Guglielmo Marconi, laureat al Premiului Nobel și inventatorul radioului și al telegrafului fără fir mărturisește pe Dumnezeu

Premiul Nobel: Guglielmo Marconi (1874–1937) a primit Premiul Nobel pentru fizică în 1909 pentru invenția primului sistem de succes al telegrafiei fără fir. Marconi este inventatorul radioului; opera sa revoluționară a făcut posibilă comunicațiile electronice ale lumii moderne.

Naționalitate: italiană

Educație: fizician cu studii private la Bologna, Florența și Livorno (Italia)

Ocupație: inventator și antreprenor, Italia

1.

„Cu cât lucrez mai mult cu puterile Naturii, cu atât simt mai mult bunăvoința lui Dumnezeu față de om și sunt mai aproape de marele adevăr că totul este dependent de Creatorul și Susținătorul Etern. Astfel cu atât mai mult simt că așa-numita știință, de care mă ocup, nu este altceva decât o expresie a Voinței Supreme, care are ca scop apropierea oamenilor unii de alții pentru a-i ajuta să se înțeleagă și să se îmbunătățească pe ei înșiși.” (Marconi, așa cum este citat de Maria Cristina Marconi 1995, 244).

2. În scrisoarea adresată soției sale Maria Cristina (Londra, 17 martie 1927) Marconi a scris:

„Știu cât de mult iubești și prețuiești frumoasa Natură – expresia Voinței lui Dumnezeu – unde se pot găsi valorile eterne ideale: Adevărul, Frumusețea și Binele (și tu le deții pe cele trei). Unitatea armonioasă a cauzelor și legilor formează Adevărul; unitatea armonioasă a liniilor, culorilor, sunetelor și ideilor formează Frumusețea; în timp ce armonia emoțiilor și voința formează Binele, care, fiind expresia supremă a Creatorului Etern și Suprem, îl aduce pe om la desăvârșire și ne determină să căutăm perfecțiunea absolută. ” (Marconi, așa cum este citat de Maria Cristina Marconi 1995, 260).

3.

„Fiecare pas, făcut de știință, ne aduce mereu surprize și noi realizări. Și totuși știința este ca o lumină slabă a unui felinar care pâlpâie într-o pădure adâncă și deasă, prin care omenirea se străduiește să-și găsească drumul către Dumnezeu. Doar credința o poate conduce la lumină și poate servi drept punte între om și Absolut. Sunt mândru că sunt creștin. Nu cred doar creștin fiind ci cred și ca om de știință. Un dispozitiv fără fir poate transmite un mesaj prin sălbăticie. În rugăciune, spiritul uman poate trimite valuri invizibile către eternitate, valuri care își ating scopul în fața lui Dumnezeu. ” (Marconi, așa cum este citat de Popov 1992, 298).

4. Într-o scrisoare către soția sa Maria Cristina (Paris, 1 aprilie 1927), Marconi spunea:

„Să nu crezi că sunt nerecunoscător lui Dumnezeu pentru bunătatea și bunăvoința Sa, daruri cărora le datorez atât de mult, totul. Dar Dumnezeu mi-a dat această iubire eternă și atotputernică și simt că a făcut-o pentru binele meu și, îndrăznesc să cred, și pentru al tău. ” (Marconi, așa cum este citat de Maria Cristina Marconi 1995, 248).

5.

„Cred că ar fi o mare tragedie dacă oamenii ar pierde credința în rugăciune. Fără ajutorul rugăciunii aș fi eșuat acolo unde am reușit. Permițându-mi să ating ceea ce am făcut, Dumnezeu a făcut din mine doar un instrument al propriei Sale voințe, pentru revelarea propriei Sale puteri divine. ” (Marconi 1942, 20-21).

6. În ceea ce privește problema originii vieții și eșecul științei de a o rezolva, Marconi a spus:

„Misterul vieții este cu siguranță cea mai persistentă problemă pusă vreodată în mintea omului. Nu există nicio îndoială că, de când umanitatea a început să gândească, s-a ocupat cu problema originii și a viitorului său – care este, fără îndoială, problema vieții. Incapacitatea științei de a o rezolva este absolută. Acest lucru ar fi cu adevărat înspăimântător, dacă nu ar exista credință ”. (Marconi 1934).

„Știința singură este incapabilă să explice multe lucruri și, mai presus de toate, cel mai mare dintre mistere – misterul existenței noastre. Cred, nu numai pentru că trăiesc în credința catolică, ci și ca om de știință ”. (Marconi, așa cum este citat în Morrow 1949, 14a).

Sursa: 50 Nobel laureates and other great scientist who believed in God, ediția electronică. p. 21-22, Tihomir Dimitrov
Traducător: Cristian Monea