Folosim doar o mică parte din creierul nostru?
Există o credință foarte răspândită că noi, oamenii, folosim doar 10 până la 20% din creierul nostru. Atribuită lui Albert Einstein, este una dintre declarațiile des folosite pentru a recruta oameni în cultul „scientologiei”. Este, de asemenea, o declarație favorită a învățătorilor (guru) „gândirii pozitive” specifică New Age.
Motivul acceptării sale largi poate fi pentru că populara carte a lui Dale Carnegie din 1936, How to Win Friends and Influence People (n.t., Cum să câștigi prieteni și să influențezi oamenii), a afirmat că majoritatea oamenilor își folosesc doar 15% din creier – un „fapt” probabil extras din nimic.[1]
Au existat multe progrese recente în tehnicile de cercetare a creierului, inclusiv scanere sofisticate. Cu toate acestea, încă nu știm prea multe despre modul în care funcționează creierul în general. Nu știm aproape nimic despre modul în care procesează informațiile.
Știm că anumite activități își au originea în cortexul cerebral[2] și că anumite amintiri sunt stocate acolo. Dar nu știm unde și cum sunt stocate, nici cum ne putem rememora amintiri sau cum putem veni cu idei noi, de exemplu. Puținul pe care îl cunoaștem provine în mare parte din studierea oamenilor al căror creier a fost afectat de accidente, accidente vasculare cerebrale sau tumori.
Așa că această credință repetată adesea este pur și simplu greșită. Dacă ar fi adevărat, lucrurile care dăunează creierului nu ar avea consecințe atât de drastice asupra capacității noastre de a gândi, vorbi și a ne aminti.[3] Dacă îl compari cu un calculator, „hardware-ul” este tot acolo, gata să proceseze sarcini software relativ simple complexe, care pot varia din când în când. Niciun calculator nu folosește toate circuitele sale de procesare simultan – în creierul nostru, aceasta ar fi ca o criză epileptică gravă.
Când cercetătorii din anii 1960 au început să cartografieze anumite zone specifice anumitor funcții, altele au rămas necunoscute, ceea ce poate să fi întărit mitul.
Dar în anii 1920, experimentele pe șobolani au arătat deja că orice îndepărtare a țesutului cerebral a cauzat o pierdere a performanței. Șobolanii au fost învățați sarcini simple (cum ar fi navigarea într-un labirint), apoi o parte din cortexul creierului lor a fost îndepărtată. Rezultatele au indicat „că amintirile au fost stocate în întreg cortexul și nu într-un loc anume: cu cât cortexul a fost îndepărtat mai mult, cu atât performanța șobolanilor a devenit mai slabă”.
Deci, a crezut Albert Einstein mitul? De fapt, este posibil să îl fi „folosit ca un răspuns ironic când a fost întrebat de un jurnalist de ce era mai inteligent decât alți oameni.”1
S-a demonstrat că mulți oameni cu un blocaj în fluxul de lichid cerebral (hidrocefalie), la care creierul în curs de dezvoltare a fost comprimat lent până la dimensiunea unei foi subțiri, au o inteligență normală sau superioară. O astfel de persoană a obținut o diplomă în matematică, deși creierul i s-a subțiat de la grosimea normală de 45 mm (1¾”) la un mm în medie![4] Departe de a arăta că restul a fost nefolosit, acest lucru indică faptul că, creierul în curs de dezvoltare are o capacitate extraordinară de a compensa o astfel de problemă neurologică.
De fapt, creierul nostru a fost proiectat cu o capacitate uimitoare de compensare. După un accident vascular cerebral, o parte din funcția pierdută poate fi preluată de alte porțiuni neafectate. De asemenea, regiunea creierului care are legătură cu controlul manual se mărește pe măsură ce oamenii învață să cânte, să zicem, la chitară. La persoanele care orbesc, simțul tactil este mult îmbunătățit pentru a compensa.
De ce ar trebui mutația aleatoare, împreună cu selecția naturală, să favorizeze dezvoltarea unei atingeri îmbunătățite la indivizii orbi? Cea mai mare parte a orbirii apare mult mai târziu față de perioada de reproducere, așa că, din punct de vedere darwinian, astfel de caracteristici de proiectare „compasionale”, utile doar în caz de dezastru major, sunt greu de explicat. Ele au sens într-un corp conceput de un Creator inteligent pentru a face față unei lumi căzute.[5] Creierul nostru este de departe cel mai complex lucru din univers.
Data viitoare când auziți pe cineva citând acel mit urban despre „folosirea doar a 10% (sau 20%) din creierul nostru”, întrebați-l – de unde știe? Cum a fost calibrat sau măsurat? Nu a fost, desigur. Ar putea fi o modalitate utilă pentru a-i determina să se gândească critic la alte lucruri (cum ar fi evoluția) pe care le-au preluat, de asemenea, ca „adevăr”.
Meditând la un profil grozav
Bill McClendon, din Colorado, ne-a atras atenția asupra acestei fotografii din 1898 a șefului Wolf Robe al tribului Cheyenne.
Bill subliniază pe bună dreptate că evoluționiștii atribuie adesea statutul „sub-uman” craniilor umane fosile (de exemplu, Homo erectus) din cauza unor caracteristici precum:
- Crestele sprâncenelor lărgite
- Frunte înclinată, retrasă
- Prognatism (proeminența maxilarului și a feței inferioare).
Dacă acest războinic mândru și priceput ar fi în viață astăzi, el ni s-ar alătura, fără îndoială, pentru a contesta cu fermitate orice clasificare a sa de acest fel. Descendenții timpurii ai lui Noe de după Potop au prezentat un grad mare de variație genetică și de mediu în trăsăturile craniului și ale feței, așa cum se vede în diferențele dintre oamenii de Neanderthal și Cro-Magnon, de exemplu. Nu ar trebui să fim surprinși să vedem caracteristici care amintesc de unele dintre aceste grupuri în oamenii de astăzi.
Nota autorului adăugată în decembrie 2022: De când a fost publicat acest articol cu peste un deceniu în urmă, se află în continuare mult mai multe despre creierul uman. Se pare că această cercetare a întărit concluzia că ideea că „folosim doar 10%” este un mit. De exemplu, scanarea prin rezonanță magnetică arată că și în timpul sarcinilor simple, cea mai mare parte a creierului este activă, inclusiv în timpul somnului. (Nu este clar ce ar fi diferit în ceea ce privește concluzia dacă mitul ar fi reinterpretat pentru a se referi la „potențialul” creierului, deoarece se presupune că încă se referă la potențialul său de activitate, diferit de potențialul uman al unui individ, de exemplu.)
Autor: Carl Wieland
Sursa: Creation.com | Our brain: Do we use only a small portion of it?
[1] Brain drain, Feedback, New Scientist 160(2165/6/7):85–86, 19–26 Decembrie 1998 până în 2 Ianuarie 1999.
[2] Suprafața exterioară, brăzdată, pe care toată lumea o recunoaște drept „creier”.
[3] Gitt, W., și Höneiser, R., Gehirnforschung: Nur 10 Prozent aktiv genutzt?, Factum, p. 24, 12 Decembrie 1998.
[4] Ref. 1, p. 86.
[5] Dumnezeu a cunoscut Căderea dinainte, desigur. Isaia 46:10, Apoc. 13:8.
