Genealogiile lui Iisus
Genealogiile lui Matei și Luca au diferențe care sunt evidente chiar și la o privire superficială. Chiar și unii cercetători ai Bibliei au renunțat la o soluție satisfăcătoare. De exemplu, Nolland spune în comentariul său lui Matthew:
Au fost făcute diverse încercări de armonizare, dintre care niciuna nu este mai bună, ci doar speculativă. Având în vedere contradicțiile din Vechiul Testament și din alte genealogii antice și funcțiile variate ale genealogiilor, cel mai bine este să lăsați fiecare genealogie să-și aducă propria contribuție la înțelegerea semnificației lui Iisus.[1]
Implicația este că nu contează dacă Iisus este de fapt descendent din cine se spune că este descendent, pentru că trebuie în primul rând să extragem semnificația teologică. Dar pentru că Scriptura prezintă un Dumnezeu care acționează în istorie, istoricul și teologicul sunt inseparabil legate – dacă acestea nu sunt genealogiile reale ale lui Iisus, atunci ele nu ne spun cu adevărat nimic despre El. Mai rău, Biblia ar minți.
Din fericire, nu trebuie să renunțăm la o soluție. În timp ce orice armonizare va implica un anumit grad de „ghicire” din partea noastră (pentru că încă nu dispunem de toate datele), putem veni cu un scenariu biblic consistent care oferă o explicație rezonabilă pentru unele dintre diferențele aparente ale genealogiilor.
Două genealogii?
Prima întrebare ar fi „Cum poate cineva să aibă două genealogii?” Genealogia lui Matei urmărește linia lui Iosif până la David prin fiul său Solomon; genealogia lui Luca merge urmărește linia lui Natan, fiul lui David, până la Adam. Dar între David și Iosif, liniile converg doar la Salatiel și Zorobabel, pentru a se despărți imediat din nou! Cum explicam aceasta?
În primul rând, este important de reținut că genealogiile au urmărit tot felul de relații adoptive, precum și pe cele biologice. Și aceste relații adoptive erau la fel de reale și obligatorii din punct de vedere juridic ca și relațiile biologice, iar moștenirea a fost un motiv important pentru care cineva ar putea fi adoptat ca moștenitor. Descendenții casei lui David aveau un titlu moștenit deosebit de important ca să asigure o succesiune pentru regalitate.
Gramatical, greaca este clară – ambele genealogii sunt genealogii ale lui Iosif. Matei 1:16 se citește în grecește: ἰἰὼὼ Δὲ ἐγέννησεν τόν ἰωσὴὴ τὸν ἄνδρα μαρίας, ἐξἐξς ἐγεννήθη ἰησοῦς ὁ λεγμενος χριστός (Iacōb de egennēsen ton Iōsēph ton andra Marias, ex hēs egennēthē Iēsous ho legomenos Christos). În traducere: „Iacov a născut pe Iosif, logodnicul Mariei, din care[2] S-a născut Iisus, Care se cheamă Hristos”. Deci Iacov este tatăl lui Iosif – este genealogia lui.
Luca 3:23 spune: Καὶ αὐτος ἦν Ἰησοῦς ἀρχόμενος ὡσεὶ ἐτῶν τριάκοντα, ὢν υἱος, ὡς ἐνομίζετο, Ἰωσἠφ τοῦ Ἡλὶ(Kai autos hēn Iēsous archomenos hōsei etōn triakonta, ōn huios, hōs enomizeto, Iōsēph tou Hēli). În traducere: „Și Iisus Însuși era ca de treizeci de ani când a început (să propovăduiască), fiind, precum se socotea, fiu al lui Iosif, care era fiul lui Eli”. Luca este foarte atent aici să noteze că Iisus a fost considerat fiul lui Iosif (desigur, cititorul care tocmai a trecut prin povestea nașterii lui Luca ar ști că Iisus nu a avut un tată uman), dar când vine vorba de descendența lui Iosif, este foarte simplu: „Iosif, care era fiul lui Eli”, iar apoi descendența este urmărită prin strămoșii lui Eli.
Există motive întemeiate să presupunem că ambele genealogii sunt valide. În secolul I, s-ar putea să fi fost încă o problemă publică, deoarece pentru a avea acces la Templu pentru a se închina, un evreu trebuia să-și poată dovedi strămoșii. Dar de ce Matei și Luca folosesc genealogii diferite? Pentru că ei scriu cu scopuri diferite în minte. Matei încearcă să-și convingă audiența evreiască că Iisus este Fiul lui David, Mesia pe care L-au așteptat. Prin urmare, descendența legală ar fi avut o mare greutate atunci când a fost scrisă pentru prima dată. Luca, pe de altă parte, arată strămoșii lui Iisus din Adam și subliniază că El este Salvatorul întregii umanități.
Dar stați, cum poate Luca să dovedească umanitatea lui Iisus, urmărind descendența lui Iosif până la Adam? Pentru că, deși din punct de vedere gramatical, este genealogia lui Iosif, probabil că este și genealogia Mariei. Dacă Eli ar fi avut numai fiice, Iosif ar fi putut deveni moștenitorul lui Eli („fiul lui Eli”) prin adopție, mai ales dacă Iosif ar fi devenit ginerele lui.
Astfel, Eli ar fi bunicul matern al lui Iisus – ceea ce înseamnă că Luca urmărește cu adevărat strămoșii genetici ai lui Iisus până la Adam. Acest lucru este foarte important pentru învățătura biblică conform căreia Iisus este Mântuitorul nostru (Isaia 59:20), care a murit pentru semeni (Evrei 2:14), care împărtășesc descendența sa comună de la un singur om (așa cum va consemna mai târziu Luca de la Pavel, în Faptele Aposotolilor 17:26).
În timp ce această soluție este speculativă (cum ar fi orice soluție, deoarece Biblia nu ne spune în mod specific), cred că acest lucru dă dreptate accentului pus de Luca pe umanitatea lui Iisus până la Adam.
De altfel, Luca 1:32 pare să sprijine independent faptul că Maria este descendentă a lui David. Asta pentru că îngerul Gabriel a anunțat că Fiul ei va fi un descendent al lui David. Maria doar a întrebat cum ea, o fecioară, ar fi putut avea un copil, și nu cum va veni el de la David, însemnând că ultima parte a fost presupusă deoarece ea este din acea linie.
De ce este genealogia lui Matei „prea scurtă”?
O comparație superficială a genealogiilor de la David la Iosif arată că Matei are mult mai puține nume în genealogie decât Luca. Descind în special din Zorobabel, dar nu există destule nume în Matei pentru perioada de 500 de ani dintre Zorobabel și Iisus. Însă Matei nu este interesat să ofere aici o genealogie completă (spre deosebire de cronogenealogiile din Facerea) – el este interesat doar să stabilească dreptul lui Iisus la tron și oferă suficientă genealogie pentru a face acest lucru.
Salatiel și Zorobabel
Cealaltă „problemă” a genealogiilor este că Salatiel și Zorobabel sunt prezenți în ambele, dar cu strămoși și descendenți diferiți. Matei spune că Salatiel este fiul lui Iehonia, dar Luca spune că el este fiul lui Neri. Există două soluții care sunt la fel de posibile. Prima este că aceștia sunt oameni diferiți. Nu ar fi nemaiauzit să apară aceeași secvență de nume, mai ales dacă nu erau nume neobișnuite în acea perioadă de timp.
Există însă o altă soluție care este și atractivă, ce are de-a face și cu o relație adoptivă. În IV Regi 20, Iezechia le-a arătat trimișilor babilonieni toată comoara lui Israel, iar Isaia îi spune lui Iezechia că toată comoara va fi dusă într-o zi în Babilon. În plus, unii dintre descendenții lui Iezechia vor fi, de asemenea, luați și transformați în eunuci (IV Regi 20:16–19). Este probabil că acest lucru i s-a întâmplat lui Iehonia când a fost dus în Babilon. Dacă acesta este cazul, este posibil să fi adoptat pe Salatiel, fiul lui Neri, pentru a a-i oferi dreptul la tron. Și în acest scenariu, atât Maria, cât și Iosif ar fi descendenți din Zorobabel.
Cum rămâne cu I Paralipomena 3?
I Paralipomena 3 prezintă arborele genealogic al lui Salatiel și Zorobabel și niciunul dintre descendenții lor nu are numele care sunt în genealogiile lui Luca sau Matei. Cea mai simplă explicație este să spunem că genealogiile din I Paralipomena, deși sunt exacte, nu sunt exhaustive și nu au inclus descendenții numiți în genealogiile lui Matei și Luca.
De ce este acest lucru important?
As Christians, we believe that God acts within history to reveal Himself to us, and that He became incarnate in history to save us by His perfect life and sacrificial death and resurrection. Matthew’s genealogy gives weight to Jesus’ claim to be the Son of David, and the son of Abraham—the basis of Paul’s teaching that Jesus is Abraham’s unique Seed (Galatians 3:16). Luke’s genealogy shows how He can be “the Last Adam” because he comes from “the first man, Adam” (1 Corinthians 15:45)—thus the Savior of all humanity, both Jew and Gentile. But they can only do this if they are true genealogies.
Mulți oameni consideră genealogiile cea mai plictisitoare parte a Bibliei și chiar se întreabă de ce ar inspira Dumnezeu adăugarea unor liste lungi de nume! Totuși, aceasta este o atitudine destul de recentă și chiar și astăzi, genealogiile sunt foarte importante pentru unele culturi (citiți, de exemplu, despre modul în care binumarienii și-au dat seama că Iisus era o persoană reală când au auzit genealogia Lui). Ca și creștini, credem că Dumnezeu acționează în istorie pentru a ni se dezvălui și că El S-a întrupat pentru a ne mântui prin viața Sa perfectă și prin moartea și învierea Sa.
Genealogia lui Matei acordă importanță afirmației lui Iisus că este Fiul lui David și al lui Avraam – baza învățăturii lui Pavel că Iisus este Urmașul unic a lui Avraam (Galateni 3:16). Genealogia lui Luca arată cum El este „Adam cel de urmă” pentru că provine din „omul cel dintâi, Adam” (1 Corinteni 15:45) – deci Mântuitorul întregii omeniri, atât evreii, cât și neamurile. Dar ele pot face aceasta doar dacă sunt genealogii adevărate.
Autor: Lita Sanders
Sursa: Creation.com | The genealogies of Jesus
Traducător: Cristian Monea
[1] Nolland, J. The Gospel of Matthew: A commentary on the Greek text, p. 70, Grand Rapids, Mich.; Carlisle: W.B. Eerdmans; Paternoster Press, 2005.
[2] Cuvântul grecesc este feminin, așa că o traducere de „echivalență dinamică” ar putea spune: „… Iosif, soțul Mariei, mama lui Iisus care este numită Hristos”, sau o altă construcție care face femininul în planul grecesc.
