Toate miile de limbi de astăzi au fost create separat? Și dacă nu, au evoluat limbile?

„Domnule Wieland”, a spus cel mai îndrăzneț dintre cei trei tineri creștini care m-au abordat în timpul unei pauze în seminarul creaționist pe care l-am ținut la o biserică din Singapore:

„Suntem toți de formatie lingviști; ne pregătim pentru o lucrare de misiune creștină în Myanmar [Burma]. Spuneți-ne, vă rog, zice Biblia ceva despre originea limbilor?”

După ce mi-am revenit din surpriza creata de întrebare, am spus: „Da, zice cu siguranță.” Le-am explicat că, după cataclismul global creat de Potop, supraviețuitorii (toți provenind din familia lui Noe) au sfidat porunca lui Dumnezeu de a se răspândi și a umple pământul. Pe câmpia Shinar (Sumeria / Babilonia), ei au început să construiască un oraș, numit Babel, și un turn, al cărui vârf ar fi trebuit să ajungă până „la cer”.[1] La acea vreme, poate doar la 100 de ani după Potop, aceștia încă făceau parte din aceeași societate, vorbind aceeași limbă.

Ca o judecată asupra răzvrătirii lor, Dumnezeu le-a amestecat limbile, pentru ca ei să nu se mai poată înțelege unul cu altul și să se risipească peste tot pământul. Această apariție a diferitelor limbi a fost deci un eveniment brusc, miraculos.

Puteam vedea pe chipurile interlocutorilor mei nedumerire, ba chiar îngrijorare. „Ați putea să ne arătați unde spune asta, vă rog?” Așa că am deschis cartea Facerii și am citit pasajele relevante. Asta părea că doar le adânceste nedumerirea, deși era mascată de politețea înnăscută a culturii lor.

Lăsând deoparte întrebarea evidentă despre cum ar putea fi cât de cât pregătiți să meargă pe câmpul de misiune creștină cu o asemenea cunoaștere slabă a istoriei biblice, mă întreb: de ce a provocat Cuvântul Domnului, pe care ei s-au angajat să-l servească în câmpul misiunii, o astfel de consternare?

Apoi mi-am dat seama. În calitate de lingviști, acești oameni cunosc modul în care limbile se schimbă constant. Și nu numai asta, ci probabil că au studiat dovezi ale legăturilor istorice dintre limbi care astăzi par foarte diferite una de cealaltă.

Totuși, aici era un pasaj din Facere care, la o privire superficială, ar putea fi interpretat că toate limbile vorbite acum în regiunea lor: chineza Hokkien vorbită în familiile lor, Tamila vorbita de vecinii indieni, limba Karen a triburilor din Myanmar, toate au apărut în același timp, prin mijloace miraculoase.

Dar, desigur Facerea nu ne învață acest lucru, asa cum nu învață nici că toate cele 800 de limbi (și multe alte dialecte) din Papua Noua Guinee au apărut instantaneu în Orientul Mijlociu. În primul rând, să analizăm această problemă a limbilor și a schimbării.

Schimbarea limbilor

Oricine se îndoiește că limbile se schimbă trebuie doar să citească opera Canetbury Tales a poetului Geoffrey Chaucer, care a scris în engleză de acum 600 de ani. De exemplu,

„… the yonge sonne hath in the ram his half cours yronne, and small fowls maken melodye, that slepen all the night with open yë.”

Chiar dacă astăzi Biblia regelui James (revizuirea din 1769) nu folosește limba engleză modernă, ea este, de asemenea, dramatic diferită de ediția inițială din 1611[2], cu zeci de mii de modificări considerate necesare pentru a o face inteligibilă pentru o populație a cărei limbă engleză a continuat să se schimbe.

Răspândirea scrisului, în special a cuvântului tipărit, a încetinit, probabil, ritmul diversificării, care poate fi dramatic în culturile fără limbaj scris[3]. Acest lucru este valabil mai ales atunci când este întrerupt contactul între grupuri pentru o vreme. Locuitorii a două sate din Papua Noua Guinee izolate unul de celălalt printr-un teren inospitalier și montan, care în urmă cu zeci de generații vorbeau aceeași limbă, s-ar putea ca nici măcar să nu poata comunica astăzi dacă se vor întâlni (a se vedea mai jos figura Limbile prin timp – trei concepte).

Apoi, există dovezi fascinante despre modul în care sunt legate limbile. Fiind capabil să citesc atât în limba germană, cât și in limba engleză, am observat deseori că pot să înțeleg ceea ce spune un fragment de text olandez, deși nu pot înțelege nicicum limba olandeză vorbită. Este ca și cum olandeza este într-un fel între cele două. De exemplu:

English	Dutch	German
water	water	Wasser
dog (hound)	hond	Hund
clock	klok	Uhr

 

 

 

 

Apoi, când am vizitat un cimitir vechi de 500 de ani pentru marinarii olandezi din Melaka (Malacca) de pe peninsula Malay, am observat că inscripțiile de pe pietrele de mormânt sunt mult mai ușor de înțeles decât olandeza modernă. Evident, aceste limbi erau și mai apropiate în trecut. Ele s-au „diferențiat” una de celălalta, astfel încât, pe măsură ce timpul trece, ele evolueaza din ce în ce mai diferit.

Legăturile dintre limbile germană, olandeză și engleză sunt destul de rezonabile, la fel ca dintre, să zicem: italiană, portugheză, spaniolă (unele dintre așa-numitele limbi romanice) și latină antică. Dar legăturile, nu doar în interiorul, ci între aceste două grupuri, sunt de asemenea uimitor de evidente. De exemplu, în exemplul anterior, observați cum cuvântul german pentru ceas „uhr” sună ca „hour” (ora) în limbă engleză, care la rândul său este asemănător termenului din latină „hora” (pentru oră)[4].

De fapt, nu numai aceste limbi, ci și un mare număr din așa-numitele limbi „indo-europene”, inclusiv limba greacă, rusă și chiar sanscrita antică, poate fi demonstrat că sunt legate în acest fel. Dacă negi că limbile indo-europene sunt legate, ar trebui să spui că tabelul (de mai jos), cu matricea ei de denumiri care sună asemănător pentru lucruri comune similare, este plină de coincidențe fantastice.

Asta înseamnă că, foarte probabil, toate aceste limbi, cu excepția limbii maghiare (coloana din dreapta), împărtășesc același “strămoș lingvistic”. Lingviștii vorbesc de o limbă „proto-indo-europeană” și au încercat chiar să facă deducții rezonabile despre cum ar fi arătat cuvintele sale la început.

ENG	GERM	DK	Latin	ES	IT	FR	GR	RS	HU
One	Eins	En	Unus	Uno	Uno	Un	Ena	Odyin	Eggy
Two	Zwei	To	Duo	Dos	Due	Deux	Dhyo	Dva	Kettö
Three	Drei	Tre	Tres	Tres	Tre	Trois	Tria	Tri	Három
Four	Vier	Fire	Quattuor	Cuatro	Quattro	Quatre	Tessera	Chyetirye	Négy
Five	Fünf	Fem	Quinque	Cinco	Cinque	Cinq	Pente	Pyat’	Öt
Mother	Mutter	Mor	Mater	Madre	Madre	Mère	Metera	Mat’	Anya
Father	Vater	Far	Pater	Padre	Padre	Père	Pateras	Otyetz	Apa
I	Ich	Jeg	Ego	Yo	Io	Je	Ego	Ya	Én
You	Du	Du	Tu	Tu	Tu	Tu	Esy	Ti	Ón
House	Haus	Hus	Domus	Casa	Casa	Maison	Spiti	Dom	Ház
Dog	Hund	Hund	Canis	Perro	Cane	Chien	Skylos	Sobaka	Kutya
Cat	Katze	Kat	Feles*	Gato	Gatto	Chat	Gata	Koshka	Macska
Lion	Löwe	Løve	Leo	León	Leone	Lion	Leontari	Lyev	Oroszlán
Monkey	Affe	Abe	Simius	Mono	Scimmia	Singe	Maimouda	Obiez’yana	Majom
Bear	Bär	Bjørn	Ursus	Oso	Orso	Ours	Arkoudha	Myedvyed’	Medve
Snake	Schlange	Slange	Serpens	Serpiente	Serpente	Serpent	Fidhi	Zmyeya	Kigyó
Horse	Pferd	Hest	Equus	Caballo	Cavallo	Cheval	Alogo	Loshad’	Ló
Cow	Kuh	Ko	Vacca	Vaca	Vacca	Vache	Vodi	Korova	Tehén

Comparând mai multe cuvinte denumind lucruri obișnuite, putem observa „legătura de rudenie” dintre diferitele limbi. Limbi ca italiana, spaniola și franceza sunt, evident, mai apropiate una de cealaltă (și de latina veche), decât oricare dintre ele este, să zicem, de germană, engleză sau daneză. Cu toate acestea, chiar și acest eșantion limitat demonstrează interconectivitatea tuturor limbilor din coloanele de mai sus (cu excepția limbii maghiare), care provin toate din familia limbilor indo-europene. (Notă: limba greacă și limba rusă au alfabete diferite, așa că le-am transformat în echivalente aproximative în limba engleză.)

Interesant este că, după cum se vede în ultima coloană, în ciuda faptului că este vorba de o națiune din Europa continentală, maghiara nu este o limbă indo-europeană. Limba bască, limba unui grup de oameni din Spania actuală, face parte dintr-o cu totul altă familie lingvistică. Fiecare limbă este cu totul diferită de oricare alta din afara grupului ei. Acest lucru este în concordanță cu ideea că toate limbile din fiecare grup au apărut dintr-una dintre limbile „stem” din Babel.

Prin urmare limbile evoluează?

Deși în mod clar limbile se schimbă și mai multe limbi pot să apară prin diferențiere dintr-un „strămoș comun”, aici se termină asemănarea cu ideile evoluției biologice la scară largă.

De fapt, cred că este înșelător să vorbim despre orice fel de „evoluție a limbii”. Modificările în limbaj provin mai ales din inventivitatea, creativitatea înnăscută și flexibilitatea umană, nu din mutații genetice aleatoare filtrate prin selecție. Iar limbile studiate astăzi în procesul de schimbare par să devină mai simple, nu mai complexe. Unele dintre cele mai „primitive” triburi vorbesc limbi cu o gramatică extrem de complexă[5]. Poate că „involuția” limbii ar fi un termen mai potrivit.

Cum rămâne cu Babel?

Facerea 10:32 pare să indice că dispersia oamenilor de-a lungul pământului a fost, în general, pe linii extinse de familie. Mecanismul acestei dispersii apare în capitolul 11, ca fiind crearea bruscă a unor limbi noi, ceea ce a făcut ca oamenii să nu se mai înțeleagă între ei. Într-o astfel de „criză” acuta de comunicare, temperamentele se înflăcăreaza, suspiciunile abundă, iar ostilitățile vor conduce rapid grupurile care vorbesc limbi diferite să se separe între ele. Cu toate acestea, pentru a rămâne în legătură, după cum indică paragraful de mai sus, fiecare grup extins de familii sau „clan” ar fi trebuit să aibă totuși aceeași limbă.

De vreme ce a trecut puțin timp de la Potop, probabil ca încă nu existau sute de clanuri. Poate că au trebuit să fie create doar câteva duzini de limbi separate pentru ca fiecare clan să aibă propria sa limbă și să se atingă rapid scopul lui Dumnezeu, așa cum s-a și întâmplat.

În cele din urmă, pe masură ce fiecare clan s-a mutat din ce în ce mai mult pe pământ de-a lungul generațiilor, unele grupuri din interiorul clanului au devenit separate de celălalte. În acest fel, fiecare sau toate limbile originale de la „Babel” s-a putut schimba și împărți în multe limbi noi, toate arătând semne de înrudire.

Pe perioade relativ scurte de timp, schimbările se acumulează dând naștere unor dialecte diferite (de exemplu engleza scoțiană, dialectul Liverpool și engleza australiană; nordul și sudul SUA). În cele din urmă, acestea devin atât de diferite încât vorbitorii unuia nu îl pot înțelege pe celălalt – un criteriu pentru a le clasifica ca limbi separate[6].

Astfel, cred că familia de limbi indo-europene ar fi provenit dintr-o singura limbă „stem” de la Babel. Au trecut mii de ani de la acest eveniment pentru ca multe, multe sute de grupuri de limbi să apară din acea mână de limbi create separat.

O concluzie din toate acestea ar fi că, având în vedere numărul mare de limbi din lumea de azi, ar trebui să fie posibilă gruparea acestora în „familii”, cum ar fi familia de limbi indo-europene. Dar nu ar trebui să existe legături între o „familie” și alta. Acest lucru se datorează faptului că, pe acest model, fiecare familie distinctă de limbi este o ramură a unei limbi “stem” originală de la Babel, care nu a apărut prin schimbarea dintr-o limbă ancestrală anterioară.

Acest lucru se potrivește de fapt cu ceea ce observăm. De exemplu, nu exista nici o dovadă că familia de limbi sino-asiatice, care include chineza, japoneza și coreana, ar fi coborât dintr-o limbă strămoș comună cu oricare dintre cele indo-europene – sau orice altă limbă dintr-o altă familie.

Limbile se sting, iar multe nu au fost niciodată studiate de lingviști. Astfel, estimările asupra numărului de „familii lingvistice” diferite variază și sunt dificile. Dar ele sunt, în general, în jur de aproximativ 8-20 (de obicei 12 sau 13). Asta se potrivește foarte bine cu descrierile din Facere.

Evoluționiștii au încercat din greu să „asocieze” diferitele familii de limbi, astfel încât, acestea la rândul lor, să arate spre un strămoș comun. De exemplu, să arate că limbile vechi, indo-europeana și chino-asiatica, au apărut dintr-o limbă comună care le-a precedat. Dar eforturile lor au fost fără succes. Dovezile sunt perfect compatibile cu ideea că un număr mic de limbi, create separat la Babel, s-a diversificat în vasta varietate de limbi pe care le avem astăzi.

Limbile prin timp – trei concepte

(A) Arbore evolutiv
Credința evoluționistă despre limbi – toate au derivat probabil dintr-o limbă primitiva timpurie, care a evoluat din grohaitul animalelor.

 

(B) Insule lingvistice
Întelegerea obișnuită (eronată) a Facerii. Fiecare dintre limbile de astăzi a apărut separat la Babel.

 

(C) „Livada” din Cartea Facerii

După Potop (nu ni se oferă nici o informație despre diversificarea limbilor înainte de Potop), singura limbă era aceea vorbită de familia lui Noe. La Babel, grupurile familiale au fost fiecare programate brusc și supranatural cu o limbă diferită. Fiecare dintre aceste limbi create a continuat să se diversifice în multe limbi separate, toate legate între ele –  fiecare grup are o limbă „strămoș comun”.

Rețineți că aceleași trei diagrame se aplică, de asemenea, schimbărilor survenite în ființele vii. Evoluționistii (A) cred ca toate speciile provin dintr-un strămoș comun. Întelegerea greșită a Bibliei (B) consideră fiecare specie din lume creată separat și neschimbată în timp. Realitatea biblică (C) arată fiecare tip creat separat, cu variații și diversificari în cadrul acestui fel (fără informație noua, deci fără evoluție), inclusiv după Potop. Astfel, lupii, dingoii, coioții etc. au apărut dintr-o populație strămoș de “tip câine” descendentă din acea populație care se afla pe Arcă.

Autor: Carl Wieland
Sursa: Towering change

Traducător: Ioana Marica

Note și referințe

[1] Cuvântul în ebraică poate fi înțeles în mai multe moduri. Poate însemna că turnul urma să atingă cerul, o figură de stil care înseamnă că urma să fir foarte înalt (exact cum numim noi astăzi  „zgârie-norii”). Putea să însemne că vârful său urma să fie, asemenea construcțiilor ziggurat din Babylonul antic (Babel), deschis către cer, ca un observator astrologic uriaș pentru închinarea falsă a acelor vremuri.

[2] Originalul KJV publicat în 1611 a folosit ortografii precum: Iesus, Iehova, Vnto, Euill și Beleeueth. De asemenea, conținea referințe la cărțile apocrife din cărțile canonice și enumera versetele din cărțile apocrife în programul său de citire a Scripturii. Originalul din 1611 avea peste 8.000 de note marginale care sugerează traduceri alternative și incertitudine cu privire la unele cuvinte din limbile originale.

[3]   Televiziunea, cu influența sa „omogenizantă” asupra limbajului, încetinește divergența și poate fi chiar responsabilă de unele convergențe, de ex. între engleza australiana și engleză americană.

[4] Analizând caracteristicile comune, lingviștii pot afla că limbile romane au deviat dintr-o limbă comună mai târzie decât limba deviată din strămoșul comun al limbilor germanice (engleză, olandeză, germană, etc.).

[5] Linton, R., The Tree of Culture, Alfred A. Knopf, New York, p. 9, 1955.

[6] Uneori, criteriul de neinteligibilitate reciprocă pentru a determina limbi separate este pus pe plan secund, în prim pland fiind diviziunile politice, de exemplu norvegiană, daneza și suedeza. Rețineți deasemenea că fiecare individ vorbește puțin diferit de toți ceilalți – acestea se numesc idiolecte personale.