Dr. Natalie Bennett: Știința întărește credința în Dumnezeu
Dr. Natalie Bennett și-a obținut titlul de doctor în imunologie (Universitatea Monash, Australia) și a participat la un program postdoctoral la Universitatea din Alabama, SUA, urmat de cercetarea bolii inflamatorii intestinale la Institutul de Cercetare DNAX de Biologie Moleculară și Celulară, din California. A devenit mamă cu normă întreagă pentru un timp, iar acum predă bioștiințe (anatomie și fiziologie umană) la o universitate din Australia. Ea citește în mod regulat și se bucură de revistele Creation și Journal of Creation.
Natalie a avut privilegiul de a crește într-o casă creștină. Tatălui ei îi plăcea să discute și să analizeze Biblia și credea ferm că Dumnezeu a spus ceea ce a vrut să spună și a vrut să spună ceea ce a spus. Natalie zice: „Întotdeauna am avut această credință fundamentală că, Cuvântul este corect și, prin urmare, orice nu este de acord cu Cuvântul este incorect. Când aveam 12 ani, mi-am dat seama că eu însumi trebuie să răspund personal lui Iisus, așa că atunci am devenit creștin.”
Curiozitatea naturală duce la o carieră în știință
„Deși întotdeauna am fost curioasă despre cum funcționează lucrurile, pasiunea mea pentru știință a ajuns în prim-plan când aveam 11 ani. Familia mea își petrecea adesea vacanțele școlare în camping la ferma unui prieten din Gippsland. În această vară, ajutam la tranșarea unei oi și mi s-a permis să examinez organele viscerale. Am fost total fascinată. Îmi amintesc foarte clar că am „săpat” printre metrii de intestine, întrebându-mă ce se întâmpla în interiorul lor, ținând inima și întrebându-mă cum funcționează și cum se producea coagularea sângelui și am fost fascinată de senzația spongioasă a plămânilor.
Am decis atunci că voi fi om de știință și voi afla totul despre cum funcționează corpul. Psalmul 138:14 rezumă perfect ceea ce am simțit: „Te voi lăuda, că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale și sufletul meu le cunoaște foarte.” O carieră în știință nu era o alegere tipică pentru o fată în anii 1970, dar am fost binecuvântată să am părinți care m-au încurajat să-mi urmez visurile.”
Lupte între știință și credință?
Am întrebat-o pe dna. dr. Bennett dacă a existat vreodată vreo luptă între știință și credința ei. „Nu chiar. Tot ceea ce am învățat vreodată despre știință mi-a întărit credința în adevăratul Dumnezeu al Bibliei. Deși au existat momente în care nu puteam reconcilia credința cu „știința” (de exemplu, bătrânețea „dovedită” a pământului), am presupus întotdeauna că Biblia are dreptate și că știința se bazează cumva pe presupuneri incorecte, sau pur și simplu că nu existau încă suficiente informații pentru a ajunge la concluzia corectă.
Citind cartea doctorului John Ashton, In Six Days: Why 50 scientists choose to believe in creation,[1] am fost încurajată cu adevărat pentru că mi-am dat seama că mulți oameni de știință nu împărtășesc viziunea evoluționistă dominantă asupra lumii și totuși au avut cariere de succes în știință. Apoi am descoperit Creation Ministries, care m-a ajutat să clarific ceea ce cred despre creație versus evoluție și mi-a oferit o mulțime de informații despre cum să-mi apăr credința în credibilitatea Cuvântului lui Dumnezeu.”
Cercetare
Teza de doctorat a lui Natalie s-a concentrat pe dezvoltarea limfocitelor T, un tip de celulă crucial pentru funcționarea eficientă a sistemului imunitar în lupta împotriva bolilor. Importanța acestor celule este evidențiată la pacienții cu SIDA unde virusul ucide celulele T; iar pacientul, fără tratament, va muri din cauza infecțiilor sau bolilor care în mod normal sunt ușor învinse de un sistem imunitar sănătos. Dr. Bennett explică:
„Dezvoltarea celulelor T este un proces foarte complex, etapizat, care include mai multe puncte de control în care trebuie să apară anumite interacțiuni celulare și anumite gene trebuie activate sau dezactivate. Implică selecția celulelor T care pot recunoaște diferența dintre sine și non-sine, dar răspund doar la non-sine. În acest fel, sistemul imunitar atacă doar invadatorii străini, precum microbii care pot provoca boli, dar nu atacă celulele proprii ale corpului. Celulele T care nu îndeplinesc cerințele de selecție trebuie distruse, altfel pot provoca boli autoimune debilitante și chiar fatale.
Având în vedere complexitatea procesului de dezvoltare, care implică mai multe sisteme enzimatice extrem de complexe ce lucrează împreună, și importanța de a face acest lucru corect pentru sănătatea și supraviețuirea individului, este de neconceput ca sistemul imunitar să poată evolua treptat în timp – un sistem imunitar funcțional pare a fi „ireductibil de complex”. (Adică, toate componentele trebuie să fie prezente și să lucreze împreună pentru ca sistemul să funcționeze eficient, astfel încât sistemul imunitar nu se poate dezvolta cu pași mici de la nicio funcție la funcționare.)
Viața personală
Dr. Bennett a spus că „cercetarea este o ocupație foarte solicitantă, care necesită adesea ore lungi în laborator, lucrul noaptea și în weekend. Nu este foarte prietenoasă cu familia. Când s-a născut fiul meu Matthew, m-am retras din cercetare pentru a petrece cât mai mult timp cu el. Pentru a-mi satisface pasiunea pentru știință, am intrat în învățământ, care tinde să implice mai multe ore de lucru regulate, astfel încât să-i pot ajuta pe studenții interesați să aprecieze cât de minunat suntem creați. Uneori îmi lipsește munca din laborator, dar nu regret că am schimbat-o pentru timpul cu familia mea.“
„În prezent, predau anatomie și fiziologie de bază studenților din domeniul sănătății. În general, acest lucru nu implică deloc discutarea originilor – evoluția nu este relevantă pentru aceste studii. Majoritatea studenților mei sunt uimiți de complexitatea minunată a corpului uman și pot vedea designul destul de evident fără prea mult ajutor din partea mea. Unii vor întreba cum ar putea evolua integrarea funcțională complexă a sistemelor de organe, iar acest lucru îmi oferă ocazia să vorbesc despre creație și să le încurajez întrebările – stimulându-le gândirea critică și curiozitatea. Acesta este ceea ce face ca știința să fie cu adevărat interesantă pentru studenți.”
Ajută evoluția știința?
„Cred că predarea teoriei evoluției a subminat metoda științifică. Metoda științifică clasică este operațională – implică observarea unui anumit aspect al lumii naturale, formarea unei ipoteze despre acea observație, utilizarea acelei ipoteze pentru a face predicții și apoi experimentarea pentru a testa acele predicții. Rezultatele experimentale pot susține ipoteza sau pot duce la modificarea ipotezei. Acest proces se repetă continuu până când ipoteza este suficient de susținută pentru a deveni o teorie care ne permite să explicăm observațiile noastre. Această teorie trebuie să fie, de asemenea, falsificabilă, ceea ce înseamnă că un experiment sau o descoperire ar putea infirma teoria.”
„Metoda științifică nu este potrivită pentru evoluția biologică. Evoluția nu este observabilă în intervalul nostru de timp; este un eveniment istoric presupus. Evoluția [de la microbi la om] nu poate fi confirmată prin investigații experimentale, dar depinde de ipoteze netestabile. Evoluționiștii interpretează faptele pentru a se potrivi cu o ipoteză care rezistă modificării, în ciuda dovezilor contrare, adică în mod clar nu este falsificabilă în practică pentru cei care o cred.
Evoluția este acceptată ca o teorie, în ciuda faptului că nu poate explica în mod adecvat multe observații din lumea naturală, cum ar fi originea sistemului imunitar pe care l-am studiat. Evoluția batjocorește metoda științifică, dar studenții sunt încurajați să o accepte ca pe un fapt incontestabil. Aceasta nu este știință bună.”[2]
Sfaturi pentru tinerii creștini care caută o carieră în știință?
„Dacă aveți o pasiune pentru o carieră în știință, atunci urmați acel vis – este o carieră interesantă și provocatoare, care poate implica descoperiri uimitoare ce îmbunătățesc calitatea vieții oamenilor. În propria mea carieră, am fost binecuvântată să contribui la un tratament mai bun al bolilor debilitante, am călătorit și am trăit în străinătate și am întâlnit o mulțime de oameni cu adevărat interesanți. A fost o mare aventură. Nu vă descurajați de viziunea evoluționistă asupra lumii, care pare să domine știința – sunt mulți creștini în toate domeniile științei care fac o treabă grozavă și nu uitați, la Dumnezeu toate sunt posibile!” (Matei 19:26).
Imunitate și argumente greșite
Unii propagandiști ai evoluției au încercat să folosească metoda prin care anticorpii sunt produși de către vietăți ca dovadă că mutațiile aleatoare pot produce noua informație genetică necesară pentru ca evoluția să fie credibilă. Ei susțin că sistemul imunitar folosește un proces precum mutația pentru a genera o parte dintr-un nou anticorp care este „proiectat” să atace în mod specific un invadator pe care organismul nu l-a mai întâlnit până acum. Dr. Natalie Bennett explică de ce această gândire este greșită:
„Anticorpii sunt proteine produse de limfocitele B care se pot lega de invadatorii străini (numiți și antigeni), cum ar fi virușii. Anticorpii etichetează invadatorii pentru distrugere și astfel ne protejează de boli. Aceste proteine sunt produse într-un proces foarte complicat care implică recombinarea genelor din trei familii separate. Acest proces de recombinare implică oprirea acelor gene din fiecare familie care nu sunt utilizate direct pentru a produce anticorpul particular.”
„Anticorpii care leagă un antigen specific trec apoi printr-un proces numit hiper-mutație somatică. Aceasta înseamnă că rearanjarea genelor care codifică anticorpi duce la o afinitate sporită a anticorpului pentru antigenul său, ceea ce înseamnă că anticorpul devine mai eficient în marcarea agentului patogen.”
„Cu toate acestea, aceste „mutații” nu sunt aleatoare, ci apar în anumite „puncte fierbinți” și numai după ce a avut loc recombinarea. Acest lucru asigură menținerea integrității funcționale a moleculei de anticorp. În timp ce se spune că evoluția este condusă de mutații aleatoare, ceea ce vedem în producerea de anticorpi nu este întâmplător, ci un proces direcționat care arată un design incredibil de sofisticat.”
„De asemenea, molecula de anticorp nu a câștigat o funcție nouă – este încă un anticorp care etichetează un antigen pentru distrugere. Acest proces nu va produce un tip nou-nouț de enzimă sau proteină, ci doar un anticorp, așa că nu sprijină evoluția „în ansamblu”.”[3]
Autor: Don Batten
Sursa: Creation.com | Science reinforces faith in God
[1] Disponibilă în librăriile CMI.
[2] Dr. Bennett a citit recent The Scientific Approach to Evolution: What They Didn’t Teach You in Biology, de Rob Stadler (CreateSpace Independent Publishers, 2016). Ea a remarcat: „Discuția despre știința de încredere ridicată versus scăzută a descris problema frumos.” Vedeți recenzia lui Brian Thomas, J. Creation 31(1):28–29, 2017.
[3] Vedeți și Bergman, J. și O’Sullivan, N., Did immune system antibody diversity evolve? (technical). J. Creation 22(2):92–96, 2008.
