Liliecii „văd” câmpul magnetic al pământului
Ecolocația nu este singura metodă pe care o folosește un liliac pentru a se orienta. La fel ca și alte animale, liliecii migratori pot folosi câmpul magnetic al pământului pentru a se orienta, inclusiv pentru a zbura peste întinderi mari de apă. Această abilitate se numește magnetorecepție și a fost considerat al șaselea simț.[1]
Se crede că particule minuscule de oxid de fier magnetic (magnetită; Fe3O4) au un rol aici.[2] Mecanismul este departe de a fi clar, dar corneea, o „fereastră” transparentă în fața irisului și a pupilei ochiului, a fost sugerată ca o parte posibil semnificativă a acestui sistem de navigație la mamifere:
„… corneea se numără printre țesuturile cele mai dens inervate din corpul mamiferelor, ceea ce o face un organ promițător pentru căutarea „acelor de busolă” biologice.”[3]
Un proiect de cercetare a investigat liliacul migrator Nathusius (Pipistrellus nathusii) și simțul său de direcție în orientarea pe distanțe lungi. O echipă de oameni de știință a capturat acești lilieci în timpul perioadei lor de migrație peste Marea Baltică. Unora dintre ochii de liliac li s-au aplicat o soluție de anestezie locală[4] pentru a desensibiliza corneea. Apoi au fost eliberați la 11 km pe continent, deasupra unui câmp deschis, în trei grupuri distincte:
Lilieci având corneele ambilor ochi desensibilizate (grup bilateral).
Lilieci având corneea unui singur ochi desensibilizată (grup unilateral).
Lilieci fără corneea ochilor desensibilizate (grupul de control).
Grupurile unilaterale și de control au continuat să migreze în direcția sudică în care zburau înainte de a fi capturate. Liliecii din grupul bilateral au zburat în direcții aleatoare.
„Această diferență evidentă de comportament sugerează că anestezia corneeană a perturbat simțul direcției, dar se pare că orientarea funcționează bine cu un singur ochi.”[5]
Orb ca un liliac?
Vederea liliacului nu a fost afectată. Studiile anterioare au arătat că anestezia corneeană a unuia sau a ambilor ochi nu a avut niciun efect asupra capacității liliecilor de a detecta lumina.
S-a scris mult despre complexitatea ochilor[6], iar evoluționiștii s-au străduit din greu să ofere explicații despre modul în care aceste organe vizuale s-au dezvoltat treptat printr-un proces lung de mici greșeli genetice de copiere. Acum se pare că trebuie să adauge încă o funcție într-un spațiu deja compact – o parte a unui sistem de navigație care implică nervi și care folosește probabil un mineral magnetic.
Dar, gândindu-ne în termeni evolutivi, cum ar funcționa o „busolă” pe jumătate dezvoltată? Amintiți-vă că evoluționiștii insistă că „mecanismul lor de creație” nu este în niciun caz orientat spre obiective. În schimb, ei cred că fiecare pas mic a fost înainte o întâmplare complet aleatoare, „aleasă” de selecția naturală doar dacă a avut șansa să fie o îmbunătățire față de etapa anterioară. Deci, chiar și un sistem de navigație „parțial” ar trebui să fie util în sine.
Acest lucru este adesea descris ca evoluția „oarbă”. Sau, având în vedere minunile tot mai mari ale lumii naturale, cu cât privim mai adânc, nu se aplică „orbirea” mai bine naturii credinței răspândite în evoluție?
Autor: Lucien Tuinstra
Sursa: Creation.com | Bats ‘see’ the earth’s magnetic field
[1] Vedeți, Catchpoole, D., Cows: a magnetic sign for evolutionists, 25 Nov 2008; creation.com/cowmag.
[2] Studiile anterioare ale magnetismului au sugerat că la liliecii aceștia sunt localizate undeva în regiunea capului, dar locația lor anatomică sau intracelulară exactă este neclară.
[3] Lindecke, O. și colab., Corneal sensitivity is required for orientation in free-flying migratory bats, Communications Biology 4(522), 2021.
[4] Clorhidrat de oxibuprocaină.
[5] Leibniz Institutul de Cercetare Zoologică și a Faunei Sălbatice, Cryptic sense of orientation of bats localized: The sixth sense of mammals lies in the eye; phys.org, 5 Mai 2021.
[6] Bergman, J., Did eyes evolve by Darwinian mechanisms? J. Creation 22(2):67–74, Aug 2008; creation.com/eyes-evolve.
