Dacă Dumnezeu este bun de ce a îngăduit suferința în lume?
Este o întrebarea firească. Dacă Dumnezeu – Creatorul nostru, a făcut lumea atât de frumoasă, de ne minunăm de ea în toată natura și în tot universul, atunci de ce totuși a îngăduit ca omul să sufere? De ce nu e și omul fericit și deplin împlinit, așa cum “casa” (natura) în care locuiește este atât de frumoasă și plină de perfecțiune?
1. Faptul că Dumnezeu este bun e adevărat, pentru că Sfânta Scriptură dă mărturie despre aceasta în multe locuri:
“Bun şi drept este Domnul, pentru aceasta lege va pune celor ce greşesc în cale.” (Ps. 24, 9)
“Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduieşte în El.” (Ps. 33, 8)
“Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.” (Ps. 105, 1)
“Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.” (1In. 4, 8)
El Însuși mărturisește despre Sine că este bun și blând:
“Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.” (Mat. 11, 29)
2. Faptul că Dumnezeu a îngăduit suferința în lume este adevărat, dar nu Dumnezeu este autorul suferinței. A îngădui înseamnă a accepta temporar o stare de imperfecțiune / o situație problematică, cu scopul de a o repara / corecta și readuce la starea de perfecțiune.
Dumnezeu a creat lumea în șase zile în deplină perfecțiune, așa încât la sfârșit a spus:
“Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.” (Fac. 1, 31)
După ce Dumnezeu a finalizat creația Sa toate erau excepționale, toate erau noi și unice, totul funcționa așa cum Marele Maestru a vrut, după inima și dragostea Lui blândă, după mintea lui genială. Nu exista violență între animale, nu existau cataclisme naturale, nu exista ură între oameni și nu exista moartea în niciuna din formele pe care le cunoaștem astăzi. Nu exista neascultare a oamenilor și a îngerilor față de Dumnezeu.
Dar totuși Dumnezeu a creat pe îngeri și pe oameni ca persoane, nu ca roboți, având rațiune, fiind conștienți de viața lor și de tot ce-i înconjoară, având libertate de a alege să facă voia lui Dumnezeu sau să n-o facă. Aici e punctul de început al suferinței.
Putea Dumnezeu să creeze îngeri-slujitori ca niște soldăței “robotizați” vii și buni, care să facă numai binele, așa cum astăzi animalele acționează doar din instinctul așezat de Dumnezeu în ele, fără a fi conștiente de sine, fără a avea libertate și rațiune. Putea să ne facă și pe noi oamenii la fel, făpturi frumoase, inteligente dar dependente “robotizat” de instrucțiunile inserate în noi de Creator, ca într-un computer, și în acest caz nu ar mai fi existat oameni care să aleagă greșit, și nici suferință.
Dar Dumnezeu a preferat să creeze pe om după chipul și asemănarea Sa, a Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
„Şi a zis Dumnezeu: ‘Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!’ Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.” (Fac. 1, 26-27)
Adică în ce fel? Dumnezeu L-a creat pe om conștient de sine și de viața sa, rațional, capabil să se exprime prin cuvânt, inteligent, sensibil, iubitor, creator, stăpânitor peste întreaga planetă, dar mai presus de toate l-a creat liber și i-a respectat libertatea.
Faptul că omul e liber să aleagă îl pune în situația ca uneori să greșească și de aici apare suferința în lume. Faptul că îngerii sunt liberi de aceea au apărut unii îngeri care au ales greșit și au căzut din poziția lor, fiind pedepsiți de Dumnezeu și devenind demoni, îngeri care se împotrivesc Creatorului.
Dar exercițiul libertății omului și al îngerilor nu e unul fatalist care-i condamnă la suferință, ci e unul pedagogic prin care Domnul ne învață să alegem mereu doar binele, învățând din greșeli şi crescând în asemănarea cu El.
După neascultarea lui Adam și a Evei, care au mâncat din pomul din rai din care Domnul le spuseseră să nu mănânce, ei au cunoscut moartea și moartea a intrat în întreaga Creație. Sfântul Apostol Pavel ne spune acest lucru:
“De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el. (Rom. 5, 12 )
De acum înainte Adam va trebuie să muncească pentru a obține mâncarea pe care înainte o primea fără efort. Va trebui să sufere pentru a-și câștiga existența. Eva va naște copii în dureri și va fi atrasă și stăpânită de bărbatul ei. Adam și Eva nu vor mai trăi veșnic ci trupurile lor vor cunoaște moartea.
Aici este punctul de început al suferinței umanității
Păcatul odată intrat în om se va rostogoli în generaţiile următoare mărindu-se şi diversificându-se continuu în faptele oamenilor.
De aici încolo apare prima crimă, Cain care-l omoară pe fratele său de Abel. De aici începe să se răcească iubirea între oameni, căci S-au depărtat de Dumnezeu prin neascultare şi încep să trăiască în egoism.
De ce există astăzi atât de multă suferinţă în lume? Noi oamenii suntem autorii răului. Noi ne facem rău unii altora. Noi creem răul acum prin faptele noastre. Noi în egoismul nostru, uneori fără să vrem, aducem multă suferinţă oamenilor de lângă noi, uitând că toţi suntem fii lui Dumnezeu şi toate resursele planetei trebuie împărţite echitabil fiecăruia. Uităm că suntem o familie.
E evident în orice familie, în orice comunitate, indiferent cât de mare sau mică: acolo unde oamenii fac binele şi se ajută unii pe alţii, suferinţa e mult diminuată faţă de acolo unde oamenii sunt egoişti şi se luptă doar pentru ei înşişi.
Sunt oameni care suferă din vina alegerilor lor. Dar sunt şi oameni care suferă din vina părinţilor lor, din vina altor persoane din jurul lor. Suferinţa în lume îmbracă atâtea forme şi uneori pare inexplicabilă, dar totul are sens la Dumnezeu.
Da, Dumnezeu a îngăduit suferinţa şi răul în lume, dar a făcut acest lucru ca un tată care îngăduie uneori ca al său copil să sufere puţin ca să-i dea o lecţie, pe care altfel n-ar primi-o printr-o vorbă bună. Tatăl care acceptă să-şi lasă copilul în pericol pentru a-i da o lecţie, suferă El Însuşi alături de copil.
Creatorul nostru nu doar că a îngăduit suferinţa între oameni ci El Însuşi S-a făcut om şi a suportat toată răutatea lumii asupra Sa, lăsându-se răstignit pe Cruce.
Pe Cruce, Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, a acceptat tot răul lumii şi l-a întors înapoi către noi în iubire. Pe Cruce Dumnezeu transformă toate răutatea în bunătate, toate neascultarea în ascultare, tot păcatul în fapte bune şi le întoarce înapoi oamenilor, ca să ne arate cât de mult ne iubeşte.
Pe Cruce Domnul nostru a suferit şi suferă alături de toţi cei care acum suferă, şi le dă tuturor putere să treacă peste suferinţă vindecându-i trupeşte şi sufleteşte.
De ce a îngăduit Dumnezeu suferinţa în lume?
Ca să confirme libertatea pe care a dat-o oamenilor.
Ca să transforme treptat răul din noi în bine, cu acordul nostru.
Ca să ne cointereseze şi pe noi să luptăm pentru alegerea binelui.
Ca să nu ni se mai pară porunci cuvintele Domnului, ci Lumină şi Viaţă, Fericire şi Binecuvântare.
Ca făcând toţi experienţa răului să nu ne mai atragă niciodată întunericul.
Ca să ne unească El prin suferinţă şi ca unirea aceasta să fie nedespărţită.
Ca să fim toţi una. Una între noi oamenii şi una cu Dumnezeu.
Ca să refacă întreaga Creaţie aşa cum era la început: bună foarte. Perfectă.
Suferinţa este exerciţiul libertăţii noastre.
“Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.” (In. 16,33)
Suferința este temporară și ajunge doar până în pragul morții. În viața veșnică, în Împărăția Cerurilor nu va mai exista durere, întristare sau suspin ci doar bucurie permanentă și viață plină de Harul Preasfântului Duh.
Fă binele și vei suferi puțin și binecuvântarea Domnului va fi mereu peste tine!
Autor: Claudiu Balan
15 iunie 2021 @ 3:35
Dumnezeu a creat suferinta in lume pentru ca e un pervers sadic nenorocit. D’aia trebuie sa specifice biblia ca e bun, pentru ca asta nu rezulta din fapte. In filmele cu Superman de exemplu nimeni nu spune ca Superman e bun. E o chestie de care lumea isi da seama observandu-i actiunile. Daca cineva te iubeste nu trebuie sa-ti spuna ci iti dai seama din felul in care se poarta cu tine.
27 septembrie 2021 @ 0:15
@Matei: de unde vine simtul tau moral?
1.daca vine de la Dumnezeu: inseamna ca El e sursa moralitatii tale ,nu tu.
2.daca de la evolutie: suferinta nu e ceva rau ,intrebarea e :tu de ce crezi ca ar fi ceva rau? :))
15 iunie 2021 @ 11:03
Matei, cândva vei înțelege… Toți vom înțelege la un moment dat cum e Dumnezeu…
15 iunie 2021 @ 20:16
Încă niște chestii despre articol:
„Nu exista violență între animale.”
Să nu-mi spuneți mie că Tyrannosaurus Rex mânca verdeață. Mi-l și imaginez pe Adam ieșind cu tiranozaurul la păscut.
„Noi oamenii suntem autorii răului.”
De unde-ați scos ideea asta? În nici un caz din Biblie, pentru că Biblia zice așa:
Iov 2:10: „Ce, primim de la Dumnezeu binele şi să nu primim şi răul?”
Isaia 45:17: „Eu întocmesc lumina și creez întunericul; Eu fac pacea și creez dezastrul; Eu, DOMNUL, fac toate acestea!”
Amos 3:6: „Dacă vine o nenorocire în cetate, oare nu Domnul a dat‑o?”
Plângeri 3:37-38: „Cine poate spune ceva și să se înfăptuiască, dacă Stăpânul nu a poruncit? Oare nu din gura Celui Preaînalt vine și nenorocirea, și bunăstarea?”
Biblia zice că Dumnezeu a creat răul, nu noi. Inclusiv Diavolul a fost creat rău în mod intenționat și a fost rău de la început:
Isaia 54:16: „Eu l‑am creat și pe distrugător ca să devasteze.”
Ioan 8:44: „diavolul […] de la început a fost ucigaș”
Altă idee trăznită:
„nu exista moartea”
Chiar așa? Păi Adam și Eva aveau nevoie să mănânce. Dacă nu mâncau, mureau. De fapt, e la mintea cocoșului atât faptul că moartea (cel puțin potențială) exista și înainte de „păcat” cât și faptul că dacă Dumnezeu e atotputernic și atotștiitor e și atotrăspunzător. „Libertatea” de a „asculta” sau nu, în afară de faptul că e negată de Biblie, e evident că nu poate să existe. Dacă am de făcut o alegere, Dumnezeu știe dinainte ce o să aleg (de fapt știa chiar înainte de facerea lumii), prin urmare eu nu pot să aleg decât ceea ce dumnezeu știe deja că o să aleg; nu pot să aleg nimic altceva, deci nu am nici o libertate.
16 iunie 2021 @ 10:50
Salut Matei. Am de făcut un comentariu la chestiunea cu libertate omului și atotștiința lui Dumnezeu: predictibilitatea nu implică determinarea unor fapte. Ex: Cred că putem fi de acord că dacă avem cunoștință despre viața dezorganizată a unui elev de liceu, cum ar fi faptul că este dependent de jocuri video, are toate șansele de a neglija școala. În plus, dacă o mai arde și cu băieții, eventual și cu băute de ocazie, are toate șansele să rămână și corigent. Iar dacă devine dependent de droguri, cred că putem prezice/prevedea/ști că are toate șansele să se lase și de școală. Iar dacă nu are nici părinții alături care să-l scoată din vrie, are toate șansele să o ducă așa ani de zile, până își distruge sănătatea și/sau ajunge la pușcărie. Putem prevedea asta fără mari filosofii de viață, fără să fim genii, doar în baza unor raționamente de bun simț, cunoscând datele elementare ale problemei: ce obiceiuri are elevul, ce atmosferă de familie, ce fel de educație morală a primit. Deci faptul că putem prevedea acest lucru nu înseamnă că elevul nu a avut libertatea de alegere.
Comiți o eroare de logică ușor vizibilă. Prevederea unor acțiuni nu implică determinarea lor. Exemple de acest gen sunt la ordinea zilei:
Dacă un meteorolog prezice starea vremii în mod exact timp de 10 zile nu înseamnă că a predeterminat ca elementele naturii să se comporte într-un anume fel. El doar le-a analizat, știind ce rezultate vor da pe bază de raționamente (viteza vântului, umiditatea și presiunea atmosferică, etc.)
Tot așa politologii (și istoricii) prevăd/prezic/ mersul societății/lumii iar statisticienii fac exit-poll-uri ca să prevadă rezultatul final al alegerilor, culegând date și făcând raționamente. Dacă prevăd rezultatul nu înseamnă că l-au și determinat.
Prin urmare, un Dumnezeu a toate știitor nu-ți afectează cu nimic libertatea de alegere. Tu ai ales să scrii pe acest site, să problematizezi, tocmai pentru că ai o rațiune și o conștiință care te îndeamnă să cauți sensul vieții.
Cam atât. Zile senine!
16 iunie 2021 @ 10:59
Salut Matei,
Biblia spune că la început toate au fost create de Dumnezeu perfect, desăvârșit:
„Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.” (Facerea 1, 31)
Asta arată că nu exista violență, răutate, nu exista niciun principiu contrar între cele create de Dumnezeu, ci toate erau așa cum a vrut Creatorul, adică erau așa ca El.
După căderea omului în păcat, după neascultarea lui Adam, după crima lui Cain și după multele păcate în care au început oamenii să cadă și să se autodistrugă, Dumnezeu i-a pedepsit cu potopul din vremea lui Noe.
Abia după acest potop, Dumnezeu îngăduie o schimbare esențială în creație, și anume faptul că de acum înainte oamenii pot mânca nu doar iarbă verde (adică legume, fructe, plante și toată vegetația) ci pot mânca și sacrifica animale pentru hrana lor. Iată versetele din Facere, capitolul 9:
1. „Şi a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii lui şi le-a zis: „Naşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi!
2. Groază şi frică de voi să aibă toate fiarele pământului; toate păsările cerului, tot ce se mişcă pe pământ şi toţi peştii mării; căci toate acestea vi le-am dat la îndemână.
3. Tot ce se mişcă şi ce trăieşte să vă fie de mâncare; toate vi le-am dat, ca şi iarba verde.”
Din acest punct apare o schimbare radicală nu doar între oameni și animale ci și între animale. Practic dacă oamenii puteau mânca animale și animalele primeau îngăduință de la Dumnezeu să se mănânce între ele.
Până în acest moment al istoriei animalele nu se mâncau între ele ci erau vegetariene.
Că noi oamenii suntem autorii răului în lume, e atât de evident încât nu mă voi chinui să mai argumentez. Doar atât îți spun că văzând Dumnezeu cât rău a făcut omul pe pământ, i-a părut rău că l-a creat. Iată versetele din capitolul 6 din cartea Facerii:
5. „Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele,
6. I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ.”
Citatele pe care le dai nu sunt după o traducere ortodoxă a Bibliei și din acest motiv, unele dau și un înțeles greșit.
Totuși e adevărat că Dumnezeu îngăduie pedeapsa în lume (necazul) ca să vină asupra noastră, ca pedeapsă pentru ceea ce am greșit, pentru a ne îndrepta. Dar Dumnezeu nu este autorul răului. Dumnezeu nu ispitește pe oameni, iată ce zice Sf. Ap. Iacob:
13. Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.
14. Ci fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa.
15. Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată săvârşit, aduce moarte.
(Iacov 1, 13-15)
Dumnezeu este doar izvor al bunătăților în lume. Iată cum continuă Sf. Ap. Iacob:
16. Nu vă înşelaţi, fraţii mei prea iubiţi:
17. Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare.
(Iacov 1, 16-17)
Dumnezeu nu l-a creat pe diavol ci a creat doar îngeri și unii îngeri neascultători fiind, având libertate, au ales să nu asculte de Dumnezeu, și au fost pedepsiți cu căderea din cer și sălășluirea lor în adâncurile iadului.
Iată ce spune Domnul Iisus Hristos despre căderea diavolului:
17. Şi s-au întors cei şaptezeci (şi doi) cu bucurie, zicând: Doamne, şi demonii ni se supun în numele Tău.
18. Şi le-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer. (Luca 10, 17-18)
Iată ce spune Mântuitorul Iisus Hristos despre caracterul acestui înger neascultător împreună cu ceilalți care l-au urmat:
„Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan 8, 44)
Concluzia: Dumnezeu nu a creat răul, ci oamenii aleg zi de zi să nu asculte de Dumnezeu, și prin asta să trăiască atâtea conflicte.
Dumnezeu nu l-a creat pe diavol, ci Lucifer a fost cel mai mare înger al Lui, care a fost neascultător.
Citatul pe care-l dai de la Isaia 54, 16, e tradus greșit, poți consulta și alte traduceri străine ca să vezi că e vorba de un fierar nu de diavol:
Biblia Ortodoxă Sinodală
„Iată Eu am făcut pe meşterul, care suflă în focul de cărbuni şi făureşte arma cu meşteşugul lui, dar Eu am lăsat şi pe cel ce trebuie s-o nimicească.”
Biblia Bartolomeu Anania
„Iată, Eu sunt Cel ce te-a zidit, nu ca fierarul suflând în cărbuni şi scoţând unelte bune de treabă;
Eu nu pentru pierzare te-am zidit, ca să te nimicesc.”
Biblia New International Version
“See, it is I who created the blacksmith who fans the coals into flame and forges a weapon fit for its work.”
Cât privește faptul că nu exista moarte înainte de căderea în păcate al lui Adam și a Evei, lucrurile sunt simple. Adam și Eva nu mâncau din necesitate ci din plăcere, așa cum în Împărăția Cerurilor vom continua și noi să mâncăm, dar vom trăi prin Harul Domnului, iar mâncare va fi doar o bucurie, o plăcere.
Nu va mai exista în rai durere, întristare, suspin sau nevoie. Nu va mai fi frig, foame, sete, somn și alte nevoi care sunt legate de condiția căzută a umanității noastre.
Sf. Ap. Pavel arată că moartea a întrat în lume prin căderea lui Adam:
„De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el.” (Romani 5, 12)
Faptul că Dumnezeu știe ce o să aleagă omul nu înseamnă că și obligă pe om spre acea alegere, atât timp cât El S-a răstignit pe Cruce tocmai ca să ne ierte de toate păcatele acum și să ne dăruiască raiul.
Sunt mari ucigași ai umanității care au fost iertați și au câștigat raiul.
Dumnezeu iartă acum pe oricine, oriunde, oricât de multe păcate a făcut, dacă acel om vrea să-și schimbe viața și să trăiască după poruncile lui Dumnezeu.
16 iunie 2021 @ 11:30
Între traduceri sunt diferențe nesemnificative. La protestanți se zice „locuința morților” în loc de „iad” și „prezbiteri” în loc de „preoți”. În orice caz, în rai o să mâncăm de plăcere??? Păi mie nu-mi place să mănânc. Chiar deloc. Nu mai zic despre eliminarea deșeurilor rezultate. ORIBIL!!! Iar despre Adam, ce-a făcut de a fost așa de grav ca să se justifice condamnarea întregii omeniri la suferință și la moarte? Nu mai zic că el nu știa ce e bine și ce e rău, deci n-avea de unde să știe că e ceva rău să nu asculte de Dumnezeu. El n-avea discernământ (ideea asta am plagiat-o de la Mark Twain, nu e a mea). Tu dacă ai un copil handicapat care într-o zi mănâncă o bucățică de ciocolată înainte de masă îl condamni la moarte în scaunul electric?
Iar despre „voința liberă” și „libertatea de alegere”, ia de-aici:
Biblia specifică de foarte multe ori în mod explicit că planul lui Dumnezeu are prioritate față de voința sau libertatea noastră:
Eclesiastul 7:13:
„Caută să înţelegi lucrarea lui Dumnezeu: cine poate îndrepta ceea ce El a îndoit?”
Nimeni nu poate repara ceea ce a stricat Dumnezeu
Psalmul 58:3, traducerea lui Dumitru Cornilescu:
„Cei răi sunt stricaţi încă din pântecele mamei lor, mincinoșii se rătăcesc odată cu ieșirea din pântecele mamei lor.”
Deși cele mai recente studii au evidențiat faptul că toți copiii se nasc buni și au un simț moral înnăscut, conform Bibliei, oamenii „răi” sunt condamnați înainte să se nască, ceea ce înseamnă că inclusiv bebelușii și copiii se duc în iad, indiferent dacă au fost botezați sau nu, Psalmul 58 nespecificând nimic despre botez. De asemenea, Noul Testament arată că botezul bebelușilor nu are nici o valoare.
Matei 15:13:
„13 Drept răspuns, El le-a zis: „Orice* răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină.”
Cine nu a fost sădit de tatăl lui Iisus cel ceresc nu are nici o speranță.
Efeseni 1:4-5:
„4 În El, Dumnezeu ne-a* ales înainte** de întemeierea lumii, ca să fim† sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,
5 ne-a rânduit mai* dinainte să fim înfiaţi** prin Isus Hristos, dupㆠbuna plăcere a voiei Sale,”
Oamenii care se vor mântui au fost aleși înainte de întemeierea lumii, prin urmare locurile sunt ocupate și toate biletele au fost deja vândute.
Faptele Apostolilor 13:48:
„Şi toţi cei ce erau desemnaţi pentru viaţă veşnică au crezut.”
Cei care nu au fost DESEMNAȚI pentru viață veșnică ÎNAINTE DE ÎNTEMEIEREA LUMII (conform cu Efeseni 1:4) sunt condamnați.
Romani 8:28-29:
„28 De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce* sunt chemaţi după planul Său.
29 Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai* dinainte, i-a şi hotărât mai** dinainte sㆠfie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca†† El să fie Cel Întâi Născut dintre mai mulţi fraţi.”
Din nou, cei care nu sunt chemați vor rămâne pe dinafară și vor fi salvați doar cei cunoscuți și hotărâți dinainte.
Romani 9:11-12:
„11 Şi chiar înainte ca cei doi gemeni să se fi născut sau să fi făcut ceva bine sau rău, – pentru ca scopul lui Dumnezeu în alegere să poată rămâne, nu prin fapte, ci prin Cel Care cheamă, –
12 i s-a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai mic”
Dumnezeu își urmărește scopul iar oamenii aleși sunt aleși înainte să se fi născut.
Romani 9:14-15:
„14 Deci ce vom spune: nu cumva este nedreptate din partea lui Dumnezeu? În nici un caz!
15 Căci lui Moise i-a spus: „Eu mă îndur de cine vreau să mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă.“”
„Mă îndur de cine vreau să mă îndur și am milă de cine vreau să am milă”. De ce? Pentru că pur și simplu. Apostolul Pavel zice că Dumnezeu e drept pentru că face absolut orice vrea. Din câte știam eu, nu asta e definiția dreptății și dreptatea celui mai puternic nu se numește dreptate.
Romani 9:16:
„16 Deci nu este ceva care ţine de cel care doreşte sau de cel care se străduieşte, ci ţine de Dumnezeu”
Ceea ce ni se întâmplă n-are nici o legătură cu voința noastră, ci Dumnezeu hotărăște.
2 Timotei 1:9:
„9 El ne-a mântuit şi ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu datorită faptelor noastre, ci datorită planului şi harului Său, pe care ni l-a dat în Cristos Isus înainte de vremurile veşniciilor”
Cine nu a fost inclus în planul lui Iisus Hristos înainte de vremurile veșniciilor va rămâne pe dinafară.
Apocalipsa 17:8:
„Şi locuitorii pământului ale† căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii se†† vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este şi va veni.”
Se repetă ideea că cei care se vor mântui au fost aleși și stabiliți încă de la întemeierea lumii. Restul – la gunoi, indiferent de ceea ce vor face pe parcursul vieții.
Prin urmare, planul lui Dumnezeu e ceea ce contează, nu „voința” sau „alegerile” noastre. Oamenii care fac bine au fost predestinați de Dumnezeu să facă bine iar ceilalți slujesc Diavolului pentru că „DUMNEZEU le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună” (2 Tesaloniceni 2:11). Doar cei aleși nu vor fi înșelați, conform cu Matei 24:24. Biblia susține în multe locuri că Dumnezeu ne creează viitorul și ne decide soarta, indiferent de voința noastră. BIBLIA NEAGĂ FAPTUL CĂ NOI AVEM VOINȚĂ LIBERĂ. Și atunci cum se face că tot noi suntem considerați vinovați? Apostolul Pavel răspunde foarte simplu: pentru că „cine ești tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare lucrul întocmit îi va spune celui care l-a întocmit: „De ce m-ai făcut așa?“” (Romani 9:20). Pentru că el e Dumnezeu, teroristul cosmic suprem și are dreptate indiferent ce face. Dacă vrea să zică că noi suntem vinovați pentru faptele lui, o face pur și simplu pentru că poate. Dacă Dumnezeu te-a făcut homosexual, n-ai dreptul să-l întrebi „de ce?” și tot ce poți să faci e să accepți faptul că ești vinovat de o chestie asupra căreia n-ai nici o influență. Și pentru asta trebuie să-i mulțumești lui Dumnezeu, conform cu 2 Tesaloniceni 2:13. Unii dintre cei mai cunoscuți creștini din istorie au susținut faptul că noi nu avem voință liberă, cum ar fi sfântul Augustin, Thomas Aquinas, Martin Luther și John Calvin.
Despre Diavol: Admițând că Diavolul s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, hai să ne gândim de ce se răzvrătesc oamenii împotriva unui conducător. Ce se gândesc ei: „Conducătorul nostru e bun, drept, iubitor și ne face numai bine. Hai să-l dăm jos!!”, nu-i așa?
16 iunie 2021 @ 11:51
Matei, nu te-a condamnat nimeni să fii așa. Poți să te ridici și să ceri vindecare de la Dumnezeu și să trăiești curat, și poți prin viața ta să fii mai curat decât cel mai inocent copil de pe acest pământ.
Câți oameni nu s-au întors de la viața lor căzută….
Mergi și mărturisește-ți păcatele unui preot cu viață curată și sfântă, și vei simți Darul lui Dumnezeu în inima ta imediat. Apoi te poți și împărtăși cu Trupul și Sângele lui Hristos care se dă nouă spre iertarea păcatelor. Și astfel Dumnezeu va veni real în tine, ca temelie pentru o viață nouă.
Eu am fost un tânăr căzut în patima desfrânării și Domnul m-a ridicat, m-a vindecat, și acum au trecut mulți ani de atunci și am soție și copii, și o familie liniștită și mă bucur de lucrarea lui Dumnezeu.
Și tu poți face asta.
16 iunie 2021 @ 11:57
„Nu te-a condamnat nimeni să fii așa”? La ce te referi? Menționez că nu sunt homosexual, dar din câte m-am documentat asta e o chestie normală care apare la multe specii de animale și care are un efect pozitiv în supraviețuirea speciei în ansamblu. Altfel, ar fi dispărut prin selecție naturală.
Și stai liniștit că m-am spovedit de o grămadă de ori, am fost și la părintele Ștefan Argatu de la Slobozia Ciorăști și la spovedanie și la sfântul maslu și nu mi-a folosit la nimic. N-am simțit nimic. Și m-am și împărtășit (n-am prea fost de acord, dar dacă mi-au zis doi preoți …).
18 decembrie 2021 @ 0:38
nu cere tu socoteala lui Dumnezeu pentru ceea ce tu nu esti ( nu poti fi sau mai degraba nu vrei)
22 iunie 2021 @ 0:48
” 3. Tot ce se mişcă şi ce trăieşte să vă fie de mâncare; toate vi le-am dat, ca şi iarba verde.”
Ca in multe versete biblice găsim si aici contradicții și neconcordante. Nu tot ce mișcă si trăiește poate fi mâncat, iar unele sunt interzise chiar de către Dumnezeu.
29 iunie 2021 @ 13:06
Doamne, invredniceste-ma sa cunosc Adevarul!
Cu iertare:
1. Omul a fost creat chip si asemanarea lui Dumnezeu, chipul este ca un dat, iar asemanarea se ia prin vointa / alegere propie. Deci prin vointa ta poti sa ceri prin rugaciune Creatorului sa cunosti Adevarul, sa te asemeni Lui si sa fii fericit, doar daca vrei.
Doamne ajuta necredintei mele, vad in mine suferinta acestei lumi, vad distrugerea sufletului meu ajuta-ma sa fiu iar cu Tine, sa fiu asemeni Tie.
2. Sarpele (Satana) prin lucrarea specifica lui (inselarea / miciuna) i-a promis omului Adam / Eva ca daca va musca din pomul cunoasterii binelui si raului va fi asemeni lui Dumnezeu.
Deci omul prin propia libertare a ales sa cunoasca si raul / suferinta / moartea, pana atunci cunoscand doar binele si dragostea Creatorului.
Doamne, am fost inselat de Diavol, iarta-ma, vreau sa fieu iar cu Tine.
3. Vei spune – dar de de m-a lasat sa musc suferinta / moartea, este un sadic ca m-a lasat sa fac asta!
Omule, Dumnezeu este dragoste si libertare suprema, daca nu te lasa sa gusti din pomul cunoasterii si raul / suferinta tu ramanei cu impresia adusa de Satana ca Dumnezeu este egoist si traiai in rai cu aceasta suferinta ca nu cunosti totul si El nu vrea sa fii asemeni Lui. Pai nu putea sa faca asta, el fiind Domul libertatii absolute nu putea sa te constranga, sa te ingradeasca cumva, aceste elemente fiind specifice Satanei.
Omul dupa ce a pacatuit nu a recunoscut ca a muscat din pomul cunoasterii si al raului, el a vrut in continuare sa cunoasca raul. Atunci Dumnezeu a fost nevoit sa trimita omul „in valea plangerii”, adica aici pe pamant ca sa cunoasca ce a dorit.
Intelegi omule, prin propia ta voie ai ales sa cunosti suferinta!
Dumnezeu fiind Dragoste, l-a rascumparat pe om prin Fiul sau Iisus Hristos si i-a spus „daca vrei, vino si urmeaza-mi mie”. Deci, tot prin libertatea absoluta, fara nici o viclenie, miciuna sau inselare i-a prpus omului sa vina la adevarata fericire si dragoste.
Acum omule, ai putere pentru ca esti chip lui Dumnezeu cel Atotputernic, prin propia ta putere a vointei tale cere Domnului. Striga cu toata puterea vointei tale, cu toata sinceritatea
si libertatea inimii tale, analizeaza sa nu se infiripe in inima iar sarpele vicleniei!
Doamne, invredniceste-ma sa cunosc Adevarul, sa cunosc cine sunt. Recunosc ca prin propie alegere am ales suferinta, iarta-ma Doamne!