Dovezi istorice despre faptul că oamenii și dinozaurii au trăit împreună

Oamenii și dinozaurii au trăit împreună. Nu, nu este o glumă, ci starea de fapt a creației, așa cum a fost lăsată de Dumnezeu din momentul în care a finalizat-o, în cele șase zile ale facerii lumii. A adus Dumnezeu la viață toate plantele, pomii și toate ierburile în ziua a treia, păsările cerului și toate vietățile din apă în ziua a cincea, iar toate animalele de pe pământ și pe om ia adus la viață în ziua a șasea a facerii.

Deci și dinozaurii au fost creați odată cu celelalte animale, adică împreună cu cele sălbatice și domestice care au mai rămas astăzi. Iar dacă nu ar fi fost așa, atunci nici oamenii nu ar mai fi povestit de interacțiunea directă cu dinozaurii. În scrierile străvechi avem destule trimiteri la „balauri” sau „dragoni„, căci așa erau denumiți dinozaurii înainte. Numele „dinozaur” a substituit abia în anul 1842 denumirea de balaur, substituire formulată de către savantul englez Richard Owen. Termenul „dinozaur” este un cuvânt compus din cuvintele greceşti δεινός (deinos, de groază, formidabil) şi σαύρος(sauros, „şopârlă” sau „reptilă”) iar Owen a ales această combinaţie lingvistică cu referire la proporţiile impresionante ale acestor animale, precum şi la arsenalul lor formidabil de apărare și atac. Iată în continuare câteva exemple din Sfânta Scriptură, din care se vede clar că dinozaurii au viețuit cu celelalte animale sălbatice, precum leul:

„Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur. ” – (Psalm 90:13)

„Mai bine voiesc a locui cu leu şi cu balaur, decât a locui cu femeia cea rea.” ( Isus Sirah 25: 18)

In cartea lui Iov, la cap. 41, se face o descriere cuprinzătoare a unui astfel de dinozaur (balaur): leviatanul. Iată numai câteva atribute ale leviatanului:

„Cine a deschis vreodată porţile gurii lui? Zimţii lui sunt îngrozitori! Spinarea lui este ca un şirag de scuturi, pe care le-ai fi întărit şi pecetluit puternic. Ele sunt strânse unul într-altul atât de tare, că nici vântul nu pătrunde printre ele. Fiecare e lipit de cel de lângă el şi se ţin aşa şi nu se mai despart.”

Descrierea leviatanului este înfricoșătoare, și nu se aseamănă cu a niciunui animal existent și astăzi. Deși avem descrierea sa într-un capitol întreg din Sfânta Scriptură, totuși Biblia nu este un tratat de biologie care să răspundă la întrebările: „Când, cum și de ce au dispărut dinozaurii?”, căci Scriptura nu este  focalizată pe detaliile care nu privesc mântuirea, ci se axează mereu pe relația dintre Dumnezeu și oameni.

Dar dacă oamenii nu ar fi cunoscut dinozaurii îndeaproape, atunci nici nu i-ar mai fi desenat pe peretii peșterilor, sau sculpta în piatră. Însă dinozaurii au coabitat cu oamenii din vechime la fel de firesc cum leul sau elefantul coabitează cu oamenii de astăzi. Acesta este motivul pentru care oamenii din vechime au putut să redea cu posibilitățile limitate de atunci ceea ce ei au vazut din interacțiunea cu mediul inconjurător. Iată unul dintre miile de exemple de netăgăduit despre aceasta:

Dinozaurul din documentarul de mai sus (stegosaurus) este sculptat pe arcadele templului Angkor Wat, din Cambodgia, templu care a fost construit pentru regele Suryavarman II, la începutul secolului al 12-lea, așadar vechi de aproximativ 900 de ani.

Având în jur de 9 metri lungime şi 4 metri înălţime, Stegosaurus este unul dintre cei mai uşor de identificat dinozauri, datorită celor două rânduri de plăci înalte şi verticale situate pe spatele său, folosite în auto-apărare. Iată cu câtă ușurință au sculptat acei oameni înfățișarea unui stegosaurus! Pe de altă parte, oamenii de știință din ultimii zeci de ani, au depus si depun eforturi deosebite pentru a reconstitui  (partial sau total) scheletul unui astfel de dinozaur, folosind cele mai puternice tehnici de grafică computerizată, cu scopul de a interpreta cat mai fidel trăsăturile sale anatomice.

Totusi, teoria evolutiei spune că dinozaurii au disparut acum 65 de milioane de ani, în urma impactului planetei cu un asteroid. Dar cum tot aceeași teorie susține că oamenii se trag dintr-un strămoș comun cu maimuța, iar primii oameni ar fi apărut acum 200.000 de ani, de undeva din Africa, vom pune o întrebare cât se poate de simplă și de bun simț. Cum ar fi putut sculpta un stegosaurus, acei asiatici de acum 900 de ani, intr-un mod atât de clar, dacă nu l-ar fi văzut viu? Răspunsul este simplu si firesc: L-au văzut în mod direct pentru că oamenii și dinozaurii au trăit împreună!

Tot pe aceeași dovadă, întrebăm mai departe unde iși mai are locul fabuloasa diferență de milioane de ani între dinozauri si oameni? Acest lucru arată că nu există diferențe de ordinul milioanelor de ani între oameni și dinozauri, ci doar de ordinul sutelor de ani. Această diferență enormă de ani între dovezile istorice si metodele de datare agreate de evoluționiști arată că defapt aceste metode nu sunt alese in mod științific ci în mod filozofic pentru a corespunde cu teoria evoluției, teorie care are nevoie de masca milioanelor de ani pentru a ieși din sfera de cercetare a științei, știință care presupune observația, falsificabilitatea și testabilitatea empirică pentru a valida o teorie.

Un alt exemplu concret al coexistenței oamenilor și dinozaurilor, din miile care există, este ilustrarea unei „reptile preistorice” ce a fost descoperită în Statele Unite ale Americii, statul Utah, într-o zonă populată până în 1200 î.Hr. de către misterioasa populație amerindiană, anasazi. Până și cei mai sceptici evoluționiști au fost nevoiți să recunoască faptul că animalul gravat pe peretele unei stânci seamană izbitor de mult cu ceea ce astăzi am numi, un brontozaur. Asemănarea acelei ilustrații cu uriașul ierbivor demonstrează fără echivoc, că a fost cât se poate de firească conviețuirea omului cu dinozaurii.

Inclusiv istoria recentă a omenirii ne-a demonstrat că teoriile privitoare la extincția dinozaurilor acum 65 de milioane de ani, reprezintă un fals grosolan. Este elocvent cazul celacantului (Coelacanthus Latimeria), un pește a cărui dispariție a fost datată ca având loc acum peste 70 de milioane de ani, sau cel al pinului Wollemi (Wollemi Nobilis), veritabil dinozaur al lumii vegetale a cărui extincție ar fi trebuit să aibă loc, conform cercetătorilor evoluționiști, in urmă cu aproape 150 de milioane de ani. Ambele forme de viață au fost descoperite sau, mai bine spus redescoperite, în secolul XX, dând peste cap teoriile vechi de peste 150 de ani ale susținătorilor evoluționismului.

Câtă muncă și studiu trebuie pentru a reda musculatura, textura pielii, felul mersului, și comportamentul unui dinozaur, iar omul de știință necredincios ignoră de dragul unei teorii ce ii gâdilă necredința, faptul că  oameni de acum câteva mii de ani cunoșteau din interacțiunea directă cum arăta un astfel de dinozaur.

Și dacă nu mai vedem dinozauri astăzi, asta nu inseamnă că nu au existat până nu demult, așa cum până nu demult a existat și tigrul marsupial, precum acest ultim exemplar, filmat in 1933:

Așa cum acest tigru marsupial a fost imortalizat cu tehnicile de acum 80 de ani, pentru ca generațiile ce vor veni, să creadă că într-adevăr a existat un tigru marsupial, tot așa oamenii de acum 1000 – 2000 de ani, au imortalizat cu tehnicile simple de atunci, ceea ce au văzut cu ochiul liber, pentru ca noi cei de astăzi, să credem că intr-adevăr a existat un stegosaurus, un tyrannosaurus rex, sau un triceratops.

Iata cateva exemple:

 

 

 

 

 

 

 

Pentru multe alte dovezi istorice despre conviețuirea animalelor cu dinozaurii intrați aici: Genesis Park.

Zeci de mii de specii de animale, pești, insecte și plante, au dispărut numai în ultima sută de ani. Astăzi, pâna la 70 de specii de plante și animale dispar în fiecare zi, ceea ce înseamnă că dispar trei specii pe oră. Alte mii de specii, sunt  în curs de dispariție, cum ar fi ursul panda, wombatul, bivolul pitic de apă, lupul roțcat, şopârla de Komodo, balenele cu cocoaşă si broasca ţestoasă uriaşă de Galapagos. Zeci de specii dispar când noi dormim, când mâncăm sau când ne ducem la școală, fără măcar să știm că ele au existat, și fără să mai avem posibilitatea de a le admira frumusețea vreodată.

Deci, tot ceea ce ne înconjoară pe pământ merge spre un sfârsit sigur, fără ca alte specii de plante si animale noi să apară. Dumnezeu a facut lumea plină de animale, plante, păsări, insecte și vietăți, iar noi cei de astăzi, in ciuda tehnologiilor de care dispunem, nu am văzut decât o parte infinitezimal de mică a întregului. Nu am vazut decât vârful creației, iar restul se află în tăcere sub pământ, precum dintr-un iceberg nu vedem decât vârful, iar restul plutește linistit sub apă. Însă toate vietățile fosilizate de sub pământ, din toate straturile geologice, sunt legate de omenire și de tot ceea ce este viu astăzi în mod direct, precum vârful icebergului este legat de restul corupului său în mod direct, chiar dacă aceasta nu se vede usor, pentru că este scufundat în apa.

Creația este un tot bine închegat, delimitată concret și unic de potop, precum luciul apei delimitează concret și unic  partea imersă de partea emersă a unui iceberg, căci una a fost starea lumii dinainte de potop și alta a fost și este dupa aceea. La fel și istoria omenirii este delimitată concret și unic de Fiul lui Dumnezeu: Înainte de Hristos (i. Hr.) și după Hristos (d. Hr.), iar din aceasta vedem că una a fost starea lumii dinaintea venirii fiului Omului, și alta după întruparea lui Dumnezeu Fiul.

Fraților, nu vă lăsați angrenați de falsa teorie a evolutiei și nu încercați să împăcați creația cu evoluția, precum adevărul cu minciuna. Oamenii care nu cred că avem un Dumnezeu mai presus de rațiunea noastră, de timp și de spațiu, fug de responsabilitatea faptelor lor. Fug de vina păcatului precum a facut Adam in rai, dupa ce Dumnezeu i-a dăruit lumea „bună foarte”. De aceea se agață omul necredincios, cu atâta înverșunare, de o teorie atât de absurdă. Nu vrea să-l recunoască pe Dumnezeu drept Creator, pentru că dacă l-ar recunoaște, ar realiza că singurul lucru bun pe care poate să-l facă pentru sufletul lui, este să se întoarcă la El.

Apoi a zis Dumnezeu: „Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!” Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.

Apoi a zis Dumnezeu: „Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor”. Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.

(Dan Tudorache)