Fosila de păianjen cu ochi strălucitori
Ați aprins vreodată o lanternă într-o pajiște noaptea și ați văzut puncte de lumină ca niște bijuterii strălucitoare sclipind către voi? Sunt șanse mari să fie niște ochi de păianjen. Oamenii de știință au descoperit recent câteva fosile rare de păianjen îngropate într-o formațiune geologică din Coreea de Sud. Se presupune că formațiunea de rocă are o vechime de 110 milioane de ani, dar doi dintre păianjenii fosili au ochi „destul de remarcabili” care încă reflectă lumina – la fel de strălucitor ca păianjenii vii de astăzi. Este pentru prima dată când un ochi care încă mai este capabil să reflecte lumina a fost găsit în registrul fosil.[1]
Cristal strălucitor
Mulți păianjeni au o structură proiectată ingenios în interiorul unei perechi de ochi numită tapetum (în latină „tapiserie”), formată din cristale fotonice. Tapetum-ul reflectă lumina prin celulele din retină pentru a ajuta vederea pe timp de noapte, iar la păianjeni are adesea forma unei canoe minuscule. Multe alte animale, cum ar fi pisicile și câinii, au și tapetum-uri în ochi, deși acestea au un design diferit.
Un tapetum parțial „evoluat” ar face vânătoarea dificilă sau imposibilă și ar duce la înfometare. Ochii de păianjen apar în registrul fosil complet formați și funcționali, având caracteristici speciale care îndeplinesc toate nevoile practice de vedere ale păianjenilor, fără niciun semn de dezvoltare parțială sau de tranziție. Într-adevăr, deși fosilele reprezintă o familie de păianjeni dispăruți, ele sunt la fel ca păianjenii contemporani din toate punctele de vedere și nu există nicio dovadă că ar fi avut loc vreo evoluție.
Îngropat cu pești și crustacee
Păianjenii sunt creaturi delicate, cu corp moale, fără cochilii dure și, ca atare, au fost considerați pe bună dreptate de evoluționiștii darwinieni ca fiind cel mai puțin probabil să se fosilizeze. Charles Darwin a susținut că „niciun organism complet moale nu poate fi conservat.”[2] Gândirea a fost că, prin procese lente și graduale, creaturile cu corp moale se vor deteriora înainte de a fi îngropate și pietrificate (transformate în piatră).
Cu toate acestea, multe organisme cu corp moale au fost găsite fosilizate în rocă, chiar și meduze.[3] De obicei, păianjenii au fost găsiți conservați doar în chihlimbar, dar în acest caz au fost descoperiți în porțiunea superioară a unei formațiuni de șist care se întinde pe 1,8 kilometri adâncime în scoarța pământului.
Păianjenii au un aspect atât de proaspăt încât sunt uimitori, cu fiecare detaliu fin încă vizibil clar, inclusiv perii lor individuali și ochii strălucitori – ca și cum ar fi fost în viață cu doar câteva minute în urmă. Interesant este că păianjenii au fost îngropați în rocă cu picioarele întinse. Când păianjenii mor, de obicei își strâng picioarele aproape de corpul lor. Picioarele întinse sunt un indiciu clar că păianjenii au fost îngropați brusc, în timp ce erau în viață. În plus, păianjenii luați de apă plutesc în mod normal, dar în acest caz s-au scufundat și au fost acoperiți rapid cu sedimente groase.
Oamenii de știință i-au găsit amestecați în rocă cu mici crustacee, pești, insecte, bivalve și plante, inclusiv faună de apă dulce și marină. Toate au fost îngropate împreună instantaneu în noroi cu argilă, speciile terestre fiind amestecate împreună cu specii de apă dulce și marine într-o transgresare bruscă a mării pe uscat. Mineralele care leagă sedimentele prezente în întregul zăcământ, cum ar fi carbonatul de calciu, au întărit rapid formațiunea groasă transformând-o în rocă.
Dovezi ale Potopului
Teoria geologică seculară predominantă a formării șisturilor, încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a fost că particulele de argilă din apă s-au depus extrem de lent în lacuri și mări de-a lungul timpului îndelungat. Cu toate acestea, geologii recunosc acum că particulele de argilă se adună între ele (floculează) și se pot depune rapid din curenții rapizi de apă.[4] Fosilele coreene sunt în concordanță cu acest lucru, deoarece depunerea foarte lentă a sedimentelor ar fi dus la descompunerea completă a păianjenilor și/sau la mâncarea lor de către alte vietăți cu mult înaintea depunerii unei cantități suficiente de sedimente ca să le acopere.
Oamenii de știință care au descoperit fosilele au spus că „o situație cu totul specială” le-a conservat. Păianjenii au fost îngropați rapid ca parte a unui depozit de adâncime și suprafață enorme. Nicăieri pe pământ nu au loc astăzi evenimente de depunere de o asemenea anvergură.
Aceste formațiuni sedimentare de o amploare uluitoare, găsite peste tot și care conțin multe fosile conservate excelent, sunt dovezi clare și de necontestat ale unui eveniment care a schimbat lumea – Potopul biblic care a avut loc acum aproximativ 4500 de ani.
Autor: Jonathan O’Brien
Sursa: Creation.com | Spider eyes shining in the rocks
[1] Ancient spider fossils, surprisingly preserved in rock, reveal reflective eyes, phys.org, 12 Feb 2019.
[2] Darwin, C., On The Origin of Species by Means of Natural Selection, întâi publicată în 1859, citat extras de la p. 270 a Ediției a 6-a, 1872.
[3] Catchpoole, D., Exceptionally preserved jellyfishes, Creation 30(4):21, 2008; creation.com/epjelly.
[4] Walker, T., Mud experiments overturn long-held geological beliefs, J. Creation 22(2):14–15; creation.com/mud-experiments.
