Eva genetică și Eva biblică

ADN-ul mitocondrial (mtDNA) indică faptul că toate femeile se trag de la o singură femeie, numită Eva mitocondrială.¹ Nu dovedește că era singura femeie în viață la acea vreme, dar este în concordanță cu aceasta. Ratele mari de mutație indică faptul că acest strămoș a trăit cam pe vremea Evei biblice.

Un critic a încercat să discrediteze acest caz creaționist. Cu toate acestea, el nu vine cu altceva decât cu o pledoarie specială pentru a explica datele care îi contrazic paradigma materialistă. El răstălmăcește logica acestui caz prezentându-l greșit drept demonstrație, în timp ce creaționiștii au folosit întotdeauna acest lucru ca o dovadă în concordanță cu Biblia,

Creaționiștii au salutat cu entuziasm ipoteza „Evei mitocondriale” (adică toți oamenii moderni se trag dintr-o singură femeie), deoarece susține clar istoria biblică și contrazice scenariile evolutive. În urmă cu câțiva ani, am analizat statusul cercetării Evei mitocondriale, arătând că identificarea Evei mitocondriale cu Eva biblică a devenit din ce în ce mai puternică, pe măsură ce se acumulau mai multe dovezi cu privire la ratele de mutație măsurate.²

Am explicat modul în care rezultatele Evei mitocondriale erau în conformitate cu așteptările biblice. Deși nu o dovedeau pe Eva biblică, ele erau în concordanță cu realitatea ei și nu erau prezise de teoria evolutivă. Cu toate acestea, datele alocate Evei mitocondriale au fost spuse de evoluționiști astfel încât să o excludă pe Eva biblică.

Dar aceste date s-au bazat pe ipotezele „ceasului molecular”, care au fost calibrate de credințele evolutive, referitoare la momentele în care au avut loc anumite evenimente evolutive presupuse, acum milioane de ani. Atunci când aceste rate presupuse au fost verificate în raport cu lumea reală, rezultatele preliminare au indicat faptul că „ceasul molecular” mitocondrial a funcționat cu o rată mult mai rapidă decât o credeau posibil evoluționiștii.³ Adică, „contesta” direct afirmația evolutivă privind vârsta îndelungată. Dacă este corect, înseamnă că Eva mitocondrială a trăit acum 6000-6500 de ani, în concordanță cu „mama tuturor celor vii” (Facerea 3:20).

În plus, am explicat că aceste descoperiri făcute în timp real afectează serios scenariul ADN-ului mitocondrial, care susține (eronat) că oamenii de Neanderthal nu sunt oameni adevărați.⁴

Contraatac evoluționist

Deloc surprinzător, comunitatea evoluționistă nu a permis ca acest sprijin empiric pentru înregistrarea biblică să rămână necontestat. Un articol recent al lui Alec MacAndrew, publicat pe Internet, a răspuns la ceea ce el numește „Provocări la perspectiva unei date de 175.000 de ani pentru CRSC (Cel mai Recent Strămoș Comun) matrilineal”. Este interesant că s-a referit la două provocări în încercarea sa de a respinge posibilitatea ca Eva mitocondrială să fie, într-adevăr, Eva biblică.⁵

Primul său „punct” este irelevant

În multe privințe, critica lui MacAndrew a articolului meu pare să fi fost scrisă mai mult pentru „efectul” său asupra cititorului mediu, încercând să-i facă pe creaționiști să pară prost informați sau mai rău.

În primul rând, până la sfârșitul aparentei furtuni de informații tehnice, MacAndrew spune:

„Ei nu înțeleg sau denaturează în mod deliberat conceptul de Cel mai Recent Strămoș Comun [MRCA] matrilineal, care nu indică singurul strămoș uman.”

Deci, cititorul obișnuit va aplica probabil acest argument articolului meu, pe care articolul lui MacAndrew îl critică. Poate MacAndrew speră că oamenii au uitat că articolul meu a explicat acest lucru foarte atent. Am spus:

„Evoluționiștii nu susțin, și nici nu se poate afirma în mod corect, că aceste dovezi arată că a existat o singură femeie în viață la orice moment din trecut”².

Este ușor de verificat că am explicat acest lucru în mai multe paragrafe ulterioare. Așadar, MacAndrew însuși, fie nu a înțeles foarte bine articolul meu, fie l-a prezentat în mod greșit. Acest lucru afectează credibilitatea sa încă de la început.

Un alt instrument polemic (propagandistic) este modul în care MacAndrew spune:

„… Estimarea de la 150.000 la 200.000 de ani pentru Cel mai Recent Strămoș Comun matrilineal a fost pusă în discuție nu printr-o provocare (așa cum sugerează Carl Wieland), ci prin două provocări.”

Consecințe: Pentru că Carl Wieland nu a abordat ambele „provocări”, el nu știe despre ce vorbește. Acest argument este absurd – o a doua provocare ducându-i pe evoluționiști într-o situație și mai greu de argumentat; dar uneori nu mai este necesar să întărești un argument foarte puternic deja oferit . Nu ești obligat să joci toate cărțile bune chiar dacă adversarul tău face asta! Dar un cititor atent ar vedea că prima dintre cele două provocări (de fapt, este naiv să vorbim doar despre două, oricum – unde ar trebui să ne oprim?) este total irelevantă pentru unicul argument pe care l-am prezentat în lucrarea mea, care, pe scurt, este după cum urmează:

Creștinii care cred în cronologia biblică nu trebuie să fie intimidați de presupusele „date absolute” atribuite Evei mitocondriale, deoarece datele se bazează pe calibrările date de presupunerile evolutive. De fapt, unele rate de mutație măsurate au furnizat date, folosind presupuneri similare, în concordanță cu cronologia biblică.

Un cititor atent ar vedea că prima dintre cele două provocări ale lui MacAndrew se referă la reticulare, care, dacă se confirmă, ar prelungi datele oricum, deci nu are nicio legătură cu argumentul din lucrarea mea. MacAndrew scrie:

„Rețineți că, dacă apare recombinarea, Cel mai Recent Strămoș Comun matrilineal al oamenilor ar fi mai vechi decât estimarea actuală de 150.000 până la 200.000 de ani”.

În orice caz, după cum recunoaște MacAndrew, în prezent nu este confirmat:

„În momentul de față, nu s-a răspuns la această întrebare. Cele mai multe opinii susțin că recombinarea nu are loc, dar au existat și alte dovezi în acest sens.”

Deci, de ce să-l menționeze? Probabil, acesta își îndeplinește scopul aparent de a adăuga lungime și „impact științific” lucrării sale, în ciuda faptului că este irelevant.

Esența răspunsului său este o pledoarie specială

A doua „provocare” este cea la care se referă articolul meu (au existat de fapt, după cum indică și el, mai multe seturi de rezultate care conduc la aceleași concluzii provocatoare, dacă cineva dorește să fie la fel de tipicar ca și el în critica sa), MacAndrew spune:

„Au existat două lucrări care au măsurat ratele de mutație pe termen scurt, neașteptat de mari, în regiunea de control a ADN-ului mitocondrial. Regiunea de control este o parte a ADN-ului mitocondrial care nu codifică proteinele. Rata acceptată în mod normal este de o mutație la fiecare 300 până la 600 de generații (de la 6.000 la 12.000 de ani) și aceasta este calibrată, așa cum spune în mod corect Wieland, prin numărarea mutațiilor la hominizi și mitocondrii umane și regresând la vârsta divergenței lor, determinată folosind fosile datate radiometric.”

Este foarte semnificativ faptul că MacAndrew admite, atât explicit, cât și implicit, că rata de mutație „acceptată în mod normal” este calibrată prin ipoteze evolutive.

Acest lucru este evident mai ales prin afirmația sa înșelătoare despre „numărarea mutațiilor”. Nu numără așa ceva, deoarece nu au văzut, în acest caz, ADN-ul să sufere o mutație (schimbare). Mai degrabă, se presupune că diferențele sunt mutații, pe baza credinței lor că oamenii și maimuțele se trag, de fapt, dintr-un strămoș comun. Acest lucru îmi amintește de gafa recentă a anti-teistului agresiv Richard Dawkins:

„Evoluția a fost observată. Doar că nu s-a observat în timp ce se întâmplă.”⁶

Prin urmare, orice concluzie privind data Evei mitocondriale ce este bazată pe astfel de presupuneri evolutive de vârstă îndelungată, indiferent de orice altă „provocare” adresată scenariului vârstei îndelungate din observații, este în cel mai bun caz doar circulară.

Înțelegerea greșită a logicii

MacAndrew scrie:

„Nimeni din comunitatea științifică nu credea că studiul realizat de Parsons și colaboratorii săi a susținut că Cel mai Recent Strămoș Comun matrilineal este de 6500 de ani.”

Aceasta este o afirmație realizată probabil pentru efectul polemic. Nu numai că nu am sugerat acest lucru, dar nimeni cu capul pe umeri nu s-ar aștepta ca o unitate științifică dominată de evoluție să accepte o vârstă pentru CRSC de 6500 de ani, indiferent de date. În schimb, aceștia ar fi motivați să caute cu sârguință ipoteze și sub-modele alternative pentru a explica datele care nu se află în paradigmă. Ei pot oricând să propună/ajusteze ipoteze auxiliare pentru a proteja pe cea de bază (în cazul evoluționiștilor, naturalismul), așa cum a arătat filosoful Imre Lakatos⁷, dar să înțelegem exact ce se întâmplă în realitate.

Tipuril de explicații pe care le oferă MacAndrew pentru rezultatele care contravin direct paradigmei sale sunt, desigur, posibile, dar sunt, în cel mai bun caz, tentative. Și, în orice caz, el ar putea critica cu fermitate articolul meu pe baza acestor explicații doar dacă aș adopta o abordare bazată pe dovezi – adică, spunând că datele mtDNA dovedesc că Eva trăia la acea vreme. Dar, de fapt, adopt o abordare deschisă presupunerilor – axiomele mele paradigmatice sunt „în joc” când spun:

„Întrucât, de exemplu, Eva creaționistului (adevărată) a trăit doar cu câteva mii de ani în urmă, substituțiile mutaționale din mtDNA trebuie să fi avut loc într-un ritm mult mai rapid decât cel presupus de către evoluționiști până în prezent.”²

În articolul meu prezint dovezi care sunt în concordanță cu presupunerea respectivă. „Explicațiile” lui MacAndrew au, în esență, un caracter defensiv, pentru a încerca să arate de ce datele prezentate în mai multe lucrări, care au găsit rate mutaționale ridicate, nu susțin direct axiomele sale.

Îndepărtând probele contrare prin explicații

Una dintre explicațiile posibile ale lui MacAndrew este „variația statistică în eșantioane mici”. Dar el admite că acumularea datelor tot oferă o dată care este de cinci ori mai tânără decât cea bazată pe presupuneri evolutive. El vorbește despre necesitatea de a analiza dacă mtDNA „de fapt suferă mutații într-un ritm fix”. De acord. Dar, în același timp, aceasta ar face vulnerabil orice argument pentru vârste îndelungate bazat pe substituții mitocondriale, și astfel ar tinde să neutralizeze opoziția față de posibilitatea ca Eva mitocondrială să fie Eva biblică. Același criteriu de evaluare trebuie aplicat la restul listei sale de „posibile explicații”, care sunt furnizate ulterior ca fiind mai mult sau mai puțin rezultatele sigure ale „cercetărilor ulterioare”.

De asemenea, nu este de mirare să-l auzim spunând că analiza RFLP⁸ nu este „adecvată” în comparație cu „secvențierea întregului genom”. Dacă RFLP nu ar fi furnizat rezultate împotriva paradigmei, ar fi fost considerat ca inadecvat? Rezultatele lui Ingman și colaboratorii se potrivesc paradigmei, astfel încât acestea sunt adecvate „prin definiție”.

Concluzie: nu găsesc în lucrarea sa niciun element de corecție independent, prin care s-ar putea spune că erau mai potrivite, în afară de coerența cu datele mai lungi, derivate paradigmatic.⁹

A se vedea și comentariile mele în lucrarea originală subliniind nevoia de a fi conștienți de pledoarii speciale pentru a „îndepărta prin explicații” rezultatele pe care le-am evidențiat. Pledoaria specială nu înseamnă că cineva neapărat greșește, dar contribuie la deschiderea ochilor filosofici ai cititorului pentru a fi conștient de aceasta. Și nu cred că „povara dovezii” la care am făcut referire a fost, de fapt, tratată în mod corespunzător în articolul MacAndrew, în ciuda încercării sale îndrăznețe de a răspunde deficiențelor printr-un „baraj” adecvat.

Concluzie

Pe scurt, cred că MacAndrew afirmă prematur și prea încrezător că „cercetările ulterioare au rezolvat în mare măsură” provocarea prezentată pentru datele de vârstă îndelungată pentru „Eva mitocondrială”. De menționat, de asemenea, că înainte de provocarea cu cei 6500 de ani, literatura creaționistă sugera că Eva mitocondrială ar putea fi Eva biblică. Creaționiștii nu au fost încurcați sau intimidați de aparenta „certitudine” a datelor îndelungate din cauza temeliei pe care au fost stabilite. Provocarea cu cei 6500 de ani este, într-adevăr, un mod de a spune „Vezi? Cum poți nega Cuvântul lui Dumnezeu pe baza a ceva care ar putea fi răsturnat atât de ușor printr-un set de observații? ”

Dar vom recunoaște de-a lungul timpului (și am afirmat adesea) că nicio dată calculată (chiar și una care susține o concluzie biblică) nu este lipsită de presupuneri ce nu se pot dovedi și, prin urmare, nu poate fi folosită pentru a „dovedi” Biblia. Tot ceea ce MacAndrew a făcut cu adevărat este faptul că a subliniat că există presupuneri privind calculele de 6500 de ani .

Dacă aș fi un observator obiectiv din exterior (dacă ar putea exista vreodată așa ceva), cred că este rezonabil să concluzionăm că este inutilă acordarea unei semnificații definitive oricăreia dintre „datele” derivate din astfel de calcule, din cauza problemelor și incertitudinilor evidente. Astfel, nu există niciun motiv pentru care Eva mitocondrială nu ar putea fi Eva biblică, acesta fiind mesajul principal al articolului meu.

Addendum: Câteva lucrări conexe publicate ulterior

Carter, R., Taking a crack at the Neandertal mitochondrial genome; 16 Septembrie 2008. O versiune mai detaliată a acestei lucrări a apărut în Journal of Creation: The Neandertal mitochondrial genome does not support evolution. Conceptul de ceas molecular și problemele sale au fost, de asemenea, discutate în legătură cu teoria Out of Africa despre originile umane: The Neutral Model of evolution and recent African origins.

Autor: Carl Wieland
Sursa: Creation.com | Mitochondrial Eve and biblical Eve are looking good: criticism of young age is premature

Traducător: Cristian Monea

---

[1] Nota editorului: Deși această propoziție este adevărată din punct de vedere tehnic, a fost o scăpare și ar trebui să fie citită ca „toți oamenii”, nu doar „femeile”. Întrucât aceasta este o arhivă web a Jurnalului nostru, iar prezentarea a fost inclusă în originalul tipărit, această notă de subsol a fost introdusă în locul unei modificări.

[2] Wieland, C., A shrinking date for Eve, Journal of Creation 12 (1):1–3, 1998.

[3] Loewe, L. și Scherer, S., Mitochondrial Eve: the plot thickens, Trends in Ecology and Evolution 12 (11):422–423, 1997.

[4] Lubenow, M.L., Recovery of Neandertal mtDNA: an evaluation, Journal of Creation 12 (1):87–97, 1998.

[5] MacAndrew, A., Misconceptions around mitochondrial Eve: a critique of Carl Wieland’ AiG article on mitochondrial Eve, <www.evolutionpages.com/Mitochondrial%20Eve.htm>, 9 Februarie 2005.

[6] ’Battle over evolution’, Bill Moyers intervievează pe Richard Dawkins la emisiunea Now, 3 Decembrie 2004, PBS network; <www.pbs.org/now/transcript/transcript349_full.html#dawkins>.

[7] Wieland, C., If you are truly scientists [response to critic], 7 Februarie 2003.

[8] Polimorfismul Lungimii Fragmentelor de Restricţie

[9] Acest lucru nu exclude, desigur, posibilitatea existenței unuia, dar lucrarea sa nu l-a indicat.