Viața marelui matematician și astronom Johannes Kepler, un mărturisitor al Creatorului

Johannes Kepler s-a născut în orașul Weil der Stadt, Germania, pe 27 decembrie 1571. Johannes era un băiat foarte firav care se îmbolnăvea frecvent. La vârsta de trei ani a contractat variolă și s-a aflat la un pas de moarte timp de mai multe luni. Copilăria sa a fost neliniștită și nefericită. Tatăl său era un soldat mercenar care lipsea de acasă pentru perioade lungi, uneori ani întregi.

Când mama lui Johannes a plecat pentru a fi cu soțul ei, Johannes a fost lăsat cu bunicul său. Separarea de părinții săi a fost dureroasă pentru Johannes, dar Dumnezeu l-a binecuvântat în acești ani. Bunicul său, un creștin devotat, l-a încurajat pe tânărul Johannes pe măsură ce credința sa creștea. Deși sărac, bunicul lui Johannes a apreciat valoarea educației și l-a trimis pe Johannes la școală. Abilitatea academică ieșită din comun a băiatului a intrat curând în atenția profesorilor săi.

Atunci când părinții lui Johannes s-au întors după mai mulți ani, tatăl său, Heinrich, a pornit o afacere ca hangiu.

Heinrich nu era interesat să plătească taxe pentru a-și trimite copilul la școală. În schimb, el îl vedea pe Johannes ca pe o mână de lucru ieftină în birt, așa că Heinrich l-a făcut pe fiul său să părăsească școala. Totuși, afacerile de la han au ajuns mai apoi în declin și ajutorul lui Johannes nu mai era cu adevărat necesar. Încurajat de foștii săi profesori, Johannes a reușit să obțină o bursă de la ducele de Württemberg care să-i permită să își continue școlarizarea. Tatăl lui Johannes, beat, îi permite fără tragere de inimă să se întoarcă la școală.

Educația

Prin generozitatea continuă a ducelui, Johannes a putut să înceapă să urmeze cursurile Universității din Tübingen în 1587. Studiile sale includeau latina, ebraica, greaca, Biblia, matematica și astronomia. Lui Kepler i-au fost predate matematica și astronomia de către Michael Mästlin, unul dintre puținii profesori de astronomie ai timpului său care acceptase ideea lui Copernic conform căreia planetele, inclusiv Pământul, se învârt în jurul Soarelui. Aproape toți studenții acelei ere încă mai credeau că Pământul este centrul sistemului solar.

Kepler și-a obtinut diploma de licență în 1588 și diploma de masterat în 1591. Apoi a continuat să studieze la Tübingen teologia. În tinerețea sa, Kepler a devenit un creștin convins și s-a dedicat slujirii lui Dumnezeu. Cum a spus cu puțin timp înainte de a muri, el credea „numai și numai în slujirea lui Iisus Hristos. În El este toată izbăvirea, toata mângâierea”¹. Kepler intenționa să Îi slujească lui Dumnezeu ca preot luteran după terminarea educației sale universitare. Însă Dumnezeu avea alte planuri cu acest tânăr cu înzestrări unice.

În 1594, Kepler a fost solicitat să meargă la liceul luteran din Graz, Austria, pentru a-l înlocui pe profesorul de matematică, recent decedat. Deși era aproape de a-și termina pregătirea teologică, Kepler s-a simțit insuflat de Dumnezeu să preia acest post de profesor.

Astronomie și astrologie

Pe lângă predarea matematicii în Graz, Kepler a devenit matematician de circumscripție. Această poziție implica supravegherea pământului, aplanarea disputelor asupra acurateței greutăților și măsurilor folosite în activitățile comerciale, și întocmirea calendarului. Pe lângă efectiva listare a datelor, calendarele zilelor în acele vremuri includeau frecvent informații despre sărbătorile publice, vacanțele școlare, și fazele lunii (lună plină, lună nouă, etc.).

Unele calendare chiar includeau datele evenimentelor sportive, zilele de plată pentru servicii sociale, și alte asemenea. Similar, în vremea lui Kepler, calendarele erau datoare să includă informații folositoare pentru viața de zi cu zi a oamenilor. Informațiile oferite includeau sfaturi pentru fermieri cu privire la perioada de plantare și de recoltare a culturii, sfaturi pentru comandanți despre campaniile militare, sfaturi în probleme de dragoste, etc.

În prezent noi înțelegem cum pozițiile relative ale soarelui, lunii și planetelor, împreună cu rotația Pământului în jurul axei sale, se combină pentru a determina anotimpurile dintr-un an, fazele lunii, mareele, eclipsele de soare si de lună, și așa mai departe. Aceste evenimente au implicații științifice pentru agricultură, pescuit, planificare militară, și altele. (Chiar și în timpurile moderne, unele ofensive militare sunt programate pentru a se potrivi cu anotimpurile și lumina lunii).

Cu astfel de cunoștințe ale zilelor noastre, concluziile legitime bazate pe știința astronomiei pot fi distinse de aserțiunile nefondate bazate pe astrologie. Totuși, în vremea lui Kepler, exista o confuzie considerabilă atât în masa populației cât și în universități în privința distincției dintre astronomie și astrologie. Având cunoștințe limitate asupra mișcărilor corpurilor cerești, oamenii de știință erau nesiguri care evenimente de pe Pământ erau afectate de evenimentele observate în ceruri și care nu.

Kepler a continuat să întocmească calendare. Însă el a hotărât că va verifica ulterior acuratețea predicțiilor sale pentru a le sorta pe cele legitime de cele nelegitime. Ca parte a acestui proces, Kepler a publicat o carte în 1601 care „respingea viziunea superstițioasă conform căreia stelele ghidează viața ființelor umane”². Kepler a respins treptat și alte aspecte ale astrologiei. În biografia lui Kepler, J.H. Tiner atrage atenția asupra faptului că „Johannes a fost primul om de știință care a investigat acuratețea pe termen lung a astrologiei. Notițele sale au arătat că a te încrede în astrologie poate fi o afacere riscantă”³.

Mișcarea planetelor

Kepler credea cu tărie că „lumea naturii, lumea omului, lumea lui Dumnezeu – toate trei corespund una cu alta”⁴. În particular, Kepler gândea că întrucât universul a fost proiectat de către un Creator inteligent, el ar trebui să funcționeze după un anume model/tipar logic. Pentru el, ideea unui univers haotic era inconsistentă cu înțelepciunea lui Dumnezeu. Prin contrast, mulți alți oameni de știință renunțaseră să mai caute un tipar logic simplu.

Fără a avea acces la date exacte asupra pozițiilor planetelor de-a lungul unei perioade de timp, Kepler și-a fondat primele încercări de a descoperi tiparul din spatele mișcării planetelor pe filozofiile și matematicile grecilor antici. El a propus ideile sașe într-o carte numită Misterul Cosmic scrisă în 1595. Deși multe dintre ideile sale s-au dovedit mai târziu a fi incorecte (așa cum se întâmplă adesea în știință), publicarea acestei cărți l-a adus pe Kepler în atenția proeminentului astronom danez, Tycho Brahe.

Tycho Brahe a fost atât de impresionat de abilitatea matematică a lui Kepler și de finețea cu care acesta aplica matematica astronomiei încât l-a invitat pe Kepler să se alăture echipei sale de astronomi. Acești astronomi trasaseră drumul planetelor pe cer timp de mulți ani dar nu reușiseră să dea o logică traseelor complicate pe care le vedeau. În 1600, Kepler l-a însoțit pe Tycho Brache la observatorul lui din Praga. Lui Kepler i-a fost dată sarcina de a investiga orbita lui Marte. În sfarșit acesta a primit acces la datele de care avea nevoie pentru a ataca real problema mișcării planetare în mod științific.

Ideea că traseele planetelor trebuie să fie formate ori din cercuri, ori din combinații de cercuri era aproape universal acceptată în vremea lui Kepler. Cu toate acestea, Kepler a descoperit că nici măcar combinațiile complexe de cercuri nu funcționau. Lăsând deoparte modul comun de a gândi, Kepler „a încercat trasee noncirculare până când a găsit soluția adevărată: Marte se rotește pe o orbită eliptică, Soarele ocupând unul din focarele acesteia”⁵.

Kepler a arătat mai departe că o planetă nu se deplasează o distanță egală într-un timp egal (i.e. la o viteză constantă) așa cum se considera înainte. În schimb, el a fost capabil să demonstreze că linia imaginară care unește soarele cu planeta străbate arii egale ale elipsei în timpi egali. Acest fapt înseamnă că planeta călătorește mai repede când este mai aproape de soare, și mai lent când este mai departe de el. Kepler a publicat aceste prime două legi ale mișcării planetare în 1609 în cartea intitulată Noua Astronomie.

Peste zece ani, Kepler și-a stabilit al treilea principiu al mișcării planetare, care a relaționat matematic timpul necesar unei planete pentru a realiza o orbită completă în jurul soarelui cu distanța medie a acelei planete față de soare. Acest principiu a fost publicat în Armonia Lumilor în 1619. De asemenea, în această carte Kepler I-a dat slavă lui Dumnezeu, spunând, „Mare este Dumnezeu, Domnul nostru, mare este puterea Lui și înțelepciunea Lui nu are sfârșit”⁶.

Credința creștină a lui Kepler l-a condus la un tipar al gândirii care în cele din urmă l-a facut capabil să rezolve enigma mișcării planetare la care atât de mulți alți oameni de știință renunțaseră să mai lucreze. Kepler a căutat și a găsit un model simplu și logic pentru mișcarea planetară, care să reflecte înțelepciunea lui Dumnezeu. Așa cum a spus Kepler: “Vedem cum Dumnezeu a abordat  facerea lumii, ca un arhitect omenesc, folosind ordinea și regulile măsurând totul într-o astfel de manieră.”

Alte descoperiri

Legile lui Kepler cu privire la mișcarea planetară sunt cea mai mare contribuție a sa în domeniul științei. Aceste legi au avut un impact enorm asupra gândirii științifice, furnizând mai apoi fundația pentru lucrarea lui Sir Isaac Newton asupra gravitației universale. Totusi, Kepler a avut de asemenea și multe alte contribuții științei. El a descoperit o nouă stea (o supernovă); a analizat modul de funcționare a ochiului uman; a făcut îmbunătățiri telescopului, și a adus și alte aporturi în domeniul opticii. El a publicat date exacte despre poziția stelelor și planetelor care erau de o valoare imensă pentru navigatori. A adus variate aporturi matematicii, inclusiv metode mai rapide de calcul, și a investigat volumul multor corpuri solide.

Kepler este recunoscut ca unul din fondatorii științei moderne. „În cele trei cărți ale sale, Misterul Cosmic, Noua Astronomie, și Armonia Lumilor, el a început procesul care a dus în cele din urmă la înlocuirea supersiției cu rațiunea”⁸.

Kepler de asemenea a petrecut timp investigând datarea evenimentelor istorice din Biblie, inclusiv nașterea lui Iisus. În plus, a scris o poveste numită Visul care este considerată a fi prima poveste științifico-fantastică modernă.

Viața unei tragedii

Johannes Kepler a murit după o boală acută în Regensberg, Germania, pe 15 noiembrie 1630, în vârstă de 58 de ani. Viața lui Kepler a fost plină de tragedie. Nefericirea și starea bolnăvicioasă din copilaria sa au fost urmate la vârsta adultă de morțile a 3 din cei 6 copii ai săi, în timpul copilăriei acestora, de moartea primei sale soții, și de persecuțiile religioase repetate. Kepler a trăit într-o eră în care majoritatea conducătorilor cereau poporului să adopte credințele religioase susținute de lider. Cu toate acestea, el a refuzat să-și schimbe credințele odată cu schimbarea conducătorilor. Kepler era un om al Bibliei și a refuzat să accepte legi făcute de om despre care el credea că se contrazic cu Biblia. Din nefericire, această poziție a fost cauza pentru care el a suferit mari persecuții cu numeroase ocazii.

Un alt eveniment traumatic din viața lui Kepler a fost procesul mamei sale superstițioase care a fost acuzată de vrăjitorie. Dacă ar fi fost declarată vinovată, ea ar fi fost torturată și arsă pe rug. Doar apărarea abilă pe care a folosit-o Kepler a putut să o salveze pe mama sa.

În toate aceste încercări, Kepler și-a păstrat credința de nezdruncinat în Dumnezeu. El și-a rezumat credința spunând simplu ca „eu sunt un creștin”⁹. În ciuda marilor sale realizări, el a rămas umil. Dorința sa era ca „numele meu să fie dat uitării numai ca numele lui Dumnezeu Tatăl să fie astfel înălțat”¹⁰. El L-a recunoscut pe Dumnezeu ca fiind „Bunul Creator care a născut natura din nimic”¹¹. Kepler era pregătit să lase deoparte planurile pe care și le făcuse pentru viața sa, și să se lase umil condus de Dumnezeu. Ca rezultat, el a putut spune mai apoi în viață că „am avut intenția de a deveni un teolog… dar acum văd cum Dumnezeu este, prin străduințele mele, de asemenea slăvit în astronomie, întrucat «cerurile spun slava lui Dumnezeu»”¹².

Publicat prima dată în Creation 15, nr. 1 (Decembrie 1992): 40-43.

Autor: Ann Lamont
Sursa: AnswersinGenesis.org | Johannes Kepler. Outstanding Scientist and Committed Christian.

Traducător: Alina-Stefana Grigoriu

---

Referințe și note

1. Johannes Kepler, citat în: J. H. Tiner, Johannes Kepler-Giant of Faith and Science, Mott Media, Milford, Michigan (USA), 1977, p. 193.
2. Encyclopaedia Britannica, 15th ed., 1985, vol. 22, p. 506.
3. Tiner, p. 69.
4. Kepler citat în Tiner, p. 172.
5. Encyclopaedia Britannica, vol. 22, p. 507.
6. Kepler citat în Tiner p. 178.
7. Kepler citat în Tiner p. 178.
8. Tiner, pp. 195-196.
9. Kepler citat în Tiner p. 197.
10. Kepler citat în Tiner p. 197.
11. Kepler citat în Tiner p. 197.
12. Kepler citat în Tiner p. 197.