Electronul este perfect sferic
Unele experimente foarte precise au măsurat rotunjimea electronului cu o sensibilitate deosebită.[1] Pentru comparație, „dacă un electron ar fi de dimensiunea Pământului, ei ar putea detecta o denivelare la Polul Nord de înălțimea unei singure molecule de zahăr.”[2]
Experimentul a arătat că „electronul este mai rotund decât atât.”1 Dar acest rezultat al științei operaționale reale i-a dezamăgit pe susținătorii teoriei științifice istorice a Big Bang-ului. De ce?
Big bang vs. fizica particulelor
Big Bang-ul este principala cosmogonie naturalistă (greacă: „nașterea universului”). Practic afirmă că energia a apărut din nimic și s-a transformat în materie, conform celei mai faimoase formule a lui Einstein, E = mc2.
Cu toate acestea, Modelul standard al fizicii particulelor, printre cele mai bine atestate teorii științifice, ridică probleme grave. În special, orice conversie a energiei în materie trebuie să producă o cantitate egală de antimaterie. Antimateria cuprinde antiparticule de aceeași masă, dar cu sarcină opusă (dacă particula este încărcată) și moment magnetic ca particulă de materie corespunzătoare.
Când o antiparticulă se întâlnește cu particula ei corespunzătoare, ambele sunt anihilate rapid cu o eliberare uriașă de energie, din nou conform E = mc2. Adică antielectron (pozitron) cu electron, antiproton cu proton, antineutron cu neutron etc.
Problema Big Bang-ului este că universul cuprinde în mare parte materie, fără nicio antimaterie, cu excepția momentelor trecătoare. După cum spune articolul:
În primul rând, simpla noastră existență este dovada că Modelul Standard este incomplet, deoarece, conform teoriei, Big Bang-ul ar fi trebuit să producă părți egale de materie și antimaterie care s-ar fi anihilat reciproc.2
Dar observați eroarea logică cunoscută sub numele de cerc vicios (în latină: petition principii)! Adică, orice argument în care concluzia care trebuie dovedită este presupusă într-una dintre premise.[3]
În special, deși știința operațională reală susține în mod covârșitor Modelul Standard, trebuie să fie ceva în neregulă cu el, deoarece înseamnă că Big Bang nu ar funcționa. De unde știm că Big Bang-ul este adevărat? Pentru că suntem aici și am ajuns aici de la Big Bang. Această argument circular provine din premisa anterioară: că ne-am născut prin mijloace naturaliste – nu este nevoie de Creator.
Datorită acestui angajament anterior față de naturalism (doar „natura” există), cosmologii evoluționiști au încercat să găsească lacune în Modelul Standard. În special, orice asimetrie care ar putea explica de ce în Big Bang a fost produsă mult mai multă materie decât antimaterie.
Încercările anterioare de a respinge Modelul Standard
Într-un articol anterior, am scris despre încercările de a arăta că un antiproton era puțin diferit de un proton. Cu toate acestea, experimentele au arătat că au un moment magnetic egal, dar opus, cu o precizie de 1,5 părți per miliard. Diferența, dacă există, este mult prea mică pentru a explica preponderența observată a materiei. Cercetătorul principal a avut, de asemenea, un argument circular (după cum este citat în articol):
Toate observațiile noastre găsesc o simetrie completă între materie și antimaterie, motiv pentru care universul nu ar trebui să existe de fapt.
Din nou, se presupune dinainte că big bang-ul ca origine a universului este adevărat, indiferent dacă dovezile susțin acest lucru.
Într-un alt articol anterior, am discutat despre experimente în care electronii de înaltă energie cu „spini” alternativi au fost lansați în electroni. Experimentul încerca să găsească o asimetrie în forța „slabă” responsabilă de fuziune și dezintegrarea beta. Dar diferența a fost de doar 226,5 părți pe miliard, fiind din nou de acord cu Modelul Standard. Un cercetător citat în articol a recunoscut:
Speram doar că aceasta este o cale de a găsi o breșă în Modelul Standard. … Am fost dezamăgit. Speram la o abatere, un semnal. Dar alți oameni au fost ușurați că nu eram departe de ceea ce a prezis Modelul Standard.
Întrebarea este încă acolo, dar experimentaliștii sunt suficient de obiectivi pentru a recunoaște că rezultatele lor au fost problematice pentru teoria lor preferată. Dar experimentaliștii care nu s-au lipit de o anumită ipoteză naturalistă au fost fericiți că un model științific operațional bun era încă intact.
Barioni și leptoni
În modelul standard, electronii și protonii sunt foarte diferiți. Protonii sunt de aproape 2000 de ori mai masivi decât electronii, așa că sunt clasificați ca barioni (greacă: βαρύς/barýs = greu). Barionii cuprind trei quarcuri, în timp ce antibarionii cuprind trei antiquarcuri.
De exemplu, un proton este format din două quarcuri up (sarcină +⅔) și un quarc down (−⅓); iar antiparticula sa corespunzătoare, antiprotonul, este alcătuită din două antiquarcuri up (−⅔) și un antiquarc down (+⅓). Un neutron cuprinde două quarcuri down și unul up; antineutronul cuprinde două antiquarcuri down (+⅓) și un antiquarc up (−⅔). Componentele încărcate ale neutronului și antineutronului le fac să aibă momente magnetice egale, dar opuse. Quarcurile le permit barionilor să fie afectați de forța nucleară tare.
Electronii sunt clasificați ca leptoni (greacă: λεπτόν/leptón = mic, subțire). În timpul imperiilor clasice grecești și romane, lepton era și numele unei monede mici. Marcu 12:42 scrie despre o văduvă săracă care aruncă doi bani (lepta, pluralul grecesc al cuvântului lepton) în cutia darurilor. Acum cuvântul este o clasă de particule subatomice.[4]
Spre deosebire de barioni, leptonii sunt simpli – nu sunt compuși din particule mai simple. Așa că era de înțeles că teoreticienii Big Bang-ului încercau să găsească asimetrii în barioni.
Încercarea de a găsi asimetria electronilor
Electronul pare să fie perfect sferic. Dar, în mecanica cuantică, „particulele virtuale” apar în existență pentru cea mai mică fracțiune de secundă, apoi dispar. Acest lucru se datorează principiului incertitudinii. Teoreticienii Big Bang-ului speră să găsească particule virtuale dincolo de modelul standard, care ar putea explica preponderența materiei obișnuite.
Cu toate acestea, astfel de particule ar reduce simetria sferică perfectă a electronului. Adică, un vârf al electronului ar avea o sarcină mai pozitivă, iar celălalt o sarcină mai negativă. Sarcinile pozitive și negative sau „polii” ar da electronului un moment de dipol electric (EDM – electric dipole moment). Modelul Standard prezice practic zero EDM, de aproape un milion de ori mai mic decât ceea ce putem testa folosind tehnicile actuale.”2
Cum ne putem da seama? Un câmp electric ar exercita un cuplu asupra unui dipol electric, făcându-l să se rotească. Dar fără un EDM, un electron nu are „mânere” pe care un câmp electric le-ar putea „prinde” ca să îl răsucească. (În contrast, electronii sunt bine cunoscuți că au un moment de dipol magnetic (MDM), iar câmpurile magnetice interacționează ușor cu MDM).
O altă problemă este că electronul este extrem de mic. Așa că cercetătorii speră să amplifice orice EDM ancorându-l la o moleculă grea. Dar un avantaj al dimensiunii foarte mici este că există multe molecule. O echipă a testat 10 milioane pe secundă, dar le-a menținut pe fiecare doar câteva milisecunde. O altă echipă a lucrat cu doar câteva molecule odată, dar le-a capturat până la trei secunde. Cele două metode se pot verifica reciproc.
Rezultate: nu s-a detectat niciun EDM
Chiar și cu sensibilitatea incredibilă atinsă în cele mai recente experimente, „rezultatul este în concordanță cu valoarea zero și peste cea mai bună limită superioară anterioară cu un factor de ~2,4.”1 Acesta este un suport excelent pentru Modelul Standard, dar o problemă serioasă pentru big bang. După cum s-a menționat la începutul articolului, experimentele nu au găsit nicio abatere de la un electron perfect sferic, în ciuda preciziei experimentale neegalate.
De asemenea, încercarea de a găsi abateri din ce în ce mai mici de la o sferă este echivalentă cu a căuta particule la scări de energie din ce în ce mai mari. La rândul său, acest lucru este echivalent cu a căuta particule din ce în ce mai masive dincolo de Modelul Standard. Acest experiment este atât de sensibil încât este echivalent cu energii de peste 1013 eV (electron volți). Aceasta este de peste zece ori mai mare decât energia pe care Large Hadron Collider (LHC) o poate genera în prezent.
Concluzie: știință operațională deosebită vs. știință istorică proastă
Nu există nicio îndoială că aceasta este reprezintă o știință excelentă: o ingeniozitate atât mare, cât și o verificare atentă și încrucișată a datelor. Rezultatele întăresc o teorie extrem de bine susținută și utilă a fizicii particulelor. Cu toate acestea, cei implicați în Big Bang, indiferent de fizica reală a particulelor, continuă să fie dezamăgiți. Cea mai bună soluție este: rămâneți la știința reală și abandonați credința naturalistă care necesită big bang-ul.
Autor: Jonathan Sarfati
Sursa: Creation.com | Electron is perfectly spherical
[1] Rousy, T.S., A new bound on the electron’s electric dipole moment, arxiv.org, 22 Dec 2022.
[2] Savitsky, Z., Electronul este atât de rotund încât exclude potențialele particule noi: dacă sarcina electronului nu ar fi perfect rotundă, ar putea dezvălui existența unor particule ascunse. A new measurement approaches perfection, quantamagazine.org, 10 Apr 2023.
[3] Cercul vicios este clasificat ca o eroare logică informală, deoarece nu încalcă nicio lege a logicii formale. La urma urmei, „P este adevărat, deci P este adevărat” este valid din punct de vedere logic. Dar cu greu se dovedește că P este adevărat pentru cei care nu sunt înclinați să accepte P în primul rând. Dar vedeți și Folosirea Bibliei pentru a dovedi Biblia? Sunt creaționiștii biblici vinovați de raționament circular?
[4] Cuvântul englezesc lepton este de obicei accentuat pe prima silabă, dar cuvântul original grecesc λεπτόν a fost accentuat pe ultima silabă.
