Interviu cu dr. Emil Silvestru, geolog și speolog român
Transilvania – pentru urechile occidentale îmbibate de Hollywood, numele acestei provincii românești probabil evocă imagini bântuitoare cu ceață, lilieci și aristocrați cu pelerine negre, cu accente Bela Lugosi.
De fapt, contele Dracula din romanul lui Bram Stoker a derivat probabil dintr-o figură reală a istoriei României, prințul Vlad de la mijlocul secolului al XV-lea. Tatăl său a fost Vlad Dracul[1], așa că a fost numit Vlad Drăculea (fiul lui Dracul). Vlad cel mic și-a câștigat porecla, „Vlad Țepeș”, prin obiceiul său de a trage oamenii în țepi ascuțite. Se spune că el a abordat problema sărăciei invitând toți cerșetorii și săracii țării sale la un ospăț gratuit – apoi a ars clădirea cu toți în interiorul ei.[2]
Din nefericire, România nu s-a recuperat încă după ultimul rău despotic suferit, comis de celebrul dictator comunist Nicolae Ceaușescu (1918–1989) înainte de executarea sa în decembrie 1989.
Într-un orășel din Transilvania, în 1954, Emil Silvestru s-a născut în această lume ca o umbră postbelică a represiunii, fricii și poliției secrete comuniste. De la vârsta de 12 ani, a început să fie fascinat de numeroasele peșteri și alte caracteristici carstice[3] din regiunea sa, care au condus în mod firesc la studiul geologiei.
În 1979, după cinci ani de studii, a obținut diploma de master[4] la Universitatea de stat din capitala Transilvaniei, Cluj-Napoca. În timpul studenției, el începuse deja să publice lucrări de cercetare în domeniul „carstologiei”[5], un studiu interdisciplinar al regiunii calcaroase și al trăsăturilor sale care îi captaseră atenția în tinerețe.[6]
După absolvire, nu mai avea rost să se înscrie la un doctorat în geologie. După cum explică Emil, până la revoluția din 1989, „astfel de lucruri au fost decise de soția semianalfabetă a lui Ceaușescu, Elena, care a hotărât împotriva doctoratului în geologie”. Așa că și-a petrecut următorii șapte ani în explorări geologice în nordul României. A câștigat experiență în geologia anumitor tipuri de corpuri de minereu și a descoperit mai multe zăcăminte în valoare de aproximativ un milion de tone de minereu de plumb/zinc.
În acest timp, spune el, „mi-am continuat investigațiile speologice [peșterilor], descoperind procese carstice în timpul fazei pneumatolitice[7] – o premieră mondială – și investigând, de asemenea, multe peșteri hidrotermale [cu apă fierbinte].
În 1986, a început să lucreze la Institutul de Speologie Emil Racoviță (primul din lume, fondat în 1920). El spune, „hobby-ul meu devenise acum serviciul meu (serviciu + hobby)”.
Soția sa Flori, fostă sportivă în echipa națională a României, a fost o credincioasă baptistă cu mulți ani înainte ca el să devină. El spune: „Asta nu a adus decât probleme din partea regimului comunist. Începusem deja să mă îndoiesc de dogma ateistă pe care o învățasem. Prin munca mea științifică am ajuns să realizez că ordinea, frumusețea și reglajul fin cu care este construită lumea nu pot proveni din haos și în mod aleator – eram sigur că există un Proiectant.
„Și multă vreme, asta a fost suficient pentru egoul meu umflat. Îmi amintesc că am întrebat-o pe Flori, care îi citea în mod regulat Biblia, când avea să termine „acea carte”. Cred că atunci Dumnezeu a început să lucreze cu mine.”
Întâlniri secrete
Emil mi-a spus că, deși vizionarea videoclipurilor creștine era ilegală, era foarte populară într-o țară care gemea sub represiunea comunistă. Când filmul lui Zefirelli, Iisus din Nazaret, a sosit în România în format video, „văzându-l în secret a devenit un act nobil de rezistență față de regim”, spune Emil.
„Așa că brusc m-am trezit mergând în locuri îndepărtate, uneori în zone muntoase izolate, adesea în casele țăranilor săraci, invitat să ajut la difuzarea filmului. Uneori, până la trei filme într-o noapte, Cele zece porunci și Quo Vadis în plus. Nu aveam facilități de dublare, așa că a trebuit să fac traducerea în direct, de 47 de ori în total. După un timp am fost foarte familiarizat cu imaginile și am preferat să mă confrunt cu publicul în timp ce traduceam. Nu m-am putut abține să nu observ impactul profund pe care toate acestea îl aveau asupra oamenilor.”
Într-o noapte, au trebuit să călătorească într-o locație secretă, aflată la 46 km distanță. Pentru a minimiza șansele de detectare, Emil a fost dus acolo într-o mașină, un Mercedes, și condus înapoi într-un alt vehicul. El spune că a fost „o bătaie de joc a unei mașini — o veche imitație românească a Gaz-ului sovietic. Ne-a luat cinci ore să ne întoarcem. Temperatura exterioară era de minus 25°C, așa că eram aproape înghețați când ne-am întors la mine.”
Într-o noapte, încă necreștin, a fost programat să facă traducerea după ce a petrecut 4-5 ore într-o mină care, spune el, „era atât de plină de gaze încât flacăra deschisă a unei lămpi de carbură nu ar arde. A fost o situație amuzantă în acea noapte – creierul meu era atât de gazat încât cu greu puteam traduce!”
Cu atâtea întâlniri, exista un risc mare de a fi prins de poliția secretă. „Dar Dumnezeu era în control”, spune Emil. La doar o lună după ce s-a transferat din zonă pentru un nou loc de muncă, s-a descins la un astfel de spectacol clandestin, iar video recorderul și casetele pe care le folosea au fost confiscate.
Evadări miraculoase
Grija providențială a lui Dumnezeu a fost evidentă și în ceea ce Emil numește „mai multe oportunități de a părăsi această lume”. Într-una, se cățăra pe un perete de stâncă și a căzut. Cu toate acestea, chiar și după o cădere liberă de 20 m, căderea lui a fost cumva oprită de partenerul său. În alta, o stâncă uriașă care cădea de la 100 m se îndrepta direct spre el pe un zid când s-a dezintegrat în multe bucăți, niciuna dintre ele nelovindu-l pe el sau pe colegii săi.
Poate cel mai memorabil a fost când Emil trecea printr-un defileu îngust. Din vârful defileului au început să cadă bolovani masivi, la aproximativ 400 m deasupra lui. El spune: „Este destul de hipnotic să urmărești un astfel de eveniment de jos. Cu pereții la mai puțin de 4 m unul de celălalt și cu apa până la brâu, erau foarte puține șanse să supraviețuiesc. Totuși, am supraviețuit.”
Emil spune: „Toate acestea m-au făcut să înțeleg că era nedrept să-mi atribui supraviețuirea reflexelor mele bune… ca om de știință, a trebuit să accept că „cineva de la etaj” mă iubea. Am început să merg regulat la biserica soției mele și, într-o seară aparent obișnuită în biserică, L-am acceptat pe Domnul Iisus Hristos ca Mântuitor al meu. Adevărul este că anii lungi de rugăciuni tăcute ale soției pentru mine au primit răspuns. Fără ea, încă aș fi rătăcit pe nisipuri mișcătoare.”
Creștinismul și știința
„Odată ce am devenit creștin”, spune Emil, „am știut că trebuie să-mi „ajustez” cunoștințele științifice cu Scripturile.” El a încercat pentru scurt timp să mențină credința într-un pământ vechi printr-o teorie a „golurilor”, dar acesta a fost un compromis nesatisfăcător pentru un gânditor ca el. El spune: „Deși din punct de vedere filozofic și etic am acceptat o Facere literală de la convertirea mea, la început nu am putut să o potrivesc cu latura mea „tehnică””.
Cu toate acestea, discuțiile prin e-mail cu geologi creaționiști calificați, cărți creaționiste, revista Creation și mai ales Journal of Creation l-au ajutat să realizeze ceea ce el numește „două lucruri esențiale”:
- Având în vedere condiții excepționale (de exemplu, Potopul Facerii), procesele geologice care durează extrem de mult astăzi pot fi accelerate într-un mod neimaginat.
- Potopul Facerii a fost global, nu regional.
El spune: „Am auzit asta înainte, dar nu am putut să-i înțeleg pe deplin semnificația la început. A implicat un „cutremur” incredibil în schimbarea paradigmei mele științifice.
„Acești factori au fost extrem de importanți în convertirea mea și în viața mea creștină. Acum sunt convins de creația Facerii de șase zile, literală și recentă. Asta nu înseamnă că nu există încă unele probleme fără răspuns, dar cercetarea acestor probleme este ceea ce înseamnă să fii om de știință.”
Ghețari sub pământ?
Unul dintre aspectele fascinante ale muncii sale de cercetare implică ghețarii subterani. România are opt peșteri cu depozite importante de gheață perenă, inclusiv a doua ca mărime din lume (75 000 de metri cubi de gheață în peste 1000 de straturi).
După ce Emil a reușit să atragă celebrul Laborator de Glaciologie din Grenoble, Franța, a avut loc primul foraj într-un ghețar subteran, producând 21,3 m de miez. Interesele lui Emil includ formarea și dezvoltarea gheții în peșteri și studiul climelor antice conservate în gheață și alte sedimente carstice.
El spune: „Echipa noastră româno-franceză a identificat izotopul radioactiv cesiu-137 din accidentul de la Cernobîl în excrementele de lilieci dintr-un ghețar subteran. Într-o altă peșteră, am găsit astfel de reziduuri de la experimentele cu bombe cu hidrogen din Nevada, 1963, în sedimentele de pe fundul unui lac adânc de 12 metri – prima descoperire de acest fel în acviferele carstice.
Descoperirile legate de bombele cu hidrogen au fost deosebit de surprinzătoare, deoarece apa poate ajunge în lacul subteran în cauză doar prin scurgerea prin 250 m de calcar. Acest lucru sugerează că ratele implicate sunt mult mai rapide decât se presupunea anterior, deși Emil este foarte precaut, spunând că sunt necesare mai multe date din alte peșteri.
Dr. Silvestru spune că în carstul românesc nu există nicio dovadă reală a peșterilor mai vechi decât „Cuaternarul”, ceea ce „simplifică foarte mult o interpretare creaționistă, deoarece este în concordanță cu Biblia”.
El crede că modelarea creaționistă din prezent a erei glaciare de după Potop este un instrument important în înțelegerea carstului în cadrul pământului tânăr.[8]
L-am întrebat dacă fost ridiculizat sau persecutat din cauza poziției sale puternice față de creația Facerii. El a răspuns: „Nu chiar, din două motive principale. În primul rând, după atâția ani de ateism/evoluționism aproape obligatoriu, majoritatea oamenilor salută creaționismul biblic ca pe o gură de aer proaspăt.
În al doilea rând, Dumnezeu mi-a acordat un statut profesional care practic împiedică orice încercare de a ridiculiza convingerile mele creaționiste. În ședințele publice despre creație, chiar și atunci când sunt prezenți academicieni, sunt întrebări, da, chiar argumente puternice, dar niciodată ridiculizări. Dar cred că dacă aș fi foarte deschis în comunitatea noastră științifică destul de închisă, mulți m-ar respinge sau m-ar evita.”
Alături de câțiva academicieni și alții, Emil este implicat în mișcarea creaționistă națională, precum și în traducerea cărților creaționiste.[9]
Unul dintre cele două grupuri existente, fondat în urmă cu doi ani, poartă numele lui N.C. Paulescu, un om de știință creaționist român care a descoperit insulina. Emil spune: „Din păcate, descoperirea lui a fost făcută în România, unde a existat puțină expunere la mass-media. Deci, un an mai târziu, doi canadieni au fost creditați cu descoperirea.”[10]
Emil mi-a spus că i-ar plăcea să se poată dedica în întregime cercetării creaționiste, studiind lucruri precum modul în care o lume cu mai mult dioxid de carbon (ceea ce ar fi putut foarte bine să fi fost cazul înainte de Potop și imediat după, înainte de a fi pământul reacoperit cu vegetație) ar putea afecta depunerea de calcar și ratele de formare a carstului – pe lângă rafinarea criticii sale științifice asupra metodelor de datare radiometrică a carstului.
Actualizare: După ce a fost publicat acest interviu, Emil a putut să facă exact acest lucru. Vedeți CMI-Canada hires world-class geologist Dr Emil Silvestru.
Autor: Carl Wieland
Sursa: Creation.com | Caving in to creation
[1] Pentru că a fost cavaler al ordinului dragonului (= draco în latină, drac în româna veche).
[2] Dr. Silvestru ne-a spus că, „potrivit istoriei noastre, a tras în țeapă constant tâlharii și hoții de buzunare. Prin urmare, vizitatorii străini au fost uimiți să afle că o poșetă plină cu aur căzută în mijlocul drumului va rămâne acolo zile întregi, deoarece nimeni nu îndrăznea să riște să o ia”.
[3] Carstul este un termen care inițial se referea la regiuni sterile de calcar și dolomită, remarcate pentru formele de relief spectaculoase și distinctive și cu caracteristici substanțiale de drenaj subteran – peșteri, râuri subterane etc. A ajuns să se refere mai mult la întregul geosistem, deasupra și sub pământ – vedeți și nota 5.
[4] Acesta este cel mai apropiat echivalent în termeni occidentali – includea o disertație de 60 de pagini.
[5] Această disciplină abordează carstul ca geosistem. Dr. Silvestru spune: „Carstologia se ocupă, așadar, de toate caracteristicile (supra și subterane, fizice și biologice) legate de calcare, inclusiv, de exemplu, sursele majorității râurilor care ajung în calcare”.
[6] Există o oarecare confuzie între înțelegerea anglo-saxonă și cea latină a „carstului”, pe care pionierii români și francezi în această lucrare, în principal dr. Silvestru, încearcă să o clarifice cu o terminologie geologică mai riguroasă.
[7] Pneumatoliza: alterarea rocii sau cristalizarea mineralelor prin emanații gazoase din stadiile târzii ale unei magme în solidificare.
[8] De Michael Oard și Dr Larry Vardiman.
[9] Unele dintre acestea sunt publicate cu ajutorul financiar al CMI.
[10] F.G. Banting și C.H. Best, în 1921.
