Encedalus – satelitul lui Saturn – pare tânăr
Trecerile sondei spațiale Cassini pe lângă satelitul lui Saturn, Enceladus, dezvăluie mai multe dovezi ale unei lumi active care continuă să-i încurce pe oamenii de știință.
William Herschel (1738-1822) a descoperit acest satelit în 1789, în prima sa noapte de observații cu noul telescop pe care îl construise. Puține lucruri se știau despre Enceladus până în anii 1980, când navele spațiale Voyager 1, Voyager 2 și Pioneer 11 au zburat pe lângă Saturn.[1]
Imaginile pe care transmis pe Pământ au fost uluitoare. Au arătat că satelitul avea doar aproximativ 500 km în diametru și că reflectă aproape 100% din lumina pe care o primește de la soare.
Majoritatea oamenilor de știință se așteptau ca sateliții lui Saturn să fie reci și morți, iar suprafețele lor să fie acoperite cu cratere de impact din cauza expunerii la meteori timp de miliarde de ani. Aceasta pentru că au crezut că soarele și toate planetele sistemului nostru solar s-au format atunci când o nebuloasă solară ipotetică s-a condensat acum aproximativ 4,5 miliarde de ani.
În schimb, imaginile de la Voyager 2 au dezvăluit că suprafața lui Enceladus era în mare parte netedă. Oamenii de știință au afirmat că satelitul are o vechime de miliarde de ani, dar au spus că trebuie să fi dobândit o suprafață nouă în trecutul recent. NASA a programat mai multe vizite spațiale pentru a realiza investigații.[2]
Sonda spațială Cassini a fost lansată în 1997, dar nu a ajuns la Saturn decât în 2004. În 2005 și-a întors camerele spre Enceladus. De atunci au existat numeroase treceri cu imagini spectaculoase și mai multe surprize.
Prima a fost că gheizerele puternice aruncau vapori de apă și particule minuscule de gheață la sute de kilometri în spațiu, în apropierea Polului Sud. Enceladus ar fi trebuit să fie mort, în schimb el este încă activ din punct de vedere geologic.
Fiind deasupra regiunii polare sudice, nava spațială Cassini a capturat imagini de aproape ale unor fracturi distinctive descrise ca „dungi de tigru”, fisuri în formă de V și adânci de până la 300 m.
Aceasta este zona cu gheizerele puternice. Atât de mare este presiunea din spatele lor, încât jeturile de vapori de apă și particule de gheață sunt aruncate în spațiu la fel de repede ca un jet supersonic. Măsurătorile în infraroșu au estimat energia produsă de gheizere la 5,8 gigawați – suficient pentru a alimenta un oraș cu 6 milioane de oameni.
Trecerile ulterioare din 2008 au obținut și mai multe detalii, iar câteva manevre îndrăznețe l-au dus pe Cassini suficient de aproape pentru a trece prin dâra lăsată de jeturi, pentru a colecta probe și a le analiza.
Acest satelit mic pare să aibă o influență enormă asupra întregului sistem de inele al lui Saturn.
În primul rând, jeturile produc materialul pentru inelul E exterior – o ceață în formă de gogoașă cu particule de dimensiuni microscopice, cu o lățime de 300 000 km. Gazul din jeturi este, de asemenea, ionizat și tinde să tragă magnetosfera atât de puternic încât ne distorsionează măsurătorile de rotație ale lui Saturn. Și mai surprinzător, norul de plasmă din jurul lui Saturn este atras în inelul A mai luminos, mult mai aproape de planetă.
Dar cum poate un satelit atât de mic să aibă suficientă căldură pentru a alimenta gheizerele?
O sugestie a fost că substanțele radioactive din interiorul său îl încălzesc. Dar, deși Enceladus este cel mai stâncos dintre sateliții mari ai lui Saturn, nu ar putea conține suficient material radioactiv pentru a produce căldura observată.[3]
O altă idee este încălzirea datorată forțelor mareice. Așa cum Luna noastră modifică forma Pământului și creează maree oceanice, atracția gravitațională a lui Saturn schimbă forma lui Encedalus pe măsură ce orbitează la fiecare 1,37 zile. Ea încălzește satelitul așa cum se încălzește un fir metalic atunci când îl îndoiți înainte și înapoi.
Dar de ce Enceladus încă este flexibil? După 4,5 miliarde de ani, satelitul ar trebui să fie înghețat și fricțiunea datorată forțelor mareice nu ar trebui să funcționeze. Când James Roberts și Francis Nimmo de la Universitatea din California au modelat interiorul satelitului, au descoperit că ar fi înghețat după doar 30 de milioane de ani – mai puțin de 1% din vârsta sa presupusă.[4]
Dar efectele lui Dione (un satelit mai mare al lui Saturn) asupra orbitei lui Enceladus? Din nou, nu ajută. Încă nu este suficientă căldură.[5]
Este posibil ca Encedalus să fi conținut căldura când s-au format Saturn și sateliții săi și să nu se fi răcit încă? Aceasta este o idee simplă și ar explica observațiile fără niciun efort mental complicat. Dar aceasta ar însemna că Saturn și sateliții săi nu au o vechime de miliarde de ani.
Astfel de idei sunt nepermise. Majoritatea oamenilor de știință nu vor accepta aceste opțiuni, deoarece au o credință laică „sacră” că sistemul solar are o vechime de miliarde de ani.
Dar satelitul enigmatic al lui Saturn, cu văile sale adânci, înghețate și fântânile spectaculoase, sclipitoare, se potrivește bine cu un sistem solar creat cu doar 6000 de ani în urmă, așa cum relatează Biblia.
Autor: Tas Walker
Sursa: Creation.com | Enceladus: Saturn’s sprightly moon looks young
Traducător: Cristian Monea
[1] Vittorio, S., Cassini visits Enceladus—new light on a bright world, <csa.com/discovery guides/enceladus/review.pdf>, Iulie 2006.
[2] Porco, C., The restless world of Enceladus, Scientific American 299(6):26–35, p. 26, Decembrie 2008.
[4] Schirber, M., Frigid future for ocean in Saturn’s moon, Astrobiology Magazine, <space.com/scienceastronomy/080619-am-enceladus-ocean.html> 19 Iunie 2008.
