Este Dumnezeu matematician? Matematica este inventată sau descoperită?
Este Matematica o știință inventată de oameni sau descoperită de către ei? Această nedumerire s-a aflat în mințile matematicienilor încă din vremea lui Arhimede și Platon. Spre deosebire de alte științe precum fizica, geografia, biologia sau chimia care-și fondează esența pe baza observațiilor făcute asupra lumii înconjurătoarea, Matematica e mai specială. Matematica este mai mult decât o știință a cărei legi se definesc prin experiment și observație, Matematica este un limbaj abstract folosit de toate științele lumii pentru a-și demonstra propriile teorii.
Există foarte multe teorii care au fost descoperite de matematicieni doar pe baza introspecției, a gândirii, a calcului mental, fără a fi observate în prealabil în natură. Faptul că s-a ajuns la concluzia apoi că ele descriu așa de minunat lumea în care trăim este marea taină. De fapt tocmai acest fapt i-a pus pe gânduri pe oameni: Dacă prin mintea noastră proprie, pornind de la anumite teorii matematice simple, verificabile prin experiment și observație, dezvoltăm mental noi teorii, atunci oare Matematica este inventată de noi sau doar descoperită?
La această întrebare s-au dat multe răspunsuri și matematicienii nici în ziua de astăzi nu au ajuns la o concluzie. Mario Livio în cartea sa „Este Dumnezeu matematician” spune:
“Contrar preciziei și certitudinii specifice Matematicii, avem de-a face cu o diversitate de opinii caracteristică mai curând dezbaterilor filozofice sau politice. Nu tocmai. Întrebarea dacă Matematica e inventată sau descoprită nu e, de fapt, o problemă de matematică.”
Pentru a da răspuns acestei întrebări s-au avântat oameni din diferite domenii, ajungându-se chiar până la neurobiologi și psihologi care pe baza cunoștințelor pe care le-au dobândit despre creierul uman ar fi putut emite un răspuns oarecum mai aproape de Adevăr.
De fapt, de ce ne interesează răspunsul la această întrebare? E doar un demers pur științific, sau în spate se află ceva mai important? Dacă am ajunge cu toții la concluzia că Matematica este descoperită de mintea omului, atunci ar trebui să acceptăm că altcineva a creat-o, o persoană inteligentă mai presus de oameni. De fapt ar trebui să recunoaștem că a fost creată de Dumnezeu și transmisă prin inspirație divină oamenilor. Dacă am conveni toți că Matematica este inventată de om, atunci L-am scoate pe Dumnezeu din ecuație, și am confirma indirect că lumea în care trăim s-a creat de la sine, întâmplător.
Miza acestei întrebări, este de fapt următoarea: „Există sau nu există Dumnezeu?” Iată și de ce așa de multe controverse și de unde atât interes în lumea științifică pentru originia Matematicii. Simplu fapt că omul este interesat direct să afle dacă Dumnezeu există sau nu, și caută asiduu un răspuns în direcția aceasta, demonstrează că un anume ceva din personalitatea, din ființa, din sufletul lui îl leagă de ideea de Dumnezeu. Ești interesat de un om când ceva din sufletul tău te leagă de el. Ești interesat de un obiect, de un fenomen, când ceva din viața și felul tău de a fi te leagă de acel obiect sau fenomen.
Chiar dacă am afla răspunsul la această întrebare totuși el nu poate fi considerat un argument absolut în favoarea existenței lui Dumnezeu. De fapt nu există niciun argument absolut în acest Univers prin care noi să demonstrăm existența Lui Dumnezeu, și asta pentru că El este în afara oricărui lanț cauzal logic și fizic. Dumnezeu, necreat fiind, Infinit, Nemărginit în Putere și Înțelepciune, nu-L vom putea afla niciodată în Creație, ci vom putea doar intui existența Lui. Toată Creația, tot Universul ne oferă miliarde de miliarde de ocazii pentru a ne urca cu mintea și a înțelege că tot ce ființează are un Creator. Avem miliarde de dovezi dar totuși n-avem niciuna. Dumnezeu poate fi cunoscut, înțeles și întâlnit doar prin credință.
Poți doar să crezi că Dumnezeu există, și niciodată să demonstrezi existența Lui. Dacă ar exista un argument absolut prin care să demonstrezi tuturor că Dumnezeu există atunci oamenii ar fi fost constrânși să-i accepte existența. Dar în realitate Dumnezeu este Smerit, Blând și Iubitor și nu se impune în fața nimănui ci lasă la alegerea fiecăruia să-l accepte sau nu.
Presupunând ipoteza că Matematica este o știință inventată de mintea umană, apar câteva întrebări:
-
Dacă Matematica este inventată cum oare de se aplică atât de bine lumii în care trăim?
-
Dacă noi oamenii nu am contribuit cu nimic la apariția Universului și a Pământului pe care trăim, cu toate frumusețile lui, cum oare ceva din mintea noastră, ceva inventat de noi, se leagă atât de bine cu observațiile și experimentele pe care le facem ulterior în lumea înconjurătoare?
-
Dacă matematica este un limbaj abstract inventat de mintea omului cum de cu ajutorul ei pot fi descrise așa concis fenomenele fizicii, astronomiei, biologiei, anatomiei, geografiei, chimiei, medicinii, etc?
- Cum de ne fascinează atât de mult acest limbaj? De ce suntem atât de dornici de al descoperi până-n cele mai adânci detalii, dacă noi l-am inventat?
- Cum de acest limbaj conceptualizează și folosește ca structură de bază în toate ariile sale ideea de infinti (veșnicie)?
- Cum de formulele matematice descoperite sunt așa de frumoase, simple în formă dar descriind situații atât de complexe, arată atât de multă armonie și atât sens?
Omul a conceptualizat și a dat denumire numerelor din necesitatea de a conviețui în natură și de a trăi în comuniune cu ceilalți. Vă voi da un exemplu imaginar pentru înțelege mai bine:
A rupt un fruct din copac și i-a dat denumirea de măr. Bine știind că o are și pe femeia lui lângă el a mai rupt unul și pentru ea. Bucuroși de gustul merelor, femeia îl roagă a doua zi să mai aducă iarăși mere, dar din necesitatea de a-i sugera soțului că vrea și ea unul, au inventat un termen pentru conceptul de doi. Și uite așa au ajuns să aibă nevoie să denumească o mulțime formată dintr-un măr și un alt măr. Când a apărut primul copil, au simțit nevoie să denumească o mulțime formată din două mere și un alt măr, și i-au spus trei. Și tot așa mai departe.
Pe baza acestor denumiri: omul a observat că această mulțime de două mere poate avea multe corespondente în lume: două mâini, două picioare, doi ochi, două urechi, doi părinți (mamă și tată) și în felul acesta numărul doi a intrat în limbajul lui pe baza observației și a necesităților. La fel s-a întâmplat și cu celelalte numere 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11…100…1000…10000…etc.
Tot în acest fel omul a deprins mental ce înseamă adunarea. Când a apărut al doilea copil bărbatul a aflat că dacă mai adaugi un măr la mulțimea de trei, vor deveni o mulțime aparte, diferită de prima, și va avea patru mere. La fel și scăderea, atunci când a trebuit să aducă piersici din grădină familiei la masă, dar copiilor nu le plăceau pentru că au puf, și a trebuit să învețe să scoată dintr-o mulțime de patru, două piersici, și să constate că va rămâne cu o mulțime de doi. A învățat astfel că 4 -2 = 2.
La fel s-a întâmplat și cu înmulțirea și împărțirea, dar și cu celelalte calcule algebrice, nevoile l-au forțat pe om să-și ușureze munca, și să gândească mereu ordonat.
Ce este fascinant este faptul că deși numerele sunt concepte inventate de noi, între ele există relații matematice, incredibil de complexe, de netăgăduit, pe care noi doar le-am descoperit și de care ne minunăm. Știam de exemplu că după 3 urmează 4 și apoi 5, dar am descoperit apoi că 32 + 42 =52
Știm prin numărare că totalul zilelor dintr-un an este 365 dar am descoperit uimiți că:
365 = 102 + 112 + 122 dar în același timp 365 = 132 + 142
La fel, știați că 100 = 13 + 23 + 33 + 43 ?
În șirul numerelor întregi impare (care nu se împart la 2 / au forma 2n-1): 1, 3, 5, 7, 9, 11, 13, 15, 17, 19, etc, există o proprietate care ne lasă cu gura căscată: Sumă oricărui număr de termeni succesivi (începând cu 1), formează întotdeauna pătratul unui număr.
De exemplu:
1+3 = 22
1+3+5 = 32
1+3+5+7 = 42
1+3+5+7+9 = 52
1+3+5+7+9+11 = 62
1+3+5+7+9+11+13 = 72
1+3+5+7+9+11+13+15 = 82
etc….
La fel Șirul lui Fibonacci: „0, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144, 233, 377, 610, 987, 1597…” unde fiecare termen al șirului se formează prin adunarea celor doi anterior (5 = 2+3, 8= 5+3, 13=5+8, etc.). Ce este fascinant la acest șir e faptul că dacă împărțim un element al Șirului Fibonacci la precedentul său obținem rezultatul 1,61803….. Acest lucru este valabil cu cât numărul din șir este mai mare (233:144=1,61803, 377:233=1,61803, 610:377 = 1,61803 etc.).
Există multe teorii ale numerelor care au fascinat pur și simplu mințile matematicienilor, și care, colac peste pupăză, nu sunt doar teorii ci se regăsesc minunat în structura lumii în care trăim, așa cum raportul de aur din Șirul lui Fibonacci (1,61803) se găsește în cochilia melcului, în dispunerea semințelor florii soarelui, în așezare solzilor de pe aripele unui fluture, în forma valurilor mării, în așezarea frunzelor pe o tulpina unei plante (fenomen numit fitotaxie), în structura cristalelor anumitor aliaje pe baze de aluminiu, și în multe alte locuri.
Pentru mine răspunsul la întrebarea: „Este matematica inventată sau descoperită?” ține de credința fiecărui om.
Eu, ca toți ceilalți creștini, care merg la Sfânta Liturghie și rostesc în Crez cuvintele: „Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute…” cred că Matematica este în categoria creațiilor nevăzute ale lui Dumnezeu.
Cele nevăzute, de care Sfinții Părinți la Sinodul I Ecumenic ne-au învățat, sunt toate legile nevăzute ale Universului și nu numai. Gravitația, legea frecării, inteligența, creativitatea, talentul, numerele, iubirea, afecțiunea, lumea îngerilor… sunt toate în categoria tuturor celor nevăzute create de Dumnezeu.
Trăim într-o lume așa de minunată încât aș striga oricând cu bucurie: „Dumnezeu este Matematician!”
Dar El este mai mult decât atât: este și Fizician, și Biolog, și Chimist, și Psiholog, și Geolog, și Medic, și Chirurg, și Pictor, și Sculptor, și Muzician…. Dumnezeu este mai presus de toate, Tatăl nostru! Creatorul nostru drag, care din iubire ne-a făcut pe toți și toate!
Dar cred că Dumnezeu a lăsat libertatea omului să numească structurile matematice descoperite și să muncească mult ca să le descopere, și descoperindu-le să se bucure așa de mult de parcă ar fi doar ale lui. Toate ale Lui ni le-a oferit în dar, ca și cum ar fi doar ale noastre.
Matematica este doar un detaliu al relației dintre om și Dumnezeu!
Autor: Claudiu Balan
Sursa: Blogul Matematică și Teologie | Este Dumnezeu matematician? Matematica este inventată sau descoperită?
9 februarie 2020 @ 10:36
Foarte interesant!
2 iunie 2020 @ 10:18
Dacă Dumnezeu este totul, El este şi matematică.
Dar aş vrea să vă mai spun ceva, ce lumea de azi trece cu vederea, deşii toţi spun că cercetează scripturile. Dacă universul este un Proiect Inteligent, nu trebuia oare ca Dumnezeu să-şi semneze creaţia?
Ei bine, aceste semnături divine există. Ele pot fi evidenţiate la un nivel apropiat nouă (deocamdată) şi anume în sistemul solar.
Mai exact, este vorba despre nişte SEMNE (peceţi numerice) puse de o Inteligenţă cu puteri cosmice asupra unor astre din sistemul solar. Ele sunt numere sacre repetate în toată Creaţia pentru a nu fi interpretate drept coincidenţe. Aceste numere sacre (ştiinţa le numeşte constante fundamentale) şi rezultă când se raportează anumite dimensiuni fizice ale planetelor sau măsurile lor orbitale.
Dar apare ceva bulversant, căci aceste numere sacre au fost puse şi asupra Soarelui. Ori, cine putea să „fabrice” o stea şi să-i aleagă dimensiunile astfel încât să încifreze numerele sacre? Evident că această Inteligenţă cosmică cu o mare capacitate de manipulare a energiilor pentru noi este Dumnezeu. Aşa se înţelege de ce Iov îl numea „Cel ce îşi pune pecetea peste stele”. Iată că Iov avea dreptate, iar aceste semne (peceţi) chiar sunt reale, fiind puse asupra majorităţii astrelor ca semn că nu s-au plămădit din întâmplare, ci după planul şi geniul unui Agent Inteligent.
Despre SEMNE şi ştiinţa preluării lor (Ştiinţa Semnelor) vorbeşte şi Enoh în cartea sa, eliminată din Biblie şi devenită între timp apocrifă. Aici este o inconsecvenţă, căci creştinii îl aşteaptă să vină ca înaintemergător al revenirii lui Iisus. Dar când va veni Enoh (şi Ilie) nu se va arăta el supărat că i-a fost scoasă din biblie cartea? Nu va vorbi el despre evenimentele relatate în aceste cărţi antediluviene?
Dar despre SEMNE a vorbit şi Iisus (Luca:21/25), iar descoperirea lor a fost dată ca reper temporal ce anunţă apropierea celei de A Doua Veniri.
Numerele sacre încifrate în astrele sistemului solar vor fi dovada pe care ateii nu o mai pot tăgădui, însă faptul formidabil este acela că cei care au trăit înainte de Potop descoperiseră şi ei SEMNELE din astre. Ei le-au înscris în marea Piramidă din Egipt, care este pusă în plan după matematica sacră a universului. Deci Piramida este un fel de testament al antediluvienilor cu civilizaţia noastră, în care sunt depuse, pe lângă peceţile (numerice) divine, şi multe informaţii ştiinţifice despre Galaxie, Soare şi planeta Pământ.
De aceea Isaia numea Piramida „un stâlp de aducere aminte pentru Domnul”, iar egiptenii chiar mai numesc şi azi Piramida cea Mare „stâlpul lui Enoh”.
Toate acestea şi mai ales SEMNELE din astre arată că revenirea lui Iisus este mai apropiată decât ne imaginăm, iar „programul” Istoriei se derulează imperturbabil.
Eu am (re)descoperit Ştiinţa Semnelor sau peceţile divine în 2003, însă nu am reuşit să le fac cunoscute lumii din varii motive. Probabil nu a venit timpul, dar acesta este aproape, căci profeţia spune că atunci când vor fi descoperite semnele „va fi strâmtorare printre popoare”, ceea ce este de aşteptat în continuarea pandemiei.
Cei care vor să cunoască mai multe pot găsi cărţile despre peceţile divine la adresele pe care le găsiţi aici:
https://biransblogblog.wordpress.com/category/carti/
19 februarie 2022 @ 1:29
Armonii matematice în natură
– descrise în 2007 de prof. matematică Eduard Minasian –
Referat prezentat de fostul meu professor din liceu la primul seminar organizat de mine: “Divinitatea, omul şi calitatea vieţii”, organizat în 17-20 mai 2007, la Câmpulung, Argeş
Redau doar cateva citate din acest referatl:
MOTTO: “Geometria are două mari comori: una este teorema lui Pithagoras; cealaltă este împărţirea unui segment în medie şi extremă raţie. Cea dintâi poate fi asemuită cu o măsură de aur, a doua poate fi numită un giuvaer peţios.” (Johannes Kepler)
Secţiunea de aur este un subiect mult tratat, dar puţin cunoscut. Numărul acesta, iraţional, cu nesfârşit de multe zecimale, ce nu se repetă după vreo regulă, începe cu 1,618…., este notat cu (iniţială a numelui lui Fidias, sculptor în antichitatea greacă, artistul ce a conceput una din minunile lumii, statuia colos a lui Jupiter – Zeus Olimpianul), este practicat în multe din lucrările lui Constantin Brâncuşi (Poarta sărutului, Masa tăcerii, Pasărea măiastră, Coloana infinitului) şi lista nu se termină cu Domnişoara Poganny. Faimosul fizician britanic Lord Kelvin (Wiliam Thompson 1824-1907), cel care a dat numele scării absolute de măsurare a temperaturii, a afirmat: “dacă nu o puteţi exprima prin numere, cunoaşterea voastră este săracă şi nesatisfăcătoare”. Kelvin se referea bineînţeles la cunoaşterea necesară ştiinţei adevărată.
Cel mai faimos dintre numerele cunoscute în lume este , un număr egal cu raportul dintre lungimea unui cerc şi diametrul său. Valoarea lui este 3,14159… şi se reţine uşor după reţeta “aşa e util a scrie renumitul număr”. Mai puţin cunoscut decât este numărul , chiar dacă acesta este mult mai des întâlnit în natură şi mai fascinant.
Să admitem că vă adresez întrebarea: “ce au în comun minunatul aranjament al petalelor unui trandafir, pe de altă parte faimoasa pictură a lui Salvador Dali – Cina cea de taină, cochiliile separate ale moluştelor şi înmulţirea iepurilor?” Greu de crezut, dar toate aceste exemple, extrem de distanţate, au în comun un număr, de fapt o progresie geometrică cunoscută din antichitate, pe care, mai târziu, Leonardo da Vinci a numit-o “numărul de aur, raportul de aur sau “secţiunea de aur”.
Acest număr , definit ca o proporţie, are însuşirile plăcute ale unei armonii plăcute.
Voi încerca să abordez aceste întrebări prin intermediul fascinantei poveşti a numărului .
Dacă un anumit model al universului ca întreg, numit modelul inflaţiei externe, este corect, atunci chiar întregul univers poate fi caracterizat printr-o structură fractală.
Revenim la întrebarea de la început: Este Dumnezeu matematician?
Dacă vrem să comunicăm cu civilizaţii inteligente aflate la distanţe de zeci de mii de ani lumină, tot ce avem de făcut este să transmitem numărul 1,6180339887….; putem fi siguri că ei vor înţelege ce vrem să spunem, deoarece nu încape îndoială că universul le-a impus şi lor aceleaşi criterii matematice. Dumnezeu este întradevăr matematician!?
Nu ştiu dacă El este matematician, dar matematica este războiul de ţesut la care Dumnezeu făureşte structura universului.
Faptul că realitatea poate fi descrisă sau aproximată prin expresii matematice simple, îmi sugerează că natura are matematica în miezul ei.
Dacă din întâmplare am omis ceva mai mult sau mai puţin potrivit sau necesar cunoaşterii înţelepciunii lui Dumnezeu, îmi cer iertare, căci, la om, nimic nu e fără greşeală.
…………
Eduard Minasian, profesor de matematică şi dirigintele meu din liceu,
La acest seminar a participat şi un prieten al dirigintelui meu: Rasho Ohannes Hovhannessian – medic psihiatru, fondator al centrului de formare “EUROSINS”, Clermont Oise France
Am dorit să ataşez şi o poză cu participanţii la acest simpozion dar nu am reuşit…
Notă: site-ul menţionat mai jos, pe care eu publicam articole şi comentam din 2009, a fost blocat complet in 2021…
19 februarie 2022 @ 1:47
Revin cu o completare deoarece in locul unei litere a aparut un patrat:
„1,618…., este notat cu (litera fi = iniţială a numelui lui Fidias)”
Notă: Eu am scris cinci cărţi pe care le-am publicat pe 3 siteuri (Reţeaua Literară, Cititor de Proză şi Negru pe Alb), siteuri care au fost blocate complet:
1.Mitochondrial Adam DNA data transmission theory,
2.Scurtă istorie a creaţiei omului,
3.Armonii divine modificate genetic,
4.Geneza şi genetica
5.Biocomunicaţii extrasenzoriale.