Eva a fost creată din coasta lui Adam. Adevăr sau poveste?
Dumnezeu l-a creat pe Adam din pământ (Facere 2, 7) la fel şi „toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului” (Facere 2, 19), de ce nu a creat-o şi pe Eva la fel, tot din pământ? De ce luând coasta lui Adam?
La prima vedere, pentru un om fără frica lui Dumnezeu, crearea lui Adam şi a Evei par a fi mituri, poveşti pentru copii sau cel mult trimit la un înţeles figurat. Un om cinstit cu sine însuşi, şi care se va documenta puţin, va afla rapid ca omul este cea mai complexă fiinţa din Creaţie, şi nimic altceva nu a descoperit omul în Univers care să ajungă la complexitatea informaţiilor şi funcţiilor pe care corpul uman le are din naştere.
Omul este cea mai complexă maşinărie din univers iar creierul său e de departe apogeul tehnologiei, mai complex decât tot ce a creat umanitatea până acum împreună în toată istoria pe pământ.
Omul are chipul lui Dumnezeu, străluceşte în el măreţia înţelepciunii Creatorului şi genialitatea Dumnezeirii Lui. Întreaga Creaţie oglindeşte inteligența, talentul şi delicateţea lui Dumnezeu, dar doar în ochii celor ce-L căuta, fără să se impună, fără să constrângă.
Dacă Dumnezeu a creat pe Adam din pământ, doar prin cuvânt, putea s-o creeze şi pe Eva asemenea. Dar totuşi a luat un os din Adam şi a creat-o, dar cum?
Dacă medicii pot astăzi să facă transplanturi medicale complexe, implanturi de tot felul, reconstrucţii faciale sau în alte zone ale corpului, dacă ei pot manipula celulele stem în aşa fel încât să refacă anumite organe, dacă pot manipula sămânţa bărbatului şi ovulul femeii pentru a crea embrioni, oare Dumnezeu nu putea să facă din coasta lui Adam o femeie?
Medicina şi vindecarea bolilor umane se bazează în primul rând pe posibilitatea corpului uman de a se autovindeca, de a se autoregla şi echilibra, pusă în el de Creator. Medicina funcţionează pentru că Dumnezeu a creat un organism care se lasă vindecat. De exemplu, degeaba am ingera pastile dacă al nostru corp nu ar putea transporta prin sânge substanţele vindecătoare spre organul suferind. Degeaba ne-am acoperi o plagă deschisă dacă sângele nu s-ar coagula în acea zonă blocând scurgerea lui.
Corpul uman are un designer de ne egalat, genial în microbiologie, genial în fizică, genial în matematică, logica, estetică… pictorul şi arhitectul fiinţei noastre, dar şi al unei naturi atât de frumoase.
Acelaşi Creator, genial şi de ne egalat în toate domeniile, a creat prin atotputernicia şi înţelepciunea Sa pe Eva din coasta lui Adam. Cum? Nu ştim decât că a adus somn asupra lui Adam, i-a luat o coastă, a pus în loc „carne” şi a creat-o pe Eva. Atât.
De ce bărbaţii şi femeile au acelaşi număr de coaste astăzi? Pentru că deşi lui Adam i s-a extirpat o coastă, în ADN-ul lui informaţia genetică a rămas aceeaşi, şi o va transmite mai departe urmaşilor. Ba mai mult coasta extirpată se poate regenera rapid.
Bărbatul şi femeia sunt un trup
Dacă Eva ar fi fost creată separat de Adam, ar fi putut apărea conflicte între ei, invidie şi luptă pentru supremaţie. Fiind luată din carnea lui, Adam a primit-o ca pe o parte din el, şi a îndrăgit-o, şi s-a simţit împlinit, căci înainte, în mijlocul animalelor fiind, a simţit singurătatea.
Eva a fost ajutorul lui Dumnezeu creat lui Adam, ajutor întru totul potrivit lui. Eva devine astfel partenerul de viaţă perfect pentru Adam. Se completează unul pe altul şi se iubesc.
Chiar Proorocul Moise, autorul cărţii Facerea notează că scopul final era ca Adam şi Eva să fiu una, să fie un trup.
„Şi a zis Adam: „Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.” (Facere 2, 23-24)
Sf. Ioan Gură de Aur explică frumos:
„A îngăduit ca sora lui Adam să-i devină acestuia soţie; sau mai bine-zis, nu sora, ci fiica sa; sau poate nici fiica lui, ci ceva mai mult, însuşi trupul lui. Iar legătura lor a stabilit-o direct de la început, ca pe o stâncă, unindu-i într-un singur întreg. De aceea nici pe femeie n-a făcut-o dintr-o natură străină lui Adam, pentru că acesta să nu se lege cu ea ca şi cu o străină, şi nici n-a oprit căsnicia la unirea lui Adam cu Eva, ca acesta să nu se despartă, datorită unirii lui cu o singură femeie, de restul neamului omenesc.” (Căsnicia creştină)
Eva este din Adam, şi acelaşi sânge curge prin ea. Copiii lor sunt din acelaşi trup şi acelaşi sânge ca şi Adam şi Eva, la fel urmaşii lor, şi de la ei şi noi până astăzi, şi până la ultimul om care se va naşte pe lume. De ce? Pentru ca toţi să fim una, toţi din Adam, toţi să fim uniţi şi conştienţi de unitatea trupului nostru.
Sfântul Ambrozie scrie:
„Femeia a fost făcută din coasta lui Adam. Ea nu a fost făcută din acelaşi pământ din care a fost el plăsmuit, ca noi să putem înţelege că firea trupească a bărbatului şi a femeii este aceeaşi, şi că este o singură obârşie a înmulţirii neamului omenesc. Din această pricină, nici nu s-a făcut bărbatul odată cu femeia, nici s-au făcut la început doi bărbaţi şi două femei, ci întâi un bărbat şi apoi o femeie. Dumnezeu au voit ca firea omenească să fie aşezată ca una.
Astfel, încă de la începerea stirpei (n.r. ‒ neam, origine) omeneşti, El a alungat putinţa să se ivească mai multe firi osebite… Cugetă la faptul că n-a luat o parte din sufletul lui Adam, ci o coastă din trupul lui, adică nu suflet din suflet, ci os din oasele mele şi carne din carnea mea se va numi această femeie”.
Când Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om, a asumat toată firea omenească, în care sunt cuprinşi toţi oamenii care s-au născut şi se vor naşte pentru că pe toţi să-i vindece de păcat, să-i lumineze, să-i îndumnezeiască.
Iisus Hristos se numeşte pe Sine, Fiul Omului, căci este un singur om, Adam, din care suntem toţi, iar El este în acelaşi timp şi Fiul lui Dumnezeu, adică este Dumnezeu şi Om în aceeaşi Persoană. În Iisus Hristos, Dumnezeu şi omul s-au unit veşnic şi omul se va binecuvânta primind în el energiile necreate ale lui Dumnezeu, adică Harul Său.
Crearea Evei din coasta lui Adam este adevărată. Crearea Evei din coastea lui Adam este cheia unirii bărbatului şi a femeii, este cheia unităţii familiei, cheia unităţii neamului omenesc, şi în final cheia tainică a întrupării lui Dumnezeu din firea umană.
Autor: Claudiu Balan
29 noiembrie 2018 @ 21:54
„Omul are chipul lui Dumnezeu, străluceşte în el măreţia înţelepciunii Creatorului şi genialitatea Dumnezeirii Lui.” – explică te rog de unde vine cancerul la copii sau copiii nascuti morti, unde este Dumnezeul de care vorbesti?
„Corpul uman are un designer de ne egalat, genial în microbiologie, genial în fizică, genial în matematică, logica, estetică… pictorul şi arhitectul fiinţei noastre, dar şi al unei naturi atât de frumoase.” – cum explici apendicele sau cum explici bolile congenitale?
„Eva este din Adam, şi acelaşi sânge curge prin ea. Copiii lor sunt din acelaşi trup şi acelaşi sânge ca şi Adam şi Eva, la fel urmaşii lor, şi de la ei şi noi până astăzi, şi până la ultimul om care se va naşte pe lume. De ce? Pentru ca toţi să fim una, toţi din Adam, toţi să fim uniţi şi conştienţi de unitatea trupului nostru.” – pot lejer sa fac copii cu părinții mei, nu?
9 noiembrie 2020 @ 0:15
Iată simate domn, câteva afirmații de mare valoare pentru orice om.
Citește și înțelege… 👇👇👇
Căci întristările noastre uşoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.
2 Corinteni 4:17
…………
18. Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.
Romani 8:18
…………
28. De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.
Romani 8:28
……..
7. Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8. Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos…
20. Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.
21. El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.
Filipeni 3:7,8,20,21
………….
39. Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.
40. Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”
44. Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
47. Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică.
51. Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii.”
Ioan 6:39,40,44,47,51
………..
15. pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
16. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
17. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
Ioan 3:15,16,17
Fiți mult binecuvântat 🙏🙏 🙏
29 noiembrie 2018 @ 22:11
Salut Radu,
Cancerul la copii, și toate celelalte boli vin dintr-o moștenire genetică distorsionată. Adam și Eva, și primii oameni nu aveau erori genetice în ADN-ul lor. Cu trecerea timpului și cu cât s-au depărtat de Dumnezeu, și au căzut în păcate, lucrând răul prin faptele lor, cu atât au început să apară și problemele genetice. Probleme transmise mai departe urmașilor.
Astfel astăzi, la aproximativ 7000 de ani de la facerea lumii, trăim într-o lume în care se nasc din ce în ce mai mulți oameni cu malformații genetice.
De ce îngăduie Dumnezeu boala și suferința la copii?
Din mai multe motive.
– ca să-i mustre pe părinți de păcatele lor
– ca să-i vindece pe părinți de obiceiurile rele și de neiubire
– ca să-l păzească pe copil de o viață în păcate grele în viitorul de adult
– ca să-și arate Dumnezeu puterea vindecându-i
Oricum ar fi, prin această suferință dură, un astfel de copil are un loc asigurat în Împărăția lui Dumnezeu, și va fi răsplătit însutit pentru tot ce a îndurat. Așa cum aici pe pământ a primit pe cele rele, așa în ceruri va primi pe cele bune.
Printr-o astfel de boală, printr-o astfel de cruce, Dumnezeu iartă mulțime de păcate oamenilor, și nu rămâne nimănui dator, ci tuturor răsplătește cu dreptate și iubire.
8 noiembrie 2020 @ 23:50
Suferința, durerea, nevoile, lipsurile, necazuri de tot felul, moartea sunt rezultatul direct al neascultării lui Adam și Eva de porunca lui Dumnezeu când a zis despre pomul cunoștinței binelui și răului: „să nu mâncați din el, căci veți muri negreșit!”
Astfel, dacă lui Adam i s-a dat stăpânire, ca administrator șef peste tot pământul cu tot ce este pe el, când a ascultat și a primit insinuarea diavolului prin șarpe, a căzut sub stăpânirea lui, a diavolului. (Geneza 3).
L-a lăsat pe Dumnezeu de o parte și s-a dat de partea Satanei în răzvrătirea lui, aliindu-se cu aceasta, dar fiind sub puterea și stăpânirea lui de acuma. Și nu numai el și Eva, ci tot ce era sub stăpânirea lor anterior. Adică pământul cu tot ce este pe el, împreună cu ființele care se vor naște în continuare. Împreună și cu noi.
Astfel intenția lui Dumnezeu în crearea omului a fost deviată, dar nu cu totul și nu pentru totdeauna, căci în și prin Fiul Lui, Dumnezeu a găsit o cale de răscumpărare a ce a fost pierdut prin înșelăciune și uzurpare.
Da, hainele acelea de piele cu care Dumnezeu a îmbrăcat pe Adam și Eva (vezi Geneza 3:21) au fost din pielea unei alte ființe vii, a unui animal adus ca jertfă ispășitoare/înlocuitoare pentru ei, arătând în viitor către adevăratul „Miel al Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”, cum zicea Ioan botezătorul despre Isus, la botez.
Așa că durerile, suferințele, lipsurile, necazurile de tot felul, Dumnezeu le transformă în instrumente de lucru pentru reabilitarea, educarea și disciplinarea ființei umane păcătoase și rebele, nu pentru că urăște pe om, ci pentru că omul l-a urât pe Dumnezeu.
De la căderea în păcat, omul, în mod natural tinde în continuu să se depărteze de Creatorul și Autorul existenței lui. Iar Dumnezeu, prin orice mijloace posibile, dar legale, caută să-l scape pe om de moartea de care a murit Isus pe Cruce. O moarte din care păcătosul nepocăit nu va mai fi înviat niciodată. Deși Isus, prin faptul că nu a păcătuit, a înviat pentru toți aceia care invocă lucrarea ispășirii pentru sine, și își continuă viața în supunere față de Cristos.
Focul iadului nu e pregătit pentru om, ci pentru diavolul și îngerii lui, cum zice Isus în evanghelia după Matei 25:41.
Astfel, cine va stărui în necredință, răzvrătire și refuz conștient și încăpățânat de a primi iertarea de păcate, împăcarea cu Dumnezeu și restaurarea ființei sale, prin Isus și prin lucrarea Duhului Sfânt, se va așeza singur de partea celor deja condamnați pieirii prin foc, adică Satana și îngerii lui răzvrătiți.
În mijlocul a tot felul de împrejurări, bune sau rele, dureroase sau voioase, Dumnezeu, prin Duhul Sfânt caută să ne ajute în a ne desăvârși caracterul într-o tot mai deplină asemănare cu Cristos, pentru a putea fi găsiți vrednici și apți a primi viața veșnică, pentru care am fost creați.
Scurta noastră viață e DOAR o școală cu multe examene și cursuri intensive pentru pregătirea primirii premiului vieții veșnice în societatea sfinților îngeri și a prezenței nemijlocite a Tatălui și a Fiului, Creatorul și Răscumpărătorul omului.
Deci, supunere smerită pentru o vreme, apoi Dumnezeu ne va ridica și înălța pentru totdeauna în slava Sa.
„Ți s-ar arătat omule ce este bine, și ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” Mica 6:8
Multă pace și binecuvântare să aveți 🙏
8 noiembrie 2020 @ 23:02
Felul în care Dumnezeu a creat pe Adam și Eva spune ceva despre Tatăl și Fiul. Familia umană este o reflexie a Dumnezeirii, un tablou viu în miniatură a dumnezeirii.
După cum Eva nu a fost născută sau creată separat de Adam, ci a ieșit din Adam, tot astfel Isus Cristos nu a fost făcut sau creat separat de Tatăl, ci a ieșit din Tatăl.
…”os din oasele mele și carne din carnea mea, zicea Adam. Adică cineva de aceeași natură, de aceeași ființă cu mine, cineva cu care pot avea comunicare, comuniune, intimitate.” Cu animalele pe care tocmai le contemplase anterior, deși erau și ele ființe vii, totuși îi era imposibil să aibă vreun fel de parteneriat, tovărășie, relație de egalitate, de tu-a-tu…
Aceasta este o demonstrație a faptului că pe cât este Eva om, ființă umană, pe atât e Isus Cristos Dumnezeu.
Adam și Eva reflectă pe Dumnezeu Tatăl în relație cu Fiul. Aceeași natură, statut și ființă.
Ca și în cazul Adam și Eva, un fel de al doilea sine, al doilea eu, o prelungire a aceleiași ființe într-o altă persoană distinctă, dar egală cu sine.
Tot ce a făcut și face Dumnezeu are un motiv bine definit împreună cu un scop precis.
Tot ce a zis Dumnezeu are motiv și scop.
Dumnezeu nu a făcut și nu a zis nimic la întâmplare, ci totul are un rost. Ceea ce face Dumnezeu are sens și logică.
În apocalipsa 12:7-9 nu se descoperă fondul, contextul în care a fost creată lumea, motivul cât și scopul pentru care a fost creată.
Îndrăznește!
Cu multă plăcere voi răspunde.