Cât de lungi au fost zilele Facerii?

Au fost zilele Săptămânii Creației de 24 de ore sau au fost perioade lungi de timp? Acest articol va discuta cuvintele ebraice pentru „timp” pe care autorul le-a avut la dispoziție și ce a intenționat să transmită prin alegerea acestor cuvinte.[1]

Înțelesul cuvântului yôm

Când Moise, sub inspirația lui Dumnezeu, a relatat creația din Facerea 1, el a folosit cuvântul ebraic yôm pentru „zi”. El a combinat yôm cu numere („prima zi”, „a doua zi”, „a treia zi”, etc.) și cu cuvintele „seara și dimineața”, iar prima dată când l-a folosit a definit cu atenție sensul lui yôm (folosit în acest fel) ca fiind un ciclu noapte/zi (Facerea 1:5). După aceea, în întreaga Biblie, yôm folosit în acest fel se referă întotdeauna la o zi normală de 24 de ore.[2]^,[3] Există astfel un caz la prima vedere că, atunci când Dumnezeu a folosit cuvântul yôm în acest fel, El a intenționat să transmită că zilele de creație au durat 24 de ore.

Să ne gândim acum ce alte cuvinte ar fi putut folosi Dumnezeu, dacă ar fi vrut să transmită o perioadă de timp mult mai mare decât 24 de ore.

Câteva cuvinte ebraice referitoare la „timp”

Există mai multe cuvinte ebraice care se referă la o perioadă lungă de timp.[4] Acestea includ qedem, care este termenul principal format dintr-un singur cuvânt pentru „vechi” și este uneori tradus „de demult”; olam înseamnă „veșnic” sau „eternitate” și este tradus „perpetuu”, „de demult” sau „pentru totdeauna”; dor înseamnă „o revoluție a timpului” sau „o vârstă” și este uneori tradus „generații”; tamid înseamnă „continuu” sau „pentru totdeauna”; ad înseamnă „timp nelimitat” sau „pentru totdeauna”;

orek atunci când este folosit cu yôm este tradus „lungimea zilelor”; shanah înseamnă „un an” sau „o revoluție a timpului” (de la schimbarea anotimpurilor); netsach înseamnă „pentru totdeauna”. Cuvintele pentru un interval de timp mai scurt includ eth (un termen general pentru timp); și moed, adică „anotimpuri” sau „festivaluri”. Să vedem cum ar fi putut fi folosite unele dintre acestea.

1. Eveniment de demult

Dacă Dumnezeu ar fi vrut să ne spună că evenimentele creației au avut loc cu mult timp în trecut, ar fi existat mai multe moduri în care ar fi putut să o spună:

yamim (pluralul lui yôm) singur sau cu „seara și dimineața”, ar fi însemnat „și erau zile de seară și de dimineață”. Acesta ar fi fost cel mai simplu mod și ar fi putut însemna multe zile și astfel posibilitatea unei perioade îndelungate.

qedem singur sau alături de „zile” ar fi însemnat „și a fost din zilele de demult”.

olam cu „zile” ar fi însemnat și „și era din zilele de demult”.

Deci, dacă Dumnezeu ar fi intenționat să ne comunice o creație străveche, au existat cel puțin trei construcții pe care le-ar fi putut folosi pentru a ne spune acest lucru. Cu toate acestea, Dumnezeu a ales să nu folosească niciuna dintre acestea.

2. Un eveniment continuu de demult

Dacă Dumnezeu ar fi vrut să ne spună că, creația a început în trecut, dar a continuat în viitor, adică creația a avut loc printr-un fel de evoluție teistă, ar fi fost mai multe moduri în care El ar fi putut spune aceasta:

dor folosit fie singur, fie cu „zile”, „zile” și „nopți”, sau „seara și dimineața”, ar fi putut însemna „și au fost generații de zile și de nopți”. Acesta ar fi fost cel mai bun cuvânt pentru a indica pretinșii eoni ai evoluției, dacă s-ar fi vrut așa.

olam cu prepoziția le, plus „zile” sau „seara și dimineața” ar fi putut semnifica „perpetuu”; o altă construcție le olam va-ed înseamnă „în veac și mai departe” și este tradusă „în veacul veacului” în Ieșirea 15:18.

tamid cu „zile”, „zile” și „nopți”, sau „seara” și „dimineața”, ar fi putut semnifica „și era continuarea zilelor”.

ad folosit fie singur, fie cu olam ar fi putut semnifica „și a fost pentru totdeauna”.

shanah (an) ar fi putut fi folosit la figurat pentru „mult timp”, mai ales la plural.

yôm rab înseamnă „o zi lungă” (vedeți „multă vreme” în Iosua Navi 24:7). Această construcție ar fi putut să fie folosită de Dumnezeu dacă ar fi vrut să înțelegem că „zilele” erau perioade lungi de timp.

Astfel, dacă Dumnezeu ar fi vrut să credem că a folosit un proces creativ de lungă durată, ar fi fost câteva cuvinte pe care le-ar fi putut folosi pentru a ne spune acest lucru. Cu toate acestea, Dumnezeu a ales să nu folosească niciunul dintre acestea.

3. Timp ambiguu

Dacă Dumnezeu ar fi vrut să spună că creația a avut loc în trecut, fără a oferi nicio indicație reală despre cât de mult a durat procesul, ar fi existat modalități prin care El ar fi putut să o facă:

yôm combinat cu „lumină” și „întuneric”, ar fi însemnat „și a fost o zi de lumină și întuneric”. Acest lucru ar putea fi ambiguu din cauza utilizării simbolice a „luminii” și „întunericului” în altă parte în Vechiul Testament. Cu toate acestea, yôm cu „seara și dimineața”, în special cu un număr care îl precede, nu poate fi niciodată ambiguu.

eth („timp”) combinat cu „zi” și „noapte” ca în Ieremia 33:20 și Zaharia 14:7 ar fi putut fi ambiguu. La fel, eth combinat cu „lumină” și „întuneric” (o construcție teoretică). Dacă oricare dintre aceste forme ar fi fost folosită, durata „zilelor” creației ar fi fost larg deschisă dezbaterii. Cu toate acestea, Dumnezeu a ales să nu folosească niciuna dintre acestea.

Intenția autorului

Următoarele considerații ne arată ce a vrut Dumnezeu să înțelegem:

1. Semnificația oricărei părți a Bibliei trebuie decisă în funcție de intenția autorului. În cazul Facerii, intenția autorului a fost în mod clar să scrie o relatare istorică. Acest lucru este arătat de modul în care Domnul Iisus Hristos și Apostolul Pavel au privit Facerea – adică au citat-o ca fiind adevăr, nu mit simbolic sau pildă, fantezie sau mit.[5]^,[6] Și astfel, ceea ce a spus Dumnezeu prin Moise despre creație în Facerea nu trebuie interpretat în acești termeni.

Moise a folosit, de fapt, unele dintre cuvintele „de lungă durată” de mai sus (în italice în exemplele de mai jos, iar între paranteze drepte rădăcinile ebraice), deși nu cu referire la zilele creației. De exemplu, în Facerea 1:14, el a scris: „Să fie luminători… ca să deosebească anotimpurile [moed]”; în Facerea 6:3, „Nu va rămâne Duhul Meu pururea [olam] în oamenii aceștia cu omul”; în Facerea 9:12 „din neam în neam [olam dor]”; în Leviticul 24:2, „ca să ardă sfeșnicul necontenit [tamid]”; în Deuteronomul 30:20, „căci în aceasta este viața ta și lungimea zilelor tale [yôm orek]”; în Deuteronomul 32:7, „Adu-ţi aminte de zilele cele de demult [yôm olam]”; și așa mai departe.

De ce nu a folosit Dumnezeu niciunul dintre aceste cuvinte cu referire la zilele creației, văzând că le-a folosit pentru a descrie alte lucruri? În mod clar, a fost intenția Lui ca zilele creației să fie considerate ca fiind zile normale de rotație a pământului și nu a fost intenția Lui să fie înțelese ca perioade de timp mai lungi.

James Barr, profesor de ebraică la Universitatea Oxford, este de acord că, cuvintele folosite în Facerea 1 se referă la „o serie de șase zile care au fost aceleași cu zilele de 24 de ore pe care le trăim acum” și spune că nu cunoaște niciun profesor de ebraică la orice universitate de top care ar spune contrariul.[7]

2. Copiii nu au nicio problemă în a înțelege semnificația Facerii. Singurul motiv pentru care alte idei sunt menținute este că oamenii aplică concepte din afara Bibliei, în principal din surse evolutive/ateiste, pentru a interpreta Biblia.
3. Biblia este mesajul lui Dumnezeu pentru omenire și, ca atare, face afirmații cu autoritate despre realitate. Dacă cineva scoate orice parte din Biblie din tărâmul realității, Dumnezeu poate să ne comunice totuși adevărul, dar cititorul nu poate fi niciodată sigur că îl înțelege așa cum și-a propus autorul. În plus, dacă comunicarea lui Dumnezeu cu noi este în afara tărâmului nostru de realitate, atunci nu putem ști dacă vreo relatare din Biblie înseamnă ceea ce spun de fapt cuvintele sau dacă înseamnă ceva cu totul diferit, dincolo de înțelegerea noastră. De exemplu, dacă aplicăm acest criteriu relatărilor despre Învierea lui Iisus, poate că acele cuvintele ar putea însemna că Iisus nu a înviat din morți fizic, ci într-un mod dincolo de înțelegerea noastră. Când aceste tipuri de jocuri de cuvinte se aplică Bibliei, aceasta își pierde autoritatea, noi pierdem perspectiva divină asupra realității, iar creștinismul își pierde puterea de a schimba vieți.[8]
4. Dacă „zilele” nu ar fi fost într-adevăr zile obișnuite, atunci Dumnezeu ar putea fi deschis acuzației de a fi indus în eroare pe poporul Său timp de mii de ani. Comentatorii au înțeles Facerea într-un mod simplu, până când s-au făcut încercări de a armoniza relatarea cu vârstele îndelungate și apoi cu evoluția.

Concluzie

În Facerea 1, Dumnezeu, prin instrumentul de scris al lui Moise, iese din calea Lui pentru a ne spune că „zilele” creației au fost zile literale de rotație a pământului. Pentru a face acest lucru, El a folosit cuvântul ebraic yôm, combinat cu un număr și cuvintele „seara și dimineața”. Dacă Dumnezeu ar fi vrut să ne spună că a fost o creație străveche, atunci ar fi existat câteva moduri bune în care El ar fi putut face aceasta. Dacă ar fi fost intenționată evoluția teistă, atunci au existat mai multe construcții pe care El ar fi putut să le folosească. Dacă factorul timp ar fi fost menit să fie ambiguu, atunci limba ebraică avea moduri de a spune acest lucru. Cu toate acestea, Dumnezeu a ales să nu folosească nicio construcție care ar fi comunicat un alt sens decât o zi solară literală.

Singurul sens posibil din cuvintele ebraice folosite este că „zilele” creației erau zile de 24 de ore. Dumnezeu nu ar fi putut comunica acest sens mai clar decât a făcut-o în Facerea 1. Confirmarea divină a acestui lucru, dacă este nevoie, este Ieșirea 20:9–11, unde același cuvânt „zile” este folosit pe tot parcursul:

Lucrează șase zile și-ți fă în acelea toate treburile tale,

Iar ziua a șaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine,

Că în șase zile a făcut Domnul cerul și pământul, marea și toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a șaptea și a sfințit-o”.

Autor: Russell Grigg
Sursa: Creation.com | How long were the days of Genesis 1?

Traducător: Cristian Monea

---

[1] Autorul îi este îndatorat lui James Stambaugh, The Days of Creation: A Semantic Approach, J. Creation 5(1):70–78, 1991; creation.com/semantic, pentru o mare parte din materialul din acest articol, și lingvistului Dr. Charles Taylor din Gosford, NSW, Australia pentru sfaturile și ajutorul său în ceea ce privește ebraica. Când spunem „zile cu o durată de 24 de ore”, spunem că erau zile obișnuite de rotație a Pământului, nu că aveau neapărat o lungime de 24 de ore (rata de rotație a Pământului încetinește treptat).

[2] M. Saebo, în Dicționarul teologic al Vechiului Testament 6:22, spune că yôm este: „cuvântul fundamental pentru împărțirea timpului după alternanța naturală fixă a zilei și a nopții, pe care se bazează toate celelalte unități ale timpului (precum și calendarul).” Citat din Ref. 1, p. 72.

[3] Pentru o discuție suplimentară despre sensul lui yôm, vedeți Charles Taylor, The first 100 words, The Good Book Co, Gosford, NSW, Australia, p. 21, 1996.

[4] Cuvintele ebraice, ortografiile anglicizate și referințele biblice sunt citate din Young’s Analytical Concordance to the Bible.

[5] Vedeți Marcu 10:6; 13:19, de exemplu.

[6] Vedeți Romani 5:12; I Corinteni 15:21–22, 45; II Corinteni 4:6; I Timotei 2:13–4:1.

[7] Sursa: scrisoare a prof. James Barr către David C.C. Watson, din 23 aprilie 1984. Rețineți că Prof. Barr nu spune că el crede că Facerea este adevărată din punct de vedere istoric; el doar ne spune ceea ce, în opinia unanimă a celor mai de seamă profesori de limbă ebraică din lume (inclusiv el însuși), au vrut să transmită cuvintele ebraice folosite.

[8] Adaptat din Ref. 1, p. 76.