Genetic suntem oameni pieritori care trăiesc într-o lume pe moarte, și avem nevoie de un salvator (interviu excepțional cu dr. John Sandford)
Jim Cantelon: Mulțumesc dr. Stanford! Când mi s-a oferit această carte (Entropia genetică și misterul genomului uman), m-am uitat la titlu și m-am gândit că este intimidant. Ce știu eu despre genomul uman? Ce știu eu despre entropia genetică? Știam câte ceva despre entropie, știam câte ceva despre gene, dar trebuie să vă spun, cartea dvs. a fost o revelație pentru mine. Și este scrisă din perspectiva dumneavoastră ca profesor…. Cu experiență în biologie sau botanică?
Dr. John Sanford: Pregătirea mea a fost în cercetarea agricolă pentru îmbunătățirea genetică a culturilor. Deci, cultivarea plantelor de cultură îmbunătățite, iar ulterior am fost implicat în ingineria genetică a plantelor de cultură.
Jim Cantelon: Da, deci ingineria genetică încă este, desigur, un fel de un cuvânt-cod cu reputație rea în lume, nu-i așa? De exemplu, știu țări din Africa, cum ar fi Zambia, care nu permit importul porumbului modificat genetic atât cât au nevoie, deoarece le este frică că dacă mănâncă acest porumb le vor crește coarne sau ceva de genul acesta. Este stigmatizat.
Dr. John Sanford: Da, chiar cred că ingineria genetică a culturilor agricole este într-adevăr crucială pentru a hrăni o lume flămândă, dar înțeleg îngrijorările oamenilor și de când nu am mai fost implicat de mai bine de zece ani, chiar am făcut un pas înapoi de la această controversă. Bănuiesc că există lucruri mai urgente de rezolvat.
Jim Cantelon: Dar în cadrul acestei discipline și al acestei lucrări, aveți o perspectivă unică asupra genomului. Acum, de dragul oamenilor care nu au mai întâlnit acel cuvânt: ce reprezintă genomul?
Dr. John Sanford: Deci, genomul este tot materialul nostru genetic combinat. Deci este vorba de toate genele tuturor cromozomilor noștri și este alcătuit din aproximativ trei miliarde de litere, ceea ce reprezintă o cantitate mare de informații. Este echivalentul mai multor seturi de enciclopedii și este practic un manual de instrucțiuni despre cum să construiești o celulă umană și un corp uman. Sau, mai exact, este mai puțin asemănător unei cărți, și mai mult asemănător cu un program de calculator (software), este ca un sistem de operare, dar unul cu mult superior oricărui sistem de operare dezvoltat de om.
Jim Cantelon: Da, nu am găsit nimic care să fie similar, nu-i așa?
Dr. John Sanford: Nimic nu este similar. În fiecare an, noi realizăm că este mai minunat decât am crezut.
Jim Cantelon: Dvs. ați fost sau alt om de știință dintre cei pe care i-am intervievat, care a spus că dacă ne-am desfășura ADN-ul și am pune treptele cap la cap, ar înconjura Pământul de trei milioane și jumătate de ori?
Dr. John Sanford: Tot ADN-ul din corpul nostru? Este adevărat, dar asta se datorează parțial faptului că avem atât de multe celule în corpul nostru.
Jim Cantelon: Cam câte? Trei trilioane?
Dr. John Sanford: Cred că peste o sută de trilioane de celule (un trilion = 1 miliard de miliarde)
Jim Cantelon: O sută de trilioane?
Dr. John Sanford: Da, dar odată ce discuți despre trilioane pot să spun că doar câteva trilioane sunt suficiente.
Jim Cantelon: Este uimitor!
Dr. John Sanford: Deci, suntem ca o galaxie în ceea ce privește design-ul, complexitatea și funcționalitatea uimitoare, dar genomul conține toate informațiile care permit acestea. Deci, este un sistem informațional uimitor.
Jim Cantelon: Cât timp a trecut de când genomul a fost complet cartografiat?
Dr. John Sanford: Genomul a fost în mare parte cartografiat în jurul anilor 2000-2001, dar de atunci se tot completează lacunele. Încă există părți ale genomului care nu au fost secvențiate.
Jim Cantelon: Uau! Ați avut vreo contribuție la realizarea acestei hărți? V-ați implicat în aceasta?
Dr. John Sanford: Nu am fost implicat în secvențierea genomului, dar am fost foarte încântat să văd că acest lucru se realizează.
Jim Cantelon: Acest lucru s-a întâmplat chiar la mijlocul carierei dvs. sau poate spre sfârșitul carierei. Ca o persoană a cărei viață a fost dedicată geneticii, este genomul o revelație pentru dvs.?
Dr. John Sanford: În ultimii zece ani cam toți biologii și geneticienii spun că nu. Cred că am fost uimit de complexitatea și natura minunată a genomului. Atunci când genomul a fost dezvăluit pentru prima dată, s-a anunțat că este în mare parte inutil și acest lucru era în concordanță cu un fel de filozofie…
Jim Cantelon: ADN inutil!
Dr. John Sanford: ADN-ul inutil a fost un concept dominant. În 2007, s-a finalizat proiectul ENCODE, care a fost faza a doua a proiectului Genome, iar proiectul ENCODE viza funcționalitatea genomului și spre surprinderea tuturor… acesta a fost un proiect uriaș, a implicat sute de oameni de știință din toată lumea și sume mari de bani, la fel ca proiectul Genome, au descoperit că genomul este uimitor de funcțional și că peste 90% din genom este transcris activ, probabil mai mult. Trebuie să studiem mai atent pentru a găsi funcționalitatea părții rămase.
Mai mult, genomul are mai multe mesaje care se suprapun. Încercați să vă imaginați un capitol dintr-o carte, și că pe lângă cuvintele evidente din acesta se află ascunse alte mesaje și chiar în aceleași propoziții s-ar putea găsi mai multe mesaje ascunse. Și mai uluitor! Știți că ADN-ul are două lanțuri care se desfășoară în direcții opuse. Pentru o lungă perioadă de timp, au crezut că unul dintre ele este doar pentru replicare și toate informațiile erau pe celălalt lanț; doar un lanț conținea informații. În cadrul proiectului ENCODE au descoperit că ambele lanțuri sunt citite în mai mult de 50% din genom. Este ca și cum atunci când citești o propoziție într-un sens, ea are o semnificație, iar dacă o citești în sens invers, există un alt mesaj acolo. Deci, este o compresie a datelor la cel mai sofisticat nivel.
Jim Cantelon: Uau! După cum sugerați în cartea dvs., pot exista și alte aspecte ale compresiei datelor care încă nu au fost descoperite. Cum ar fi dimensiunile multiple, precum trei sau patru dimensiuni.
Dr. John Sanford: Genomul este multi-dimensional și unul dintre lucrurile pe care le face ADN-ul… este ca o bandă cu litere și o poți citi într-un mod liniar, dar se și pliază ca hârtia folosită la origami, și astfel realizează structuri arhitecturale uriașe care umplu genomul. Abia începem să înțelegem că toată această pliere se aseamănă plierii unei proteine, care este funcțională și purtătoare de informații.
Jim Cantelon: Acest aspect trebuie să fie o provocare pentru viziunea evoluționistă asupra lumii în care atât se pune atât de mult preț pe întâmplare și pe o durată de timp a selecției naturale de miliarde de ani. Încep cumva să recunoască cei profund dedicați perspectivei evoluționiste faptul că aceste descoperiri, în special proiectul ENCODE, reprezintă informații pe care nu au fost nevoiți să le prelucreze și au afectat viziunea lor asupra lumii, sau dimpotrivă spun că ele confirmă viziunea lor?
Dr. John Sanford: Nu cred că cineva spune că aceste descoperiri confirmă viziunea sa asupra lumii, deoarece devine extrem de problematic să explici cum ar putea apărea genomul și cum ar putea apărea aceste niveluri multiple și suprapuse de informații. Cum cei mai buni programatori ai noștri nu pot nici măcar să conceapă coduri suprapuse, atunci ceea ce vedem este… Genomul eclipsează toate tehnologiile informaționale pe care omul le-a dezvoltat așa, deci cred că este foarte problematic să vă imaginați cum puteți realiza aceasta prin modificări aleatoare ale codului.
Chiar și virușii informatici sunt proiectați și, prin urmare, în toate programele calculatorului dvs. nu există un singur 0 sau 1 la întâmplare și nu există ADN inutil în aceste coduri. Genomul arată, din perspectiva descoperirilor, din ce în ce mai mult a o super-super mulțime de programe și este foarte greu de imaginat cum s-a format acesta. Din ce în ce mai mult pare proiectat pornind de sus în jos și nu doar de jos în sus prin descoperirea norocoasă a unor sisteme complexe.
Jim Cantelon: Îmi place metafora dvs. cu Prințesa și Mazărea (de Hans Cristian Andersen) pentru a-i explica unei persoane obișnuite ca mine ce se petrece în genomul uman. Prezintați-ne această ilustrație.
Dr. John Sanford: Bine. Știți povestea, că prințesa nu este un bob de mazăre, și bineînțeles că și-a dovedit caracterul ei nobil special, deoarece chiar și cu multe saltele putea totuși să simtă că există un bob de mazăre sub saltea și aceasta era o dovadă a nobilității ei… Este o poveste drăguță.
În ceea ce privește genetica, avem un genom uriaș, de 3 miliarde de litere, și dispunem de mutații aleatoare în acest sistem informațional, care ar fi ca schimbarea valorilor de 0 și 1 într-un program de calculator. Deci, aceste mutații sunt copleșitor de dăunătoare. Imaginați-vă că într-un software s-ar schimba aleatoriu biții de informație, iar probabilitatea ca acest soft să devină mai bun este extrem de mică. Același lucru se întâmplă și în genom, iar rata mutației este extrem de ridicată. Se pare că avem aproximativ trei mutații la fiecare diviziune celulară din corpul nostru, ceea ce este foarte surprinzător….
Jim Cantelon: Ceea ce ne face pe amândoi mutanți.
Dr. John Sanford: Devenim din ce în ce mai mutanți în fiecare zi, deoarece adăugăm aproximativ trei mutații noi pe celulă pe zi. Este absolut uluitor! Deci, toate aceste mutații se produc și au efecte minuscule. Dacă schimbați o literă dintr-un genom cu trei miliarde, atunci ați pierdut foarte puțin, dar totuși ați pierdut unele informații. Dacă nu opriți acest proces, veți distruge toate informațiile. Dacă amestecați literele cărții, în cele din urmă ea nu va mai avea informații. Deci, mutația tipică are un efect prea mic asupra stării noastre de adaptare sau asupra funcționalității noastre totale pentru a putea fi măsurabil.
Există unele mutații în care puteți observa un efect, precum hemofilia, și puteți spune că persoana respectivă a suferit o mutație, că există o literă specifică schimbată ce cauzează o boală severă, dar mutația tipică nu este detectabilă în niciun fel, de nicio tehnologie medicală. Putem vedea că un genom a schimbat litera, dar nu putem ști cum a afectat funcționarea acelei persoane. Prin urmare, analogia cu Prințesa și Mazărea spune că „mama natură” sau selecția naturală este prințesa și există aceste mici modificări la multe niveluri…
Jim Cantelon: Ca scrierea Braille, precum spuneți în carte.
Dr. John Sanford: Deci, practic selecția naturală are loc pentru întregul individ. Reprezint o sută de trilioane de celule și în fiecare celulă există șase miliarde de nucleotide și „mama natură” va decide dacă corpul meu va fi selectat sau nu, în măsura în care selecția funcționează. Deci, „mama natură”nu poate vedea o singură schimbare de nucleotide, ci va schimba, va alege întregul meu genom.
Am gene bune și rele amestecate și ea va spune că la nivelul întregului organism există fie supraviețuire sau reproducere, care reprezintă supraviețuire, fie moarte sau ne-reproducere. Ideea că „mama natură” poate ordona ce se întâmplă chiar deasupra nivelului atomic, pe măsură ce aceste litere se schimbă în genomul nostru, este cu adevărat de neconceput.
Jim Cantelon: Într-un anumit sens, așa a apărut gândirea evoluționistă clasică. Așa am fost învățat la școală. Dar dvs. vă uitați, de fapt, mult deasupra nivelului subatomic. Vă uitați la cineva care are cinci degete, cineva care are șase degete sau indiferent de cazul adus în discuție și prin selecție naturală și supraviețuire, câștigă cea mai adaptată persoană, care este cea mai capabilă să facă față mediului. Dar ceea ce spuneți este mult mai profund. Există un sistem Braille, precum spuneți, sub acele saltele și trebuie detectat cumva.
Dr. John Sanford: Trebuie detectat, dar este de neconceput…
Jim Cantelon: Este de neconceput să fie detectat.
Dr. John Sanford: Iată un alt exemplu. Dacă mergeți la o oră de biologie în cadrul școlii gimnaziale, ei ar prezenta-o într-un mod foarte simplu, unde aveți un grup de organisme și două sau trei dintre ele sunt mutante, au unele disfuncții și unul sau două dintre ele sunt foarte bune pentru că au avut o mutație benefică, așa că trebuie doar să selectați indivizii răi și să lăsați pe cel mai bun individ să aibă mai mulți copii și totul va fi din ce în ce mai bine.
Realitatea este că toți sunt mutanți și, în principiu, toți poartă zeci de mii de mutații, iar fiecare mutație are un efect minuscul, incomensurabil, astfel încât procesul de selecție nu se poate sprijini pe nimic.
Jim Cantelon: Niciun sprijin. Cartea dvs. se numește entropie genetică care, prin titlul său, sugerează ceva uimitor, și se bazează din nou pe perspectiva evoluționistă privind adăugarea de informații noi despre lucruri nou create. Concluzia dvs. la nivel genetic este că nimic nou nu se creează, ci că ceea ce a fost creat pierde entropia. Există acest principiu al lucrurilor care încetinesc și, de fapt, sugerați în cartea dvs. că într-o zi în viitorul îndepărtat vom suferi o moarte genetică, iar rasa umană nu va mai avea cât îi este necesar pentru a supraviețui.
Aceasta este o noutate? Există și alții care susțin și recunosc aceasta? Sau afirmați idei de ultimă oră? Cum este văzută această teză de către oamenii de știință, care vă sunt colegi ?
Dr. John Sanford: Este un fel de secret comercial în rândul geneticienilor populației. Orice genetician cu adevărat bine informat înțelege că omul se degenerează. Se găsesc astăzi afirmații importante pe acest subiect. Există o lucrare scrisă cu ceva timp în urmă de un genetician al populațiilor important, iar titlul lucrării este „Why are we dead a hundred times over” („De ce suntem morți de o sută de ori”), și el practic abordează problema că lucrurile ar trebui meargă în jos, nu în sus. Astfel, într-un timp geologic îndelungat (de miliarde de ani), ar fi trebuit să dispărem cu mult timp în urmă.
O lucrare mai recentă a lui Michael Lynch (Mutation and Human Exceptionalism: Our Future Genetic Load), publicată acum un an și jumătate, analizează problema mutației umane și el concluzionează că rasa umană se degenerează cu un procent de 1 la 5% în ceea ce privește pierderea adaptării pe generație. Adică, el concluzionează că rasa umană se degenerează rapid și s-ar putea ajunge la 10% în funcție de valoarea exactă a ratei mutației.
Deci, el recunoaște problema și spune că în viitorul relativ apropiat vom vedea o deteriorare semnificativă a funcționalității umane. El este unul dintre geneticienii de populații cu care am vorbit și a spus practic că fiecare genetician uman recunoaște că rasa umană se degenerează.
Jim Cantelon: Dar dacă aceste statistici sunt doar aproximativ corecte, atunci dacă proiectezi înapoi, înseamnă că rasa umană este mult mai tânără decât am fost învățați să credem.
Dr. John Sanford: Ați crede că acesta ar fi un raționament logic…
Jim Cantelon: De aceea ar fi trebuit să fim morți de o sută de ori până acum.
Dr. John Sanford: De fapt asta spune: de ce nu suntem morți de o sută de ori. El crede cu siguranță că nu este adevărat, că ne tragem din prima bacterie, care știți că a evoluat poate acum 4 miliarde de ani. Și totuși, dacă este așa, atunci cum poate fi posibil acest lucru? Astfel, majoritatea geneticienilor populațiilor care au recunoscut că avem o problemă imensă de degenerare, își imaginează că nu putea fi așa în trecut, prin urmare selecția trebuie să fi fost mult mai eficientă în trecut. Deci, dacă am înceta să îi mai îngrijim pe cei bolnavi sau să-i ajutăm pe cei slabi, poate că am putea obține mai multă selecție naturală și să oprim problema.
Jim Cantelon: Există o linie subțire între aceasta și eugeniștii celui de-al Doilea Război Mondial.
Dr. John Sanford: Filosofia eugenică se află chiar în zona comunității evoluționiste despre care discutăm și sunt sigur că se gândesc la aceasta, dar sunt la fel de sigur că nu doresc să vorbească despre ea.
Problema este că… Am petrecut ani de zile cercetând această problemă, și am realizat simulări numerice cu mare atenție. Creșterea morții și creșterea intensității selecției nu oprește această deteriorare genetică (moartea). Problema este fundamentală, iar creșterea presiunii selecției nu o rezolvă. Nici măcar nu se apropie de rezolvarea ei. Aceasta este esența îmbătrânirii.
Astfel, unul dintre lucrurile pe care Michael Lynch l-a menționat în lucrarea sa recentă este că, din cauza naturii acestui proces degenerativ din corpul nostru, nu există nicio perspectivă pentru niciun tip de descoperire științifică care să ne extindă în mod semnificativ durata de viață dincolo de ceea ce este. Acest fapt este, într-adevăr, fundamental și foarte personal, deoarece trăim entropia genetică la nivel personal.
Nimeni nu poate contesta că entropia genetică personală este un fapt incontestabil pe care niciun om de știință de pe planetă nu îl poate nega, deoarece este cauza morții. Deci, fiecare genă din fiecare cromozom din fiecare celulă din corpul meu suferă mutații și îmi garantează îmbătrânirea și moartea.
Dar problema este că unele dintre aceste mutații care se acumulează în corpul meu sunt transmise copiilor mei și că, de fapt, eu iau genele tuturor mutațiilor pe care le-am moștenit de la strămoșul meu, care sunt zeci de mii de mutații dăunătoare în corpul meu, și apoi adaug propria mea contribuție, cel puțin o sută de mutații noi, și o transmit generației următoare.
Deci, ceea ce avem aici nu este doar un tip de tragedie personală care ne cauzează moartea. Aceasta este transmisă copiilor noștri, deci este o tragedie pentru întreaga umanitate și continuă să se înrăutățească. Aceasta înseamnă că suntem oameni pieritori care trăiesc într-o lume pe moarte. Acest lucru este atât de profund încât, aduce în noi nevoia de mântuire (salvare în fața morții) și de un Mântuitor (Salvator), o nevoie foarte personală și urgentă. Nu există niciun cerc al vieții unde lucrurile rămân la fel și nu există o spirală ascendentă a evoluției, unde lucrurile continuă să fie din ce în ce mai bune. Este o spirală descendentă, așa cum este descrisă în Sfânta Scriptură.
Am realizat că cercetarea mea va avea implicații majore asupra teoriei evoluției, dar nu aș fi putut ghici cât de profunde sunt implicațiile biblice și cât de profund susțin dovezile perspectiva biblică a unui univers muribund și a unei lumi pe moarte, și că murim din cauza Căderii. Iar singura noastră speranță, singura noastră speranță este Hristos.
Sursa: Youtube | Dr. John Sanford „Genetic Entropy and the Mystery of the Genome” 1/2 și Dr. John Sanford „Genetic Entropy and the Mystery of the Genome” 2/2
Traducător: Cristian Monea