Entropia genetică: Ucigașul tăcut
Oamenii mor din mai multe motive, dar dacă ești suficient de norocos să scapi de moartea prin război, crimă, accidente întâmplătoare sau boală, entropia va fi întotdeauna acolo pentru a te asigura că-ți vei cunoaște Creatorul. În general vorbind, entropia este tendința universală a lucrurilor de a se prăbuși și de a se destrăma.[1]
Deloc surprinzător, aceeași tendință se manifestă la populații întregi, generație după generație. Știm acum, mulțumită în mare măsură muncii doctorului John Sanford (renumit genetician al plantelor și pionier al ingineriei genetice de la Universitatea Cornell), că același proces treptat de „prăbușire” acționează și în fondul genetic uman.
Numit entropie genetică, acesta conduce umanitatea – și toate organismele superioare – la dispariție (cu excepția intervenției divine, desigur).[2] De fapt, acest proces, care acționează mai rapid în organismele „superioare”[3], înseamnă că specia umană ar putea avea doar câteva mii de ani; cu siguranță nu de sute de mii de ani, altfel am fi dispărut deja.
Acest subiect nu este cunoscut pe scară largă, dar este un sprijin foarte puternic pentru creația biblică. Simplu spus, entropia genetică înseamnă că, conținutul de informații din genom (toate genele noastre) este în scădere progresivă, din cauza acumulării de mutații, generație după generație.[4]
Mutații: bune, rele sau indiferente?
Mutațiile apar în toate formele de viață (și în virusuri). În lumea noastră căzută, mecanismele care reproduc materialul genetic de la o generație (sau o diviziune celulară) la alta acum sunt imperfecte. O altă sursă de mutație este radiația mediului. De fiecare dată când avem copii, transmitem inevitabil niște greșeli care nu existau înainte.
Estimările variază, dar o cifră comună este că fiecare copil se naște cu aproximativ 100 de mutații noi. Acestea se adaugă celor acumulate deja în generațiile anterioare.
Aceste greșeli nu sunt utile aproape niciodată. V-ați putea aștepta vreodată să îmbunătățiți o enciclopedie adăugând din ce în ce mai multe greșeli de ortografie de fiecare dată când se tipărește un exemplar? Literatura evoluționistă recunoaște acest lucru foarte clar:
Chiar și cele mai simple organisme sunt extrem de complexe. Mutațiile – modificări la întâmplare de o asemenea complexitate – sunt mult mai probabil să fie dăunătoare decât benefice.[5] Și:
Pe scurt, majoritatea mutațiilor sunt dăunătoare. Acesta este unul dintre cele mai bine stabilite principii ale geneticii evolutive, susținut atât de date moleculare, cât și de date genetice cantitative.[6]
O estimare este că numărul mutațiilor dăunătoare depășește numărul celor utile cu un milion la unu.[7] Chiar și majoritatea mutațiilor „benefice” se dovedesc a strica lucruri mai degrabă decât a crea lucruri, de ex. gândaci fără aripi pe insulele bătute de vânt.[8]
Mutații neutre?
Unii oameni, în special cei cu studii științifice, cred că majoritatea mutațiilor nu sunt nici bune, nici rele. Ei cred că majoritatea mutațiilor sunt neutre. Aceasta este o concepție greșită majoră. Având în vedere cât de importantă este informația codificată în ADN pentru viețuitoare, este ușor de observat că majoritatea schimbărilor aleatoare vor avea un anumit efect, iar cele mai multe dintre acestea vor fi dăunătoare. Pur și simplu nu vor face nimic. Dintr-o lucrare științifică pe această temă:
… pare puțin probabil ca vreo mutație să fie cu adevărat neutră, în sensul că nu are niciun efect asupra adaptării (n.t., fitness). Toate mutațiile trebuie să aibă un anumit efect, chiar dacă acest efect este extrem de mic.[9]
Aproape neutre
Deși, în esență, nu există mutații strict neutre, ele pot avea efecte atât de minore încât sunt „efectiv neutre” (dr. Sanford le numește „aproape neutre”). Geneticianul Motoo Kimura (1924–1994) a creat un nou model în care mutațiile „efectiv neutre” reprezentau o proporție uriașă din total. El a descoperit că aceste mutații au cauzat o scădere generală a „adaptării” în timp. Acest termen, „adaptare”, este folosit adesea în moduri confuze și circulare, totuși.[10]
În ciuda acestui fapt, Kimura nu a pus niciodată la îndoială noțiunea de evoluție. El a crezut că mutațiile ocazionale mega-benefice ar anula efectul acestui declin treptat:
Dacă o rată atât de mică de deteriorare a adaptării constituie o amenințare pentru supraviețuirea și bunăstarea speciei (nu pentru individ) este o problemă discutabilă, dar acest lucru va fi ușor de rezolvat prin substituții de gene adaptive care trebuie să apară din când în când (să zicem o dată la câteva sute de generații).10,[11]
Dar nu există nicio dovadă care să justifice speculațiile lui Kimura. Dovezile arată contrariul: având suficient timp, organismele vor ceda în cele din urmă greutății mutațiilor dăunătoare care se acumulează treptat și vor dispărea.[12] De fapt, o lucrare prezentată de Sanford și alții la un simpozion despre informații de la Universitatea Cornell a demonstrat că o mulțime de astfel de mutații benefice „de mare impact” ar grăbi dispariția de fapt. Ele „interferează puternic cu selecția pentru sau împotriva tuturor mutațiilor cu impact redus”, ceea ce înrăutățește problema entropiei genetice.[13]
Dar selecția naturală…?
Evoluționiștii vor încerca uneori să respingă aceste idei spunând lucruri precum: „Dacă o mutație este dăunătoare, ea va fi eliminată de selecția naturală.” Această viziune prea simplificată a selecției este predată studenților la biologie fără încetare în sălile de clasă din întreaga lume – și este foarte înșelătoare, deoarece pentru majoritatea mutațiilor, este total greșită!
Selecția naturală (SN) – un proces simplu, real – înseamnă în esență doar „reproducere diferențială”; unii membri ai unei populații se vor reproduce mai mult decât alții. Prin urmare, trăsăturile care sunt deținute de cei care se reproduc cel mai mult vor deveni cele mai comune în populație în timp.
Puterea SN a fost măsurată cu atenție.[14] Pentru ca selecția să poată „vedea” mutația, aceasta trebuie să fie suficient de puternică pentru a afecta reproducerea (de exemplu, prin uciderea individului înainte ca acesta să se poată reproduce sau prin cauzarea sterilității sau a unui declin semnificativ al fertilității).
Astfel, SN nu poate „vedea” o mutație aproape neutră, deoarece, de la sine, efectul negativ al mutației individuale este foarte mic – mult prea mic pentru a provoca vreo diferență apreciabilă în reproducere. Pe măsură ce erorile se acumulează cu fiecare generație, în cele din urmă efectul lor colectiv este foarte dăunător (vedeți mai jos la secțiunea Mașini de curse și catastrofa erorilor).
Este ușor de observat că selecția nu îndepărtează majoritatea mutațiilor. Cu toții avem sute de mutații pe care strămoșii noștri nu le-au avut – totuși majoritatea oamenilor nu au probleme în a deveni părinți și a-și transmite genele (împreună cu multe greșeli, atât vechi, cât și noi).
SN funcționează numai asupra indivizilor
Forțați să recunoască faptul că SN este oarbă la mutațiile aproape neutre, un răspuns comun al evoluționiștilor este: „Odată ce daunele acumulate de la mutații devin semnificative, SN va începe să le îndepărteze.” Dar acest lucru nu reușește să înțeleagă problema. Selecția naturală poate elimina doar mutațiile individuale pe măsură ce se întâmplă. Odată ce mutațiile s-au acumulat suficient pentru a fi o problemă reală, vizibilă, ele devin o problemă în întreaga populație, nu doar la un individ aici sau acolo. Întreaga populație nu poate fi „îndepărtată” – decât prin dispariție!
Pe scurt, dacă lumea ar fi fost veche de câteva sute de mii de ani, entropia genetică spune că am fi dispărut de mult.[15] Aceasta demonstrează că nu teoria evoluționistă, ci creația biblică este cea care se potrivește cu realitatea genetică – și evidențiază viitorul sumbru al omenirii în afară de lucrarea de intervenție a Dumnezeului nostru Creator.
Mașini de curse și catastrofa erorilor
Imaginați-vă o mașină de curse în stare bună. Acum imaginați-vă că cineva o lovește cu un ciocan mic, creând o adâncitură modestă într-unul dintre panourile sale – sau ciobind parbrizul. Va afecta această apariție singulară șansele mașinii de a câștiga cursa? Nu, dar este evident că lovitura de ciocan a creat unele daune, deși ușoare.
Prin analogie, lovitura de ciocan este o mutație aproape neutră; adâncitura este efectul mutației. Rasa este analogă cu „selecția naturală”; câștigătorul cursei este „mai adaptat” decât competiția.
Acum imaginați-vă că acest lucru se repetă de mii sau chiar de sute de mii de ori, peste tot în mașină; în cele din urmă va suferi daune semnificative. Va deveni mai puțin aerodinamică; ar putea deveni imposibil de văzut din parbriz; conexiunile electrice din interiorul mașinii s-ar putea slăbi.
În cele din urmă, având în vedere destule aceste impacturi ușoare, mașina va deveni total inutilizabilă. Dar procesul se întâmplă nu numai unei mașini. Fiecare mașină din cursă acumulează aceste mici zgârieturi cu aproximativ aceeași rată. La un moment dat, atât de multe mașini vor fi devenit inutilizabile încât întreaga cursă trebuie anulată.
Anularea cursei este analogă cu dispariția. În termeni genetici, aceasta se numește „catastrofa erorilor”.
Autor: Paul Price
Sursa: Creation.com | Genetic entropy: The silent killer
[1] Pentru o explicație detaliată la nivel de profan, vedeți Wieland, C., World winding down, Creation Book Publishers, Powder Springs GA, 2012; disponibilă la creation.com/s/10-2-602.
[2] Sanford, J., Genetic Entropy, FMS publications, 2005–2014; disponibilă la creation.com/s/10-3-513.
[3] Vedeți Carter, R., Genetic entropy and simple organisms; creation.com/genetic-entropy-and-simple-organisms, 25 Oct 2012.
[4] Lynch, M., Rate, molecular spectrum, and consequences of human mutation, Proceedings of the National Academy of Sciences (USA) 107(3):961–968, 2010.
[5] Gerrish, P. și colab., Genomic mutation rates that neutralize adaptive evolution and natural selection, J. R. Soc. Interface, 29 Mai 2013.
[6] Keightley P.D. și Lynch, M., Toward a realistic model of mutations affecting fitness, Evolution 57(3):683–5, 2003.
[7] Gerrish, P. și Lenski, R., The fate of competing beneficial mutations in an asexual population, Genetica 102/103: 127–144, 1998.
[8] Wieland, C., Beetle bloopers, Creation 19(3):30, 1997; creation.com/beetle.
[9] Eyre-Walker, A. și Keightley P.D., The distribution of fitness effects of new mutations, Nat. Rev. Genet. 8(8):610–8, 2007.
[10] Kimura, M., Model of effectively neutral mutations in which selective constraint is incorporated, Proc. Natl. Acad. Sci. USA 76(7):3440–3444, 1979.
[11] Pentru o explicație aprofundată a problemelor legate de termenul „adaptare” (n.t., fitness), vedeți creation.com/fitness.
[12] Pentru un exemplu de entropie genetică într-o populație de virusuri: creation.com/genetic-entropy-evidence.
[13] Sanford, J., Baumgardner, J., și Brewer, W., Selection threshold severely constrains capture of beneficial mutations, în: Marks II, R.J. și colab. (ed.) Biological Information—New Perspectives (Lucrările de la simpozionul de la Universitatea Cornell, 2011), World Scientific, Singapore, p. 283; krusch.com
[14] Gibson, P., Baumgardner, J., Brewer, W., și Sanford, J., Can purifying natural selection preserve biological information?, în: Marks II, R.J. și colab. (ed.), ref. 13, p. 232–263.
[15] Kondrashov, A.S., Contamination of the genome by very slightly deleterious mutations: why have we not died 100 times over? J. Theor. Biol. 175(4):583–594, 21 Aug 1995.
