Toate făpturile au ca scop să trezească sufletul omului

Dumnezeu a poruncit tuturor făpturilor Sale să înveţe şi să trezească sufletul omului. Nu este nici o clipă în timp şi nici un pas în spaţiu fără să dea lecţii omului. Chiar şi visul. Pentru că somnul odihneşte doar trupul, în timp ce sufletul veghează şi învaţă. Visul te va ajuta să dezlegi multe ghicituri pe care veghea nu ţi le-a dezlegat.

Toţi suntem în şcoală de la naştere până la moarte. Nu sunt în lume oameni neşcoliţi. Nu este sălbatic pe faţa pământului care, prin cunoştinţele şi deprinderile sale, să nu poată ruşina pe cel mai mare învăţat al lumii. Chiar prin naştere, toţi ne înscriem la universitatea firii şi învăţăm aici, ziua şi noaptea, până la moarte. Cunoştinţele de temelie se dobândesc aici, încet şi pe nesimţite, precum trupul omenesc creşte încet şi pe nesimţite. Cât este de comună limba oamenilor învăţaţi şi a celor neînvăţaţi… şi mai mare este capitalul întregii lor cunoaşteri comune.

Nu este om care să nu ştie multe, nici nu este om care să ştie îndeajuns.

Un ţăran fără carte ştie mai multe decât îşi închipuie un orăşean cu carte. Dumnezeu îl învaţă. Un orăşean cu carte ştie mai puţin decât îşi închipuie un ţăran fără carte. Mândria scade ştiinţa lui. Învaţă ce vrei şi cunoaşte ce poţi; însă un lucru trebuie să ştii: întotdeauna este mai de preţ purtarea cea bună, decât ştiinţa cea multă. Omul învăţat, îmbrăcat în haine de puşcăriaş, stârneşte scârba, dar cel fără carte îmbrăcat în haine de puşcăriaş stârneşte mila.

Când se află că un om învăţat a făcut o faptă rea, pe buzele tuturor stă aceeaşi întrebare: cum a putut cunoaşte acest om nenumărate lucruri, dar n-a putut învăţa două lucruri de căpătâi: să se teamă de Dumnezeu şi să-i cinstească pe oameni? Învaţă ce vrei şi cunoaşte ce poţi; însă un singur lucru nu trebuie să-l înveţi: să foloseşti rău ştiinţa ta. De atâtea ori s’a spus: e mai bine să nu ştii decât să ştii şi să foloseşti rău ştiinţa ta!

Autor: Sfântul Nicolae Velimirovici
Sursa: Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, București, 2009, p. 51-52