Ludwig Wittgenstein, unul dintre fondatorii filozofiei analitice: „A crede în Dumnezeu înseamnă a vedea că viața are un sens”

Potrivit Encyclopedia Britannica (1997), „Wittgenstein este cel mai mare filosof al secolului XX”.

1.

„A crede în Dumnezeu înseamnă a înțelege întrebarea despre sensul vieții.

A crede în Dumnezeu înseamnă a vedea că faptele lumii nu sunt sfârșitul problemei.

A crede în Dumnezeu înseamnă a vedea că viața are un sens”. (Wittgenstein, așa cum este citat în Arthur Allen Cohen și Paul Mendes-Flohr, Contemporary Jewish Religious Thought, New York, Free Press, 1988, 567).

2. La un moment dat, Wittgenstein începea fiecare zi repetând Rugăciunea Domnului. În ceea ce privește această rugăciune, odată i-a spus prietenului său Maurice Drury:

„Este cea mai extraordinară rugăciune scrisă vreodată. Nimeni nu a compus vreodată o rugăciune ca aceasta. Dar amintiți-vă că religia creștină nu constă în a spune multe rugăciuni, de fapt ni se poruncește exact opusul. Dacă tu și cu mine trebuie să trăim vieți religioase, nu înseamnă că trebuie să vorbim mult despre religie, ci că într-un fel sau altul viețile noastre sunt diferite”. (Wittgenstein, așa cum este citat în Ludwig Wittgenstein: Personal Recollections, editor – Rush Rhees, Oxford, Basil Blackwell, 1981, 109).

3. Jurnalele pe care le-a ținut Wittgenstein în timpul Primului Război Mondial (în care a fost voluntar) dezvăluie că s-a rugat deseori, nu ca să fie scutit de moarte, ci ca să-l întâmpine fără lașitate și fără să-și piardă controlul:

„Cum mă voi comporta când se va ajunge împușcături? Nu mi-e frică să fiu împușcat, ci să nu-mi fac datoria în mod corespunzător. Doamne, dă-mi putere! Amin!

Dacă totul s-a terminat pentru mine, să am o moarte bună, conștient de mine. Să nu mă pierd niciodată! Acum aș putea avea ocazia să fiu o ființă umană decentă, pentru că sunt față în față cu moartea. Fie ca Duhul Sfânt să mă lumineze”. (Wittgenstein, așa cum este citat în Norman Malcolm, Wittgenstein: A Religious Point of View?, Londra, Routledge, 1993, 8-9).

4. Lui Drury i-a spus:

„Cred că numai dacă încerci să fii de ajutor celorlalți, vei găsi în cele din urmă calea către Dumnezeu.” (Wittgenstein, așa cum este citat în Norman Malcolm, Wittgenstein: A Religious Point of View?, Londra, Routledge, 1993, 20).

5. În 1929, Wittgenstein a scris:

„Dacă ceva este bun, este și divin. Într-un mod ciudat, aceasta îmi rezumă etica. Numai supranaturalul poate exprima supranaturalul.” (Wittgenstein, așa cum este citat în Norman Malcolm, Wittgenstein: A Religious Point of View?, Londra, Routledge, 1993, 16).

6. Iată o comparație a Evangheliilor cu scrisorile lui Pavel:

„Izvorul care curge liniștit și transparent prin Evanghelii pare să facă spumă în Epistolele lui Pavel. Sau, așa mi se pare mie. Poate că doar propria mea necurăție vede tulburări în ea; căci de ce această necurăție nu ar trebui să poată murdărească ceea ce este curat? Dar pentru mine este ca și cum aș vedea pasiunea umană aici, ceva de genul mândriei sau mâniei, care nu este de acord cu smerenia Evangheliilor. De parcă ar fi un accent pe propria sa persoană și chiar ca act religios, care este străin Evangheliei.

În Evanghelii – așa mi se pare – totul este mai puțin pretențios, mai smerit, mai simplu. Sunt colibe; cu Pavel ca o biserică. Acolo toți oamenii sunt egali și Dumnezeu însuși este un om; la Pavel există ceva ca o ierarhie; onoruri și funcții. Așa mise pare.” (Wittgenstein, așa cum este citat în Norman Malcolm, Wittgenstein: A Religious Point of View?, Londra, Routledge, 1993, 16).

7.

„WITTGENSTEIN: Drury, care este Evanghelia ta preferată?

DRURY: Nu cred că mi-am pus vreodată această întrebare.

WITTGENSTEIN: A mea este cea după Sfântul Matei. Matei mi se pare că conține totul. Acum, nu pot să înțeleg a patra Evanghelie. Când citesc acele discursuri lungi, e ca și cum ar vorbi o altă persoană decât în Evangheliile sinoptice. Singura întâmplare care îmi amintește de celelalte este cea a femeii prinse asupra faptului de adulter.

… La un moment dat am crezut că epistolele Sfântului Pavel arătau o religie diferită de cea a Evangheliilor. Dar acum văd clar că m-am înșelat. Este una și aceeași religie atât în Evanghelii, cât și în Epistole”. (Wittgenstein, așa cum este citat în Ludwig Wittgenstein: Personal Recollections, editor – Rush Rhees, Oxford, Basil Blackwell, 1981, 177-178).

8.

„Religia creștină este doar pentru cel care are nevoie de ajutor infinit, deci numai pentru cel care simte o nevoie infinită. Întreaga planetă nu poate fi într-o angoasă mai mare decât un singur suflet. Credința creștină – așa cum o văd eu – este refugiul în această durere supremă.

Cui îi este dat să-și deschidă inima în această angoasă, în loc să o închidă, acceptă mijloacele de mântuire în inima sa”. (Wittgenstein, așa cum este citat în Norman Malcolm, Wittgenstein: A Religious Point of View?, Londra, Routledge, 1993, 17).

9.

„Creștinismul este într-adevăr singura cale sigură spre fericire”. (Wittgenstein, așa cum este citat în Monk 1991, 122).

10.

„Creștinismul nu este o doctrină; adică nu este o teorie despre ceea ce s-a întâmplat și se va întâmpla cu sufletul uman, ci o descriere a unui eveniment real din viețile oamenilor. Căci ‘conștiința păcatului’ este un eveniment real, la fel și disperarea și mântuirea prin credință”. (Wittgenstein, așa cum este citat în Norman Malcolm, Wittgenstein: A Religious Point of View?, Londra, Routledge, 1993, 16).

11.

„Credința religioasă și superstiția sunt cu totul diferite. Una dintre ele izvorăște din frică și este un fel de știință falsă. Cealaltă este o încredere.” (Wittgenstein, așa cum este citat în Norman Malcolm, Wittgenstein: A Religious Point of View?, Londra, Routledge, 1993, 18).

12. Biograful și prietenul lui Wittgenstein, Norman Malcolm a scris:

„Viața matură a lui Wittgenstein a fost puternic marcată de gândirea și sentimentul religios. Sunt înclinat să cred că el a fost mai profund religios decât mulți oameni care se consideră drept credincioși religioși.” (Wittgenstein, așa cum este citat în Norman Malcolm, Wittgenstein: A Religious Point of View?, Londra, Routledge, 1993, 21-22).

13. Cu doi ani înainte de moartea sa, Wittgenstein i-a spus lui Drury:

„Am primit o scrisoare de la un prieten vechi din Austria, un preot. El speră că lucrarea mea va merge bine, dacă va fi voia lui Dumnezeu. Acum asta este tot ce vreau: dacă va fi voia lui Dumnezeu.

Bach a scris pe prima pagină a broșurii Orgelbuechlein, „spre gloria Dumnezeului Preaînalt și spre folosința aproapelui meu.” Asta mi-aș fi dorit să spun despre lucrarea mea”. (Wittgenstein, așa cum este citat în Ludwig Wittgenstein: Personal Recollections, editor – Rush Rhees, Oxford, Basil Blackwell, 1981, 181-182).

Sursa: 50 Nobel laureates and other great scientist who believed in God, ediția electronică. p. 116-117, Tihomir Dimitrov
Traducător: Cristian Monea