Duminica este: ziua întâi a Creației, ziua Învierii lui Hristos, ziua Judecății Universale, și zi-preludiu al veacului viitor

Noi, fraţilor, tremurăm gândindu-ne la prerogativele înalte, mari şi minunate ale zilei Duminicii şi Învierii, care sunt acestea:

1. Duminica e începutui creaţiei făpturii simţite pe care a lucrat-o Tatăl cu împreună lucrarea Fiului şi a Duhului.

2. Duminica s-a făcut început în parte al înnoirii făpturii create pe care a lucrat-o Fiul îndeosebi prin învierea Lui.

3. Duminica e desăvârşirea în parte a făpturii create pe care a lucrat-o Duhul Sfânt pogorându-Se într-o zi de duminică în chip de limbi de foc şi luminând şi desăvârşind pe Apostoli. Iată cum a cinstit Sfânta Duminică întreaga Sfântă Treime.

4. Duminica e ziua a opta:

a) pentru că se numără după ziua a şaptea şi depăşeşte ziua a şaptea şi sabatul potrivit lui Atanasie, Vasile şi Grigorie Teologul în suprascrierea la Psalmul 6;

b) fiindcă şi Învierea Domnului care a avut loc în ziua de duminică e a opta, numărată după cele şapte învieri ale Lui, potrivit lui Grigorie al Tesalonicului (Cuvânt la Duminica Nouă), căci trei învieri au avut loc în Vechiul Testament, una făcută de Ilie și două de Elisei, iar patru au fost făcute de Domnul: fiicei lui Iair, fiului văduvei, lui Lazăr şi celor înviaţi în Vinerea Mare, iar a opta e învierea Domnului;

c) se numeşte a opta pentru că Domnul înviind în ziua a opta şi arătându-Se Apostolilor, S-a arătat iarăşi după opt zile fiind de faţă şi Toma;

d) fiindcă toate celelalte praznice domneşti se prăznuiesc o dată pe an, dar duminica se prăznuieşte tot la opt zile şi, prin urmare, se prăznuieşte de 52 de ori pe an. Iată cu cât mai presus de celelalte sărbători e Duminica!

5. Duminica e ziua una, aşa cum o numeşte Moise: „Şi a fost seară şi a fost dimineaţă, ziua una” (Fc. 1, 5). Vezi şi cele ce se vor spune mai jos potrivit cu aceasta.

6. Duminica e o icoană şi un preludiu al veacului viitor; de aceea, nedumerit fiind de ce anume Moise a numit-o ziua „una”, iar nu ziua „întâia”, Marele Vasile zice: „Ca să ne aducă gândul nostru la viaţa viitoare a numit-o zi «una» icoana veacului viitor, pârga zilelor, tovarăşa luminii, Sfânta Duminică, cea cinstită prin Învierea Domnului”. Şi Grigorie [Palama] al Tesalonicului: „Ziua nouă şi întâia dintre toate zilele pe care o numim Duminică, iar Moise a numit-o nu întâia, ci «una», ca una care se detașează dincolo de celelalte, și e un preludiu al zilei una și neînserate a veacului viitor (Cuvânt la Duminica Nouă).

7. Duminica depășește sâmbăta tot pe atât, pe cât adevărul și desăvârșirea depășesc începutul, prefigurarea și umbra, potrivit lui Grigorie al Tesalonicului care zice: “Ceea ce este vinerea faţă de sâmbătă, aceasta este sâmbăta faţă de duminică, depăşind-o în chip limpede aşa cum desăvârșirea și adevărul depăşesc începutul, prefigurarea şi umbra (Cuvânt la Duminica Nouă).

8. Duminica va veni şi Domnul la a Doua Sa Venire, de aceea zicea de Dumnezeu purtătorul Maxim: „Arătându-Se Domnul în ziua a opta (care e duminica, fiindcă altă zi a opta nu este), adică la Parusia Lui” (la Nichita Scoliastul [lui Grigorie Teologul], la Cincizecime).

9. Duminica va avea loc şi învierea de obşte a morţilor, şi nu în altă zi, de aceea zicea Grigorie [Palama] al Tesalonicului: „Duminica e atât de cinstită din pricina sfârşitului bine-cuvântat care va avea loc în ea şi a învierii de obşte nădăjduite care va avea loc în ea” (Cuvânt la Durninica Nouă).

10. Duminica vor intra drepţii în odihna desăvârşită a veacului acela şi a vieţii fără sfârşit potrivit aceluiaşi sfânt care zice: „În acea zi (duminică) va fi şi intrarea desăvârşită a celor vrednici în dumnezeiasca odihnă şi restaurarea întregii lumi” (Cuvânt la Duminica Nouă).

11. Duminica e acum o icoană a veacului viitor, iar atunci va fi însuşi Veacul al Optulea; căci duminica va avea loc şi a Doua Venire, cum spunea mai sus dumnezeiescul Maxim, şi învierea morţilor şi desfătarea drepţilor să vină la miezul nopţii zilei de duminică, cum se deduce din Evanghelie: „Iar la miezul nopţii s-a făcut strigăt mare: Iată Mirele!, ieșiți în întâmpinarea Lui!” [Mt 25, 6], de aceea şi duminica aceea, scânteiată o dată de razele Soarelui gândit cu mintea, Hristos, nu va mai cunoaşte seară, ci va fi o zi una neînserată şi neurmată de alte zile în vecii vecilor. Dar toţi referindu-se la ziua a opta şi una a veacului. viitor, vorbesc despre duminică, care e a opta şi una potrivit lui Moise şi a marelui Dascăl [Vasile cel Mare], cum s-a arătat mai sus. De aceea şi Biserica lui Hristos consideră întreaga Săptămâna Luminată ca o zi de duminică una și purtătoare de lumină, ca să arate prin aceasta că întreg acest veac înşeptit al vieţii de faţă va deveni o zi una – a opta, adică o duminică, care va fi acel veac al optulea al vieţii viitoare.

12. La cele unsprezece prerogative ale duminicii zise se adaugă şi a douăsprezecea: aceasta e însuşi numele de Duminică [zi a Domnului], întrucât, deşi şi toate celelalte zile ale săptămânii sunt ale Domnului, ca făpturi ale Lui, totuşi nu s-au numit ale Domnului, ci numai aceasta una a opta s-a învrednicit să fie numită a Domnului plecând de la Domnul, fiindcă în ea şi nu în altă zi a avut loc Învierea Domnului şi fiindcă dintre toate celelalte zile ea este închinată Domnului.

Vedeţi, fraţilor, prerogativele înalte, mari şi minunate ale zilei de Înviere a Duminicii? Ne temem deci nu cumva să nesocotim şi să ne împotrivim acestor prerogative atât de înalte şi mari ale Duminicii; să ne temem să aducem vreo atingere Duminicii cinstite de Sfânta Treime; să ne temem să introducem în ziua a opta cele ale săptămânii; să ne temem să introducem umbra şi preînchipuirea sâmbetei în adevărul şi desăvârşirea Duminicii, cum o numea Grigorie [Palama] al Tesalonicului; să ne temem ca nu cumva să nu aducem cinstea cuvenită icoanei veacului viitor, fiindcă cinstea dată icoanei trece la prototipul ei, aşa cum, din contră, necinstirea icoanei urcă la acela; căci noi ne temem de aceasta, şi socotim că acea teamă e o siguranţă. Iar dacă nesocoteşte cineva aceste mari prerogative ale Duminicii şi pe teologii şi sfinţii dascăli ai Bisericii care spun acestea, facă ce vrea, căci fiecare e stăpân pe socotinţa lui; dar să nu defaime, ci mai degrabă să ne laude pe noi care păzim aceste prerogative.

Autor: Sfântul Nicodim Aghioritul
Sursa: “Împărtășirea continuă cu Sfintele Taine. Dosarul unei controverse. Mărturiile Tradiției”, Editura Deisis, Sibiu 2006, pp. 357-360.