Cum s-a format sistemul solar?
Astronomii evoluționiști susțin că sistemul solar s-a format prin procese naturale în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani. De foarte mult timp au încercat să modeleze acel proces de formare folosind simulări pe calculator. Totuși, noile cercetări au arătat că cele patru planete terestre interioare și centura de asteroizi din sistemul nostru solar nu se pot forma în mod naturalist în același timp.
Un articol de știri online din revista Nature pune în discuție această cercetare nouă, afirmând:
Modelele standard de formare a planetelor nu au putut reconstrui distribuțiile planetelor mici, terestre și ale asteroizilor din Sistemul Solar în aceeași simulare.[1]
Aceasta înseamnă că, indiferent de condițiile inițiale ale simulărilor în ceea ce privește dimensiunea și distribuția masei embrionilor planetari și planetezimalelor, dimensiunea, orbitele și masele corecte observate ale planetelor și ale centurii de asteroizi nu pot fi obținute din aceeași simulare:
În ciuda deceniilor de încercări, nicio realizare computațională a teoriilor standard de formare nu a reprodus masa și distribuția orbitală a planetelor terestre și asteroizilor. Scriind în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, Izidoro și colab. au arătat că acest lucru nu este posibil.1
Condiții inițiale ușoare pentru evoluție
Simulările nici măcar nu încep cu norul nebular de gaz/praf din care se presupune că a evoluat sistemul solar, ci încep dintr-un punct în care se presupune că, corpurile de dimensiunea planetelor s-au format deja din acumularea de masă, evitând astfel alte probleme potențiale. „Embrionii” prezenți la începutul acestor simulări sunt reprezentați de 10 sau 20 de corpuri mari, de dimensiunea planetelor, și câteva mii de planetezimale, de cel mult câteva sute de kilometri.
Apoi sunt efectuate simulări pe calculator (sau sunt „permise să evolueze” în conformitate cu fizica gravitațională standard) cu diverși parametri inițiali într-un efort de a produce sistemul solar pe care îl observăm.
Pe măsură ce sistemul evoluează, forța gravitațională puternică pe care o primesc embrionii de la planetele gigantice și de la celelalte deformează orbitele embrionilor, care încep să se încrucișeze. Urmează o cascadă de ciocniri, formând planete pe măsură ce embrionii fuzionează și colectează planetezimale. Planetezimale rămase devin asteroizi.1
În sistemul solar observat efectiv, planetele Venus și Pământ sunt comparabile ca masă și orbitează între planetele mai mici Mercur și Marte (vezi Fig. 1a). Dar modelele standard de calculator au ceea ce se numește „problema lui Marte”. Adică, în locul lui Marte, se formează o altă planetă, care este comparabilă ca dimensiune cu Pământul, iar embrionii suplimentari de dimensiunea lui Marte pot rămâne blocați cu ușurință în centura de asteroizi.
Altfel spus, conform celor mai bune modele, Marte ar trebui să fie cel puțin la fel de masiv ca Pământul, când de fapt este puțin mai mult de o zecime din masa sa – iar centura principală de asteroizi ar trebui să includă cel mai probabil mai multe obiecte de mărimea lui Marte, care, de fapt, nu există.
[Rezultatul] principal este că, indiferent de profilul de densitate, este imposibilă rezolvarea simultană a problemei lui Marte și construirea unei centuri de asteroizi corect structurate (fig. 1b, c).1
Am discutat anterior problemele formării stelelor prin intermediul teoriei nebuloasei solare.[2] Creaționiștii au scris, de asemenea, frecvent despre dificultățile formării sistemului solar din acel presupus nor nebular fără un Creator.[3] Această nouă cercetare evidențiază o altă problemă de nerezolvat pentru formarea planetară.
De ce să nu recunoaștem că omul este deficitar în cunoștințele sale? Dumnezeul nostru Atotștiutor ne-a spus că El a creat planetele sistemului solar și că aceasta s-a întâmplat acum aproximativ 6000 de ani. Dumnezeu a spus că El a creat „și stelele” (Facerea 1:16).[4] El a spus:
Mâna Mea a întemeiat pământul și dreapta Mea a desfășurat cerurile. Eu le chem și iată ele stau de față. (Isaia 48:13).
Autor: John Hartnett
Sursa: Creation.com | How did the Solar System form?
[1] Tsiganis, K., Planetary science: How the Solar System didn’t form, Nature, News and Views, 528:202–204, 2015.
[2] Hartnett, J. G., Stars just don’t form naturally—‘dark matter’ the ‘god of the gaps’ is needed, 1 Septembrie 2015; creation.com/stars-star-formation.
[3] Vedeți, de exemplu, Sarfati, J., Solar system origin: nebular hypothesis, Creation 32(3):34–35, 2010; creation.com/nebular, și Hartnett, J., A Planetary system formation: exposing naturalistic storytelling, creation.com/naturalistic-planet-formation, 14 Aprilie 2016.
[4] Termenul ebraic pentru „stea”, kokab, înseamnă orice obiect mic luminos de pe cer, deci include și planetele, care au un aspect similar pentru observatorii de pe Pământ.
