“Dragonii” sunt dinozauri?

Omul după potop, răspândindu-se după amestecarea limbilor la Turnul Babel, ar fi re-întâlnit dinozaurii în viața sa de zi cu zi?

Da, există indicii puternice despre acest lucru. Din Europa până-n Asia și China, abundă referințele istorice la “dragoni”, cu trăsăturile descrise ale acelor creaturi care adesea corespund reconstrucțiilor moderne ale oamenilor de știință din dovezile fosile ale dinozaurilor.

De exemplu, dintr-o cronică din 1405, în Anglia: “În apropierea orașului Bures, lângă Sudbury, în ultimul timp a apărut, spre răul celor din acest ținut, un dragon, cu un corp mare, cu un cap crestat, cu dinții ca de fierăstrău și o coadă care se extinde până la o lungime enormă. După ce l-a devorat pe păstorul unei turme, el a mâncat multe oi.”

Caracteristici precum “capul crestat” și “coada care se extinde până la o lungime enormă” sunt în concordanță cu faptul că acest” dragon “este o creatură asemănătoare dinozaurilor.
Un scriitor irlandez în jurul anului 900 a înregistrat o întâlnire cu un animal mare cu picioare groase și gheare puternice și l-a descris ca având niște unghii “de fier” pe coadă – ar fi putut fi un Stegozaur.

Și gravurile de aramă care datează din anii 1400 la Catedrala din Carlisle din Marea Britanie descriu creaturi pe care orice copil din secolul XXI le-ar recunoaște imediat ca dinozauri, împreună cu reprezentări ale unor diferiți pești, câini, porci, o pasăre și alte animale familiare .

Cum a putut ști persoana care a gravat acele imagini cum arată dinozaurii, dat fiind faptul că el a trăit cu peste trei secole înainte ca oasele fosile ale unor astfel de creaturi să fi fost descoperit arheologic în mod sistematic, descrise și numite?

Desigur, răspunsul este clar: oamenii știau cum arătau astfel de dinozauri, deoarece acele creaturi erau vii la vremea aceea și erau la fel de cunoscute oamenilor ca peștii, câinii, porcii și păsările.  Descrierile “dragonilor” au o consistență remarcabilă, care se întinde din Marea Britanie (emblema de pe steagul Țării Galilor este un dragon) în Europa, India și în China. Ceramica chinezească, broderiile, sculpturile etc. sunt renumite pentru a fi decorate proeminent cu imagini de dragoni.

În manuscrisele tradiționale chinezești, caracterul pentru “dragon” este reprezentat pictografic chiar de această creatura – partea dreaptă a caracterului fiind spinii și coada unui dragon. Există, de asemenea, multe cuvinte în chineză care leagă dragonii de animalele încă vii, cum ar fi tigrii.
În plus, din cele douăsprezece simboluri folosite în ciclul calendaristic lunar chinezesc, unsprezece sunt animale reale (porc, șobolan, iepure, tigru etc.), sugerând că restul, dragonul, este la fel de real.

Toate acestea sunt în concordanță cu identificarea dinozaurilor cu dragonii istoriei și cu animalele reale care nu au trăit cu prea mult timp în urmă. Acest lucru contrazice ideea de o “epocă a dinozaurilor” cu milioane de ani înainte de existența oamenilor și susține în continuare relatarea biblică a istoriei reale a lumii.

Un dinozaur descris în Biblie?

Pe lângă posibilele referințe indirecte din Biblie la creaturi care ar fi putut fi dinozauri, există o descriere detaliată a unui animal în cartea lui Iov, care sfidează calificarea categorică a oricărui animale despre care se știe că trăiesc astăzi.

La câteva sute de ani de la Potop, Dumnezeu a vorbit cu un om numit Iov și i-a reamintit cât de mare era El Creatorul, arătându-i o anumită creatură masivă pe care El a făcut-o:

“Ia priveşte acum înaintea ta, hipopotamul (bestia); şi el ca şi tine este făptura Mea; el paşte iarbă ca boul. Vezi ce putere are în coapsele lui şi ce tărie are în muşchii de pe pântece. Coada lui e dârză ca lemnul cedrului şi vinele de pe pulpele lui stau ca nişte noduri. Oasele lui sunt ca nişte ţevi de aramă şi mădularele ca nişte drugi de fier. El este fruntea făpturilor lui Dumnezeu şi făcut să fie cel mai mare peste celelalte dobitoace.” (Iov 40, 15-19)

Una din dificultăţile cu care se confruntă tâlcuitorii biblici este de a identifica exact ce ar putea fi acest “behemoth”. Evident că a fost viu în ziua lui Iov, altfel observaţia lui Dumnezeu nu ar fi avut sens. Unii traducători biblici, nefiind siguri ce a fost aceste animal, pur și simplu au translitelat ebraicul תוֹמהבּ, în behemot. Alții, observând mărimea și puterea creaturii, și că se situează “în fruntea făpturilor lui Dumnezeu”, au considerat că trebuie să fie cel mai mare animal terestru viu astăzi, și anume elefantul sau, alternativ, (observând capacitatea sa de a ocupa râuri / mlaștini – v. 21-23) hipopotamul. Această idee a fost indicată fie într-o notă de subsol, fie, în unele cazuri, în traducerea însăși.

Cu toate acestea, în afară de faptul că elefantul și hipopotamul nu erau cele mai mari animale de pe pământ pe care le-a făcut Dumnezeu (fosilele arată că anumiți dinozauri aveau dimensiuni mult mai mari decât cele ale elefanţilor), o astfel de interpretare nu are sens, deoarece coada unui behemot este comparată cu un cedru (v.17). Nici coada tip coardă a unui elefant, nici coada hipopotamului nu justifică în nici un fel comparaţia cu un cedru.

Dar reconstrucțiile Brachiosaurus-ului făcute de paleontologi, bazate pe fosile, arată foarte mult ca descrierea făcută de Dumnezeu lui behemot în cartea lui Iov.

Sursa: The Creation Answers Book, Creation Ministries Internationa, capitolul 19, versiunea .epub.
Autori: Don Batten, David Catchpole, Jonathan Sarfati, Carl Wieland

Traducător: Claudiu Balan