Interviu cu Dr. David Kaufmann

David Kaufmann și-a obținut doctoratul în anatomie (după ce obținuse un masterat în educație fizică) de la Universitatea din Iowa. Este autor sau coautor al mai multor cursuri și manuale de anatomie și sport/știința exercițiilor fizice. De asemenea, a publicat zeci de lucrări de cercetare în reviste științifice.

Înainte de a se pensiona în 1999, a fost profesor de știința exercițiilor fizice la Universitatea din Florida din Gainesville, unde a predat și anatomie umană, chineziologie, fiziologia exercițiilor fizice și biomecanică.

Chiar de la începutul interacțiunilor noastre pentru acest articol, am observat de mai multe ori spiritul comic al dr. David Kaufmann – nu ca amintirile mele despre propriul meu profesor de anatomie sever. E-mailurile sale, de exemplu, erau însoțite, de obicei, de glume care aduceau cel puțin un zâmbet, mai adesea râsete.

Întrebat dacă are fotografii care ar putea ajuta la ilustrarea articolului, el a trimis una amuzantă care să se potrivească legendei sale: „Dr. Kaufmann și doi dintre cei mai mari fani ai săi” (n.t., fan mai poate însemna ventilator în limba engleză). („Fanii” erau ventilatoare – dispozitive pentru circulația aerului.)

Dar David Kaufmann este extrem de serios cu privire la importanța chestiunii creației/evoluției care, spune el, „se ocupă de cele mai importante întrebări referitoare la viață la care fiecare persoană trebuie să răspundă, cum ar fi „De unde vin eu?” Răspunsul evoluției, subliniază el, este în cele din urmă că „moleculele fără gândire s-au legat din întâmplare”. Creația biblică, spune el, implică un scop – să-L iubim și să-L slujim pe Hristos și pe semenii noștri.

„Ce scop real există într-un sistem de credințe evoluționist, în afară de a trăi, de a se „distra” și de a muri? La urma urmei, dacă tocmai am evoluat dintr-o supă primordială și, prin urmare, Biblia greșește cu privire la un lucru atât de elementar precum locul de unde venim noi, ce sens are să ne așteptăm ca oamenii să trăiască conform cerințelor morale ale Bibliei? Ce rost au cele Zece Porunci sau Predica de pe Munte? Toate valorile morale pot fi doar relative, nu absolute.”

Evoluția, spune el, oferă, de asemenea, un răspuns fals la una dintre cele mai importante întrebări dintre toate – și anume, ce se întâmplă la moarte. „Credinciosul poate aștepta cu nerăbdare viața spirituală în cer cu Hristos”, spune el, „în timp ce răspunsul evolutiv consistent este că nu există viață de apoi sau suflet; pur și simplu devenim praf.”

În cei 28 de ani în care doctorul Kaufmann preda anatomie studenților la medicină, era întrebat uneori despre anumite structuri sau părți ale corpului. Răspunzând, el căuta aproape întotdeauna să-L mărturisească pe „Proiectantul divin”. Cu toate acestea, era o „singură voce în sălbăticie”. Majoritatea celorlalți profesori au fost fie credincioși în evoluția de molecule la om, fie indiferenți la această problemă.

El spune: „Cum ar putea orice biolog uman să creadă că, corpul uman a apărut din cauza moleculelor fără gândire care s-au aranjat într-o perioadă lungă de timp neobservată, chiar mă uimește.”

Mașina supremă

El numește corpul uman „mașina supremă”. „Oamenii au inventat tot felul de mașini eficiente, cum ar fi automobilul”, spune el, „dar în comparație cu acesta corpul uman este ultra superior”.

„Se adaptează la stres; prosperă și supraviețuiește”, spune el. „Se poate chiar vindeca singur în anumite limite. Anumite celule se regenerează; rănile și fracturile se vindecă în mod natural, iar sistemul imunitar poate învinge adesea infecțiile. Și dacă utilizați această mașină, se dezvoltă; dacă nu, se micșorează și își pierde funcțiile. Ori de câte ori folosim o mașină, aceasta se uzează puțin și în cele din urmă funcționează defectuos. Dar exercițiile fizice îi determină pe oameni să aibă performanțe mai bune la locul de muncă sau la sport. Și nici nu am început să menționez faptele uimitoare ale corpului de prelucrare a datelor, analiză, sinteză, raționament, inventare și creare.”

El a rezumat astfel:

„Corpul uman este un calculator pe bază de carbon, alimentat chimic, răcit cu lichid și aer, biped, comunicativ, fotocromatic, binocular, auto-reproducător celular, autodiagnosticat, auto-reparator din punct de vedere al țesuturilor, multi-dextru, adaptiv continuu, controlat de calculator, mașină cu sistem de evacuare biodegradabil, capabilă de memorie pe termen scurt și lung, cu recuperare și integrare conceptuală, precum și luare a deciziilor precise și creativitate – cu adevărat „Mașina Supremă”.

„Știm că pentru a planifica și a construi ceva cu mult inferior, cum ar fi un automobil”, spune dr. Kaufmann, „este nevoie de un proiectant uman inteligent. Un observator imparțial ar avea dificultăți mari să nege concluzia rațională că Proiectantul Suprem a creat Mașina Supremă, corpul uman!”

În timp ce le preda elevilor cunoștințele și capacitatea de a raționa, dr. Kaufmann spune că a încercat, de asemenea, să-și folosească disciplina academică „pentru a-i ajuta pe cel puțin pe unii dintre studenți să obțină răspunsuri reale pentru viața lor personală”. Majoritatea studenților știau că este un profesor care crede în Biblie; uneori veneau în biroul lui pentru a discuta probleme academice sau personale. „În rare ocazii”, spune el, „aș cita în mod diplomatic și cu atenție unele Scripturi în cadrul prelegerilor mele.”

Unul dintre lucrurile pe care acest profesor de anatomie le-a explicat adesea studenților este că știința are „două definiții distincte” în cultura occidentală. „În primul rând”, spune el, „definiția obiectivă și validă a științei: o metodă de investigare pentru a descoperi adevărul, prin observarea faptelor, înregistrarea lor, testarea experimentală prin observații repetate și apoi încercarea de a dezvolta o teorie funcțională pentru a le explica. Și încercând să falsifice această teorie.

A doua este o definiție subiectivă care definește știința nu doar ca o căutare a adevărului, a celei mai bune explicații care se potrivește faptelor, ci una care forțează toate explicațiile să se potrivească filozofiei materialismului științific. Această filozofie insistă că natura este tot ce există, sau cel puțin singurul factor despre care putem învăța sau ști ceva.

„Când întrebăm despre origini, această filozofie permite doar explicații care se limitează la legile fizicii, chimiei, timpului și întâmplării. Aceasta înseamnă că insistă că natura trebuie să se fi creat pe ea însăși – prin definiție! Prin urmare, nu este nevoie – de fapt, este considerat „neștiințific” – să credem în nicio formă a unei Ființe Supreme Creatoare.”

Dr. Kaufmann a indicat că ceea ce el numește „frăția științifică” în propria sa țară, SUA, „încearcă să-i instruiască pe toți oamenii de știință în această abordare, această filozofie materialistă dominantă. Dar aceasta este o definiție total subiectivă, restrânsă a științei, bazată pe credința personală, una care depășește cu mult dovezile.”

De fapt, spune el, „Trebuie să avem o credință deosebit de oarbă pentru a considera că moleculele neajutorate au creat oameni. Dar dacă elimini orice posibilitate a unui Dumnezeu Creator, o formă de idee evolutivă devine singura explicație posibilă, în ciuda lipsei de dovezi pentru aceasta.

A fost încurajator să auzim despre poziția acestui om de știință pentru adevărul creației biblice. Și să știi că astăzi există un număr tot mai mare de academicieni care i s-ar alătura refuzând să accepte propunerea irațională că natura, inclusiv „mașina supremă”, s-au creat pe ele însele.

Autor: Carl Wieland
Sursa: Creation.com | The ultimate machine

Traducător: Cristian Monea