeu și au trăit împreună cu oamenii

Auzim vorbindu-se despre ei și îi vedem peste tot. Prin intermediul ziarelor, emisiunilor de radio, documentarelor de televiziune, expozițiilor din muzee, cursurilor universitare, manualelor școlare și chiar cărților ilustrate pentru copii mici, mesajul fiind transmis neîncetat: “cu milioane de ani în urmă a existat o” epocă a dinozaurilor “, dar au dispărut înainte ca omul să apară pe această planetă “.

Totuși, o lectură simplă a Bibliei contrazice acest aspect în totalitate. Dinozaurii au fost creați de Dumnezeu împreună cu omul (Facerea 1, 24-31) abia în urmă cu aproximativ 6000 de ani, și întrucât nu a existat moarte înainte ca Adam să păcătuiască (Facerea 2, 16-17; 3, 6), oamenii și dinozaurii au trăit împreună la un moment dat al istoriei recente.

Baza conflictului

După cum am văzut în capitolul 1, modul în care vedem lumea – inclusiv întreaga problemă a dinozaurilor – depinde de ipotezele inițiale ale fiecăruia.

O idee de bază despre teoria evoluționistă, așa cum este învățată în manualele științifice, este că oamenii au apărut “numai” în ultimii 100.000 de ani sau cam așa ceva. Prin urmare, având în vedere că nimeni nu a fost martor în acele zile ca să observe și să înregistreze ceea ce s-a întâmplat, oamenii de știință pot doar reconstrui istoria (adică ceea ce ei definesc drept “pre-istorie”) pe baza dovezilor fosile și a ipotezelor.

Acest scenariu prevede că straturile sedimentare de rocă din întreaga lume au fost depozitate într-un timp foarte lung – miliarde de ani. Astfel, examinarea “progresiei” organismelor de la straturile cele mai mici (“cele mai vechi”) la cele mai înalte (“cele mai tinere”) straturi asigură ordinea apariției și dispariției evolutive, de-a lungul a milioane de ani.

Dimpotrivă, ipotezele creștine sunt (sau ar trebui să fie) foarte diferite. Pentru început, creștinii cred într-un Creator și că El a vorbit prin profeții Săi (Evrei 1, 1), în beneficiul nostru (2 Timotei 3:16). Și creștinii știu (sau ar trebui să știe) accentul pe care Biblia îl pune pe importanța martorilor oculari (Deuteronom 19,15; 2 Corinteni 13, 1), fără de care nu putem ști definitiv ce s-a întâmplat înainte de a ne naște (Iov 38: 4,21).

Paleontologii, biologii și antropologii evoluționiști se află într-un dezavantaj enorm în încercarea de a reconstrui istoria fără a face referire la un martor ocular. (Vezi secțiunea privind știința experimentală versus știința “istorică” din capitolul 1.)

În schimb, dacă pretenția Bibliei de a fi un martor ocular al istoriei de la început este adevărată, atunci dovezile fosilelor de dinozauri găsite în întreaga lume ar trebui să aibă mai mult sens din perspectiva istoriei biblice a “pământului tânăr” decât din a istoriei evoluționiste îndelungate. Și chiar are.

Multe, foarte multe fosile de dinozauri!

Așa cum am discutat în Capitolul 10, Biblia vorbește despre un potop global catastrofal în urmă cu 4.500 de ani – care a avut un impact așa mare încât Noe și familia sa au rămas la bordul arcei (navei), plină cu animale și păsări, încă un an de zile.

Straturile de sedimente purtate de apă, acum întărite în stânci peste tot în jurul lumii, sunt dovezi puternice ale forțelor geografice-rearanjatoare care au acționat în timpul acelui potop. Aceste straturi de roci sedimentare conțin miliarde de fosile (vezi capitolul 15), multe dintre ele fiind atât de bine conservate încât aceste creaturi trebuie să fi fost îngropate rapid sub greutarea sedimentului – nelăsând urme nici măcar viețuitoarele necrofage sau ravagiile descompunerii facilitată de oxigen

Printre aceste miliarde de fosile, cercetatorii au descoperit și documentat multe fosile de dinozaur. Ocazional puteți auzi unii oameni care susțin că dinozaurii n-au existau niciodată – dar astfel de afirmații sunt complet nesustenabile, având în vedere dovezile fosile bogate.) “Cimitire” cu fosile de dinozauri au fost găsite în multe locuri din întreaga lume.

Un astfel de “cimitir fosil masiv” din Patagonia, America de Sud, a scos la iveală foarte multe fosile de dinozaur. Unele dintre fosilele sunt într-adevăr creaturi destul de mari, cum ar fi Giganotosaurus T.rex [giga (mare) și notos (sud) în greacă] cu o lungime de aproximativ 14 m. Aici s-au găsit și mulți dinozauri mici. Fie mari sau mici, conservarea excelentă a acestor fosile este în concordanță cu faptul că animalele au pierit și au fost acoperite în timpul potopului din zilele lui Noe.

De exemplu, o “familie” de șase dinozauri fosilizați – un adult, doi adulți mai mici, doi minori și un “bebeluș” – au fost găsiți îngropați împreună, fără nici o dovadă că au fost atacați sau mâncați de alte animale. Paleontologii seculariști au presupus prin urmare, că acest grup de dinozauri “ar fi putut muri într-o inundație”.

Din când în când, paleontologii spun despre fosile de dinozaur ca s-au format “pe fundul unui lac sau a unei mări vechi” sau “într-o albie veche”. Șapte dinozauri fosilizați, toți identificați ca fiind dintr-o singură specie, Mapusaurus roseae, au fost găsiți într-un singur depozit din Patagonia, “ne având niciun semn de boală, astfel încât animalele erau, evident victime ale unui eveniment catastrofal” . Într-adevăr a fost vorba de un eveniment catastrofal, care a îngropat brusc un grup de astfel de monștri, mari de 12.5 m (40 ft).

În concordanță cu evenimentul catastrofal global de inundare, potopul, pe care Biblia îl descrie (Facerea 6-9, 1 Petru 3,20), sunt descoperiri de fosile similare în întreaga lume, totuși paleontologii seculari aparent nu îl pot vedea (2 Petru 3, 5-6) în ciuda întâlnirii dovezilor în munca lor zilnică.

O astfel de persoană este paleontologul Universității de Stat din Montana, Jack Horner. El este foarte familiarizat cu “cimitirele” de fosile cu dinozauri, și într-o expediție spre deșertul Gobi din Mongolia, el și echipa lui au stabilit un nou “record” pentru descoperirea dinozaurilor – 67 de schelete într-o săptămână! O expediție în aceeași zonă în anul precedent a scos la iveală 30 de schelete.

Iar dovezile de îngropare rapidă sunt adesea inconfundabile. De exemplu: în Oxfordshire, Marea Britanie, urme de sauropod, care necesită îngropare rapidă pentru conservare. În provincia Jiangxi din China, a fost găsită o fosilă de dinozaur oviraptor cu două ouă încă vizibile în cavitatea corpului – care a murit chiar înainte de a cloci ouăle, care a trebuit să fie îngropată rapid, înainte ca ouăle să se poată descompune.

Biblia vorbește despre dinozauri

În acest moment, unii ar putea obiecta: “Dar Biblia nu menționează nimic despre dinozauri!” Este adevărat, cuvântul “dinozaur” nu apare în Biblie. Dar “dinozaurul” este un cuvânt relativ modern, inventat de Sir Richard Owen în 1841. El a derivat-o din cuvintele grecești care înseamnă “șopârlă teribilă” după ce a văzut oasele fosile ale lui Iguanadon și Megalosaurus.

Este de înțeles că “dinozaurul” nu apare în traducerile engleze ale Bibliei, deoarece tradiția traducerii în limba engleză a fost stabilită în anii 1500 și 1600 cu Biblia Geneva și versiunea King James. Cu toate acestea, Biblia ne spune informații importante despre dinozauri:

• Felurile de dinozauri originali au fost create în săptămâna creației, în urmă cu aproximativ 6000 de ani.
• Dinozaurii tereștri au fost creați în ziua a 6-a din săptămâna creației, alături de om. Dacă au existat dinozauri acvatici, ei au fost creați în ziua a 5-a, împreună cu reptilele de înot (precum plesiosaurii) și reptilele zburătoare (asemănătoare pterosaurilor).
• Nu a existat suferință și moarte înainte ca Adam să păcătuiască – dinozaurii de la început au trăit alături de om și de toate celelalte ființe create.
• Întreaga Creație (inclusiv dinozauri) a fost blestemată ca o consecință a păcatului lui Adam și a fost “în robia stricăciunii” (Romani 8,21) încă de atunci.
• Toate animalele terestre vertebrate (inclusiv dinozaurii) care nu erau la bordul arcei lui Noe au pierit în urma inundației globale în urmă cu peste 4500 de ani. Dar nu au dispărut la vremea aceea, deoarece perechi de fiecare fel s-au păstrat pe arcă.
• Animalele terestre care respirau aer (inclusiv dinozauri) au început să repopuleze pământul din locul de acostare a arcei în (ceea ce este astăzi cunoscut sub numele de) Orientul Apropiat sau numit în mod obișnuit Orientul Mijlociu (“Munții din Ararat” – Facerea 8, 4),
• De la sfârșitul Inundației, “frica și teama” de om a căzut asupra tuturor animalelor (inclusiv asupra dinozaurilor), în același timp cu faptul că omul a primit permisiunea să mănânce acum carne (Facere 9, 2-4).

Sursa: The Creation Answers Book, Creation Ministries Internationa, capitolul 19, versiunea .epub.
Autori: Don Batten, David Catchpole, Jonathan Sarfati, Carl Wieland

Traducător: Claudiu Balan