3 Comentarii

  1. Gheorghe Adrian
    24 februarie 2019 @ 16:10

    Adrian Gheorghe
    Nu mai insistati cu explicarea mecanismului gravitatiei prin metafora relativista a curbarii spatiului geometric, vid, gol, sec. Spatiul geometric nu este material plastic sa se curbeze. Spatiul fizic este materializat de oceanul eteric, materia primordiara nestructurata dinamic, materie care se comporta ca un fluid perfect, fara densitate, fara coeziune, fara inertie si fara elasticitate si de acea este insesizabil. Dar prezenta lui este dovedita de forta de inertie care apare din interactiunea substantei cu spatiul fizic, forta care striveste corpurile la impact. Mecanismul fortei gravitationale functioneaza pe principiul aspiratorului. Structurile dinamice ale substantei, se comporta ca niste aspiratoare centrifugale care creaza un flux eteric de aspiratie inspre substanta. Fluxul eteric de aspiratie al substantei, creeaza in spatiu depresiunea (golul de spatiu) in care aluneca substanta (masele). De exemplu substanta planetei noasre aspira in fiecare secunda cam 10^16 m^3 de eter. Eterul, care materializeaza spatiul fizic, este aspirat cu viteza foarte mica, pe langa axa de rotatie a particulelor, prin sectiune mare si este refulat cu viteza foarte mare prin sectiuni foarte mici pe la periferie. Raportul dintre viteza de aspiratie a eterului si viteza de refulare a eterului este dat de constanta gravitationala G. La nivel macroscopic constanta gravitationala G, determinata prin experimente de tip Cavendisch, reflecta raportul intre sectiunea totala generatoare a campului gravific si sectiunea integratoare a campului gravific. La nivelul nucleonilor constanta gravitationala Gn reflecta raportul intre sectiunea de aspiratie a eterului si sectiunea de refulare a eterului si are valoarea Gn= 8*epsilon0=8/(4*pi*k). Unde k este constanta interactiunilor electrice. Acest fapt arata ca gravificul este derivat din campul electric.

    Răspunde

  2. Ana
    17 martie 2019 @ 8:43

    Eterul a fost o teorie veche si demonstrata repetat de experimente ca fiind gresita. Niciodata nu a fost calculat sau observat ‘eterul’. Nu exista ‘eter’ . Ar trebuii sa urmariti documentarele mai noi.

    Răspunde

  3. Gheorghe Adrian
    23 aprilie 2019 @ 14:06

    [La nivel macroscopic constanta gravitationala G, la nivel macroscopic, determinata prin experimente de tip Cavendisch, reflecta raportul intre sectiunea totala generatoare a campului gravific si sectiunea integratoare a campului gravific. La nivelul nucleonilor constanta gravitationala Gn reflecta raportul intre sectiunea de aspiratie a eterului si sectiunea de refulare a eterului si are valoarea Gn= 8*epsilon0=8/(4*pi*k). Unde k este constanta interactiunilor electrice. Acest fapt arata ca gravificul este derivat din campul electric.]
    Aici trebuie sa fac o rectificare, fiindca acum am observat ca am scris gresit, am scris exact invers. Adica factorul gravific G ar fi dat de raportul intre suprafata integratoare a campului gravific, adica suprafata pe care se aduna contributiile de camp ale tuturor particulelor din masa corpului si suprafata (sectiunea) totala generatoare de camp gravific, data de suma tuturor sectiunilor generatoare de camp gravific ale particulelor componente din masa corpului. Iar la nivelul nucleonilor factorul gravific Gn ar fi dat de raportul intre sectiunea totala generatoare de camp electric si sectiunea totala de aspiratie a eterului, =sectiunea generatoare a campului gravific. La linkul de mai jos sunt postate deducerile factorului gravific la nivel macroscopic si la nivelul nucleonilor, imaginati ca rotoare foarte multipolare, de foarte mare turatie, care prin rotatia lor creeaza fluxul eteric de aspiratie, cu viteza foarte mica, inspre substanta.
    http://www.astronomy.ro/forum/viewtopic.php?p=162328#162328

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *