Florile – poezii ale naturii
Şi ca tămâia bine-mirosiţi şi înfloriţi floare ca şi crinul. (Ecclesiastul, 39:18)
Primăvara mea
Crescut-au ghiocei în fulgi de nea?…
Atât de albă-i primăvara mea!
Mi-i sufletul de patimi neatins
Și cerul floare peste el a nins;
Aleasă floare de mătăsuri moi
A nins în noapte peste pomii goi
Și i-a învelit în borangic ușor.
A prins o boare, caldă ca un dor,
S-adie rar miresmele din Raiu.
Al fluturilor măiestrit alaiu
A curs în suflet, liniștit și blând,
Pe căi de taină, din adânc de gând.
Și sus, deasupra albei năluciri,
Plutește raza sfintelor iubiri.
Dă primăverii-n duhul meu lumini
Și se răsfrânge-n ochii tăi senini.
„Poezii”, Zorica Laţcu Teodosia – Maica Teodosia
Visited 12 times, 1 visit(s) today