Louis Pasteur credea cu tărie în Dumnezeu și se opunea cu vehemență teoriei evoluționismului

Louis Pasteur (1822- 1895) Remarcabil om de știință și oponent al evoluției

De fiecare dată când ne ducem la frigider și luam o cutie de lapte, ar trebui să ne aducem aminte de minunata activitate a omului de știință, Louis Pasteur.  Acesta a descoperit că laptele devine acru datorită acțiunii unor microorganisme, pe care nu le putem vedea cu ochiul liber. El a creat un mecanism de încălzire lentă a alimentelor precum laptele pentru a distruge aceste bacterii fără a a schimba gustul sau valoarea nutrițională a alimentului respectiv. Acest proces, numit ”pasteurizare” este doar unul dintre multele beneficii aduse omenirii de către Pasteur.

Tânărul Louis

Louis Pasteur s-a născut pe 27 decembrie 1822 în orașul Dole, în estul Franței, la aproximativ 400 kilometri de Paris. Câțiva ani mai târziu, familia lui Louis s-a mutat lângă orașul Arbois. Acesta a urmat cursurile școlii din Arbois dar avea rezultate slabe la orele de artă. Majoritatea profesorilor credeau că Louis va abandona școala și va lucra în tăbăcăria tatălui său. Totuși, Louis avea o sete de cunoaștere și de aprofundare a cunoștințelor acumulate până atunci. Unul dintre profesorii săi a întrezărit un posibil potențial în persistenta și minuțioasa sa abordare privind învățătura.

La vârsta de 15 ani, Louis s-a dus la Paris pentru a-și completa studiile. Între timp s-a îmbolnăvit și s-a întors la Arbois. A încercat din nou de data aceasta la Besancon, la doar 40 kilometri departare de casă. A absolvit cu sucess și s-a întors să-și termine studiile în domeniul științelor la Colegiul Royal din Besancon în 1842.

Louis decide să se înscrie la Școala Normală din Paris, care pregătea profesori pentru colegiile și universitățile din Franța. A reușit la examenul de admitere din 1842, dar dorea să aprofundeze cunoștințele acumulate. Astfel decide să mai studieze încă un an înainte de a intra la Școala Normală. Louis a studiat chimia la Școala Normală, absolvind Masterul în Științe  în 1845.

O problemă derutantă

A continuat studiile cu un doctorat în cadrul aceleiași instituții.  Era preocupat să găsească o soluție privind cercetările sale din domeniul chimiei. Pasteur  decide să investigheze structura cristalelor de tartrat și paratartrat și să explice diferența dintre ele.

Era fascinat de structura internă a acestor mici cristale pe care le privea ca pe o dovada de netăgăduit a expresiei artistice a lui Dumnezeu Creatorul. Minuțioasa sa organizare și atenție la detalii l-au ajutat să descopere ceea ce alții treceau cu vederea – anume că, de fapt, existau două tipuri diferite de cristale de paratartrat, fiecare fiind imaginea în oglindă a celuilalt. Datorită acestei descoperiri a reușit să-și termine facultatea și să fie recunoscut printre cercertătării șiințifici.

Pasteur a devenit Profesor de Chimie la Universitatea din Strasbourg unde a petrecut următorii cinci ani încercând să fie un profesor de success și să-și continue cercetările. De asemenea, s-a căsătorit și și-a întemeiat o familie.

O nouă ramură a științei

La vârsta de 32 de ani, Pasteur a acceptat o provocare care i-a schimbat cursul vieții și implicit stadiul cercetătorilor sale și cariera profesională. I s-a propus să meargă în Lille și să întemeieze o facultate de științe aplicate care va forma viitorii oameni de știință cu scopul de a rezolva probleme din industrie și afaceri. În timp ce comunitatea oamenilor de știință  era în principal orientată către investigații teoretice, Pasteur dorea să pună în practică cunoștințele științifice în folosul populației.

Timp de doi ani de zile, Pasteur a pus bazele noii facultăți de științe aplicate. Se concentra pe cercetările privind procesul fermentației – procesul prin care zahărul se transformă în alcool iar laptele devine acru. Majoritatea chimiștilor nu credeau că substanțele din procesul de fermentație pot interacționa și nu puteau explica de ce  procesul avea uneori rezultate inexplicabile. Pasteur a dovedit că fermentația are loc doar atunci sunt prezente mici viețăti numite microbi. Daca erau prezente bacteriile așa-numite bune, rezultatul era cel așteptat. Din contră, dacă în acest proces erau prezente bacteriile nepotrivite, rezultatul era unul greșit, obținându-se lapte sau vin acru. Descoperirile lui Pasteur a condus la aparița unui nou domeniu științific – microbiologia.

O noua provocare – multiplicarea spontană

În 1857, Pasteur s-a întors la Școala Normală. De data aceasta nu ca student ci ca director de studii științifice. Aici și-a continuat studiile de cercetare privind microbii.

Grecii antici credeau că animalele mici precum viermiii, șoarecii, larvele apăreau din materii fără viață precum ( făină mucegăită, bluza murdară sau carnea stricată). Ideea conform căreia materia vie i-a naștere din lucruri fără viață se numește multiplicare spontană. Ideea prin care larvele i-au naștere în mod spontan dintr-o carne care intră în putrefacție a fost studiată în 1668 de către cercetătorul italian Francesco Redi. Când acoperea carnea cu o pânză pentru a împiedica insectele să-și depună ouăle pe aceasta, larvele nu mai apăreau.

După  ce  ideea de multiplicare spontană a larvelor, șoarecilor și a viermilor a fost dată uitării, oamenii de știință încă se mai agață de această idee a multiplicării spontane a animalelor microscopice.  Pentru a combate această idee, Pasteur a pus la fiert o supă pentru a distruge orice microb. Cu ajutorul unor ochelari speciali, a permis aerului să circule deasupra fierturii respective fără să permită microbilor să intre în acea compoziție. După cum se aștepta, compoziția finală nu avea nicio bacterie. Descoperirile lui Pasteur au arătat că bacteriile nu erau produse în mod spotan ci doar dacă veneau prin aer în contact cu acea compoziție. Cercetările au arătat cum și în cazul bacteriilor, viața poate lua naștere doar dintr-o materie vie – ființele microscopice prind viață doar întru-un mediu similar cu ele.

Activitatea lui Pasteur ar fi trebuit să conducă la disparația ideii de multiplicare spontană. Însă aceasta este o parte esențială a teoriei evoluției. În ciuda multor eforturi ale cercetătorilor nu s-a identificat niciun caz de multiplicare spontană. Astfel, Louis Pasteur era un oponent al teoriei lui Darwin.

Pasteurizarea

Având un nou mod de înțelegere al structurii microbilor, Pasteur dorește să aplice noile descoperiri în rezolvarea practică a stricării vinului. Din moment ce numeroase familii depind de industria viticolă ca mijloc de trai, iar economia franceză depinde de exporturile de vin, aceasta era o mare problemă.

Pasteur a rezolvat problema modificând procedeul folosit la fierberea supei. Prin fierberea vinului se modifica aroma și gustul. Astfel, Pasteur a încălzit vinul până la un punct pentru a distruge bacteriile prezente fără a modifica si gustul.  Răcirea a împiedicat răspândirea înmulțirea microbilor rămași. (La fel ca și cu supa, era necesară prevenirea intrării microbilor în vin pe calea aerului). Spre marea lui încântare, Pasteur a descoperit că acest proces ar putea împiedica, de asemenea, laptele să se acrească și să conserve multe alte produse alimentare.

Dacă Louis Pasteur ar fi ales să-și patenteze procesul pasteurizării ar fi devenit bogat. În schimb, a ales să spună multor persoane despre acest proces, în beneficiul tuturor. Singura răsplata a fost faima și recunoașterea noului proces sub numele de ”pasteurizare”.

Ajutorul dat industriei de mătase

Louis Pasteur a dat o mână de ajutor unui grup de fermieri francezi în momentul în care industria de mătase s-a confruntat cu o criză datorită ouălor stricate. El a arătat fermierilor cum puteau folosi microscopul pentru a detecta ouălele infectate. Mai apoi aceste ouă stricare erau distruse iar bacteriile erau eliminate din incubatoarele cu viermi de mătase.

Rezolvarea acestei probleme, a dat naștere unei alte teorii inovatoare – ideea conform căreia bolile animalelor și ale oamenilor erau rezultatul bacteriilor  care intră în organism și se multiplică.

Cel mai dorit premiu

În timp ce guvernul francez a oferit lui Pasteur premiul de recunoaștere, Legiunea de Onoare,  multe persoane din sistemul medical se opun ideilor sale. Unii au dezaprobat studiile medicale conduse de cineva a cărui pregătire nu este din domeniul medicinei, ci al chimiei. Eminentul doctor în științe, Henry Morris credea că majoritatea respingerilor ideilor lui Pasteur erau un răspuns la opoziția acestuia față de ideea multiplicării spontane și a darwinismului.

Victorie asupra rabiei

Fără să fie descurajat de această opoziție, Pasteur a trecut la următorul pas – bolile umane. În 1882, a demarat studii asupra rabiei. Această boală letală este provocată de mușcătura unui animal infectat, de obicei câine sau lup.

Pasteur și-a început experimentele folosind animalele. El a folosit aceleași proceduri ca și înainte, însă a fost împiedicat de intervalul mare de timp dintre mușcătura animalului și bacteriile care ajung în creier. În cercetările anterioare privind vaccinarea era necesar ca vaccinul să fie administrat înainte ca boala să se instaleze în organism. Totuși, timpul destul de lung pe care bacteriile îl au până ajung în creier, a permis ca vaccinul antirabic să fie administrat după ce mușcătura a avut loc. Astfel, doar cei care au fost mușcați de un animal infectat trebuiau să primească un tratament.

În 1885, un băiețel care fusese mușcat de un câine, a fost adus la Pasteur. Deși, încă nu era sigur dacă tratamentul va funcționa asupra organismului uman, Pasteur știa că băiatul va muri dacă nu i se va administra vaccinul. După câteva săptămâni de tratament, vaccinul a funcționat.

În 1888 s-a înființat la Paris Institutul Pasteur pentru a continua lupta împotriva bolilor. Pasteur avea aproape 66 ani când s-a îmbolnăvit. A continuat să mai lucreze, însă, destul de limitat, în timp ce majoritatea cercetărilor sale au continuat sub coordonarea ucenicilor săi.

Încercări în viața personală

Louis Pasteur a avut o viață presărată cu boli și încercări. Trei dintre cei cinci copii au murit la vârsta copilăriei. De asemenea, a trebuit sa aibă grijă de o soră  cu probleme psihice, boală dobândită datorită unei boli din copilărie. Aceste tragedii l-au determinat să-și dedice viața ajutorării celorlalți. Propria viață a  fost amenințată de o hemoragie cerebrală și alte câteva atacuri cerebrale care l-au lăsat parțial paralizat. În ciuda marilor sale contribuții aduse medicinei, numeroși medici și veterinari s-au opus ideilor sale. Prin toate aceste încercări, Pasteur nu și-a pierdut credința în Dumnezeu.

Pasteur a lucrat mereu spre folosul altora, nu spre dobândirea recunoștinței sau pentru propriul câștig material. Era un om simplu care a rămas la fel de modest în ciuda medaliilor câștigate și a laudelor primite din partea celorlalți. El nu vedea niciun obstacol între știință și creștinism. De fapt, considera că, știința îl poate aduce pe om mai aproape de Dumnezeu. În lucrările sale ca și om de știință, a dat dovadă de înțelepciune și ordine. În acest sens, el susținea: “Cu cât studiez mai mult natura, cu atât mă minunez de creația lui Dumnezeu.”

Louis Pasteur a murit în data de 28 Septembrie 1895, după o viață lungă și rodnică. Contribuțiile sale în domeniul științei sunt de-a dreptul uimitoare. Credința în Dumnezeu a fost cea care i-a dat viață și l-a încurajat de-a lungul încercărilor. Credea cu tărie în Dumnezeu și creația Sa, și se opunea cu vehemență teoriei evoluționismului a lui Darwin pentru că nu corespundea cercetărilor științifice din acea perioadă.

Autor: Ann Lamont
Sursa: AnswersinGenesis.org | Louis Pasteur (1822–1895). Outstanding Scientist and Opponent of Evolution

Traducător: Iulia Nicolae