Michael Faraday – Puterea lui Dumnezeu și puterea electrică
Michael Faraday s-a născut în satul Newington, Sussex, din Anglia, într-o zi de joi, 22 septembrie 1791 și a fost al treilea dintre cei patru ai familiei sale. La scurt timp după naștere, familia sa s-a mutat în vestul Londrei, unde Michael a și crescut. Membrii familiei lui erau creștini evlavioși și se închinau lui Dumnezeu într-o capelă mică la patru kilometri distanță. Sănătatea precară l-a împiedicat pe tatăl lui Michael, un simplu fierar, să lucreze cu normă întreagă, din acest motiv familia a avut greutăți financiare.
După mai puțin de doi ani de școală generală, Michael a încetat să mai meargă la cursuri. Când a împlinit vârsta de 11 ani lucra deja pe un post de curier pentru o legatorie de cărţi. La împlinirea vârstei de 14 ani, a început ucenicia ca legător de cărţi. Petrecându-și momentele libere citind o parte din cărțile pe care le lega, Michael a profitat de această mare oportunitate de a se educa. A devenit fascinat de știință, în special de chimie și electricitate. A început să reproducă unele dintre experimentele pe care le citea. Legatoria îl antrenase să devină priceput în folosirea mâinilor sale, ceea ce l-a ajutat foarte mult să manipuleze aparatul științific.
Michael a început să participe săptămânal la cursuri de știință. El lua notiţe detaliate pe care le lega în caiete frumoase. Unele din prelegerile la care a participat au inclus o serie și la Royal Institution susținute de Sir Humphry Davy, celebrul chimist care a inventat ulterior lampa de siguranță a mineritului carbonifer. (Royal Institution a fost creată pentru a ajuta la creșterea gradului de conștientizare a publicului cu privire la invențiile științifice utile și la aplicațiile de zi cu zi ale științei.) La finalizarea uceniciei sale, Michael a căutat un loc de muncă în domeniul științei. El a folosit notiţele legate frumos cu prelegerile lui Sir Humphry pentru a-l convinge de angajamentul său serios pentru știință. În 1813 a fost angajat pe funcția de asistent de laborator când postul devenise vacant. Așa a început carieră științifică a lui Michael Faraday.
Ajutor indispensabil
Abilitățile științifice ale lui Faraday au devenit rapid evidente în Instituția Regală pentru cei din jurul său. În loc să pregătească doar echipamente și substanțe chimice, el îl asista pe Humpry Davy și în conferințelor sale publice. Șase luni mai târziu când Davy a plecat într-un turneu științific în Europa, l-a considerat pe Faraday indispensabil și l-a luat împreună cu el. Călătoria a durat doi ani și a fost plină de satisfacții științifice pentru Faraday. Pe lângă faptul că a învățat foarte mult, a întâlnit mulți oameni de știință celebri, inclusiv pe Ampere și pe Volta, după care unitățile electrice amper și volt au fost numite ulterior.
Descoperă o nouă substanța
La revenirea în Anglia în 1815, Faraday a fost reangajat la Institutul Regal. El a devenit tot mai implicat în analizele chimice. A efectuat cercetări în domeniul oțelului, realizând îmbunătățiri ale aliajelor de oțel. Faraday a devenit prima persoană care a lichefiat clorul. El a descoperit o substanță nouă care a fost numită ulterior benzen. Ulterior, s-a constatat că benzenul este important în fabricarea multor compuși organici utili, cum ar fi coloranții, nylonul și materialele plastice. Faraday a produs, de asemenea, câteva tipuri noi de sticlă în încercarea sa de a îmbunătăți lentilele telescopului.
Interes pentru electricitate
Chiar în timp ce Faraday își petrecea cea mai mare parte a timpului de cercetare în domeniul chimiei, interesul său pentru electricitate a continuat. În 1820, savantul danez Hans Oersted a arătat că un curent electric care trece printr-un fir produce un câmp magnetic în jurul sârmei. În anul următor, Faraday a extins activitatea lui Oersted, arătând cum curentul poate fi utilizat astfel încât să facă un magnet să se miște în jurul unui fir sau pentru a face un fir să se miște în jurul magnetului. Această rotație electromagnetică a fost precursoarea motorului electric.1
În același an, 1821, Faraday a fost acceptat ca membru al Royal Society – corpul profesional unde cei mai importanți oameni de știință făceau schimb de descoperiri și idei. Tot în acel an, s-a căsătorit cu Sarah Barnard, membră a bisericii sale.
Până atunci, experimentele arătaseră că electricitatea produce magnetism. În ciuda scepticismului multor oameni de știință, Faraday credea că şi reciproca ar trebui să fie adevărata – magnetismul ar trebui să poată produce electricitate. Faraday a demonstrat cu succes acest lucru în 1831. Englezul William Sturgeon a înfășurat sârma care transporta curentul într-o bobină din jurul unei bucăți de fier în formă de U, făcând astfel că efectul magnetic al curentului să fie mai puternic. Apoi, savantul american Joseph Henry a izolat sârma, îmbunătățind în continuare câmpul magnetic. Făcând fierul un inel complet și înfășurând o altă bobină de sârmă izolată pe cealaltă parte, Faraday a produs una dintre cele mai mari invenții ale sale – transformatorul. Când un curent electric a fost pornit și apoi oprit în circuit, a provocat un câmp magnetic schimbător care a produs un curent electric cu o tensiune diferită în celălalt circuit.
Deoarece energia electrică este generată și transmisă la tensiuni mari și trebuie transformată în tensiuni mai mici înainte de a fi în siguranță pentru uzul casnic, transformatorul este o parte indispensabilă a rețelei moderne de alimentare.
Apoi Faraday a căutat să genereze energie electrică din magnetism fără a iniția-o prin electricitate. El a creat un câmp magnetic schimbător, mutând o bară magnetică în și în afara unei bobine de sârmă izolată. Ca și în transformator, câmpul magnetic în schimbare a produs un curent electric. Această descoperire a făcut posibilă generarea energiei electrice așa cum o știm astăzi.
Credința în Creator
Într-o carte despre Faraday și electricitate, Brian Bowers scrie că „se pare că credința sa religioasă într-un singur Creator a încurajat credința sa științifică în „unitatea forțelor”, ideea că magnetismul, energia electrică și celelalte forțe au o origine comună.2 Faraday a continuat să arate că energia electrică produsă este aceeași indiferent de modul în care a fost produsă – de un câmp magnetic, de o baterie chimică sau de electricitate statică.
Faraday a combinat apoi chimia și energia electrică în activitatea sa de cercetare. El a studiat electroliza, care este scindarea chimică a anumitor substanțe prin trecerea unui curent electric prin ele. Un caz special în acest sens este electroplacarea, unde o bucată de metal este acoperită cu un alt metal. Munca lui Faraday în domeniul electricităţii l-a determinat să descopere legile care reglementează electrochimia. El a fost, de asemenea, responsabil pentru numirea multor părți ale noului echipament (inclusiv electrolitul, anodul și catodul).
Își făcea timp și pentru a fi martor creștin
Deși extrem de ocupat cu cercetările și prelegerile sale, Faraday a jucat întotdeauna un rol activ în biserica sa. A fost un învățător în biserică pentru mai bine de 20 de ani. Biserica lui Faraday nu avea un cleric plătit. În schimb, bătrânii, inclusiv Faraday, s-au angajat să predice cuvântările și să conducă slujirea. Biserica lui Faraday punea accentul pe o viață după cuvintele Domnului Iisus Hristos din Predica de pe munte. Principiile creștine întrupate acolo, cum ar fi milostenia, smerenia și iertarea, erau prezente în viața lui Faraday.
El a dăruit cu generozitate asociațiilor filantropice și săracilor pe care i-a vizitat personal. Și-a sprijinit mama văduvă mulți ani. Faraday nu era interesat să dobândească bani și avere. El a refuzat în mod repetat lucrările de consultanță extrem de bine plătite pentru guvern și industrie, astfel încât să se poată concentra pe lucrările sale de cercetare și prelegere plătite modest.
Faima lui Faraday a crescut. A luat prânzul cu regina Victoria, iar membrii regalității au participat la prelegerile sale. Cu toate acestea, a rămas smerit. El a refuzat nominalizarea pentru funcția de președinte al Royal Society în 1846. În 1864, a refuzat o ofertă pentru a deveni președinte al Instituției Regale, deoarece i-ar fi răpit din timpul disponibil pentru cercetare. Din același motiv, a refuzat şi funcția de profesor de chimie la Universitatea din Londra în 1827.
Atitudinea iertătoare a lui Faraday a fost testată în mai multe rânduri. El a considerat oportun să accepte invitația reginei la prânz, chiar dacă aceasta însemna să lipsească de la slujba de duminică. Dar colegii săi bătrâni nu au considerat acest gest potrivit . I-au luat statutul de învățător al bisericii și chiar apartenența la biserică pentru o vreme. Faraday a răspuns așa cum ar fi făcut Iisus. El a continuat să participe la slujbe și s-a comportat cu iubire față de cei care îl răniseră. De asemenea, Faraday a avut câteva discuții în contradictoriu cu Sir Humphry Davy, care au fost publicate în timpul carierei sale de savant. Totuși, acest lucru nu a umbrit niciodată admirația lui Faraday pentru Davy.
Gramatica și proastă ortografie a lui Faraday reflectau lipsa de educație formală, dar geniul său științific era indiscutabil.
Michael Faraday a murit într-o duminică, pe 25 august 1867. La doar 14 ani mai târziu, a apărut primul furnizor public de electricitate în Godalming, Surrey. De atunci, descoperirile sale în electricitate au continuat să aibă o influență mare asupra vieții noastre de zi cu zi.
Când Faraday s-a retras din Instituția Regală după aproape 50 de ani, a mulțumit celor care au lucrat cu el în acei ani. Cu toate acestea, a fost atent să „mulțumească lui Dumnezeu, mai întâi, pentru toate darurile sale”.3 Într-o biografie despre Faraday, L.P. Williams a scris:
„Smerenia lui adevărată se observa în conștiință profundă a datoriei sale față de Creatorul său. Faptul că lui Michael Faraday, sărmanul fiu fără educație al unui fierar călător și al unei servitoare de la țară, i s-a permis să vădă pentru scurt timp frumusețea legilor eterne ale naturii, a fost pentru el o sursă nesfârșită de admirație.4
Autor: Ann Lamont
Sursa: AnswersinGenesis.org | Michael Faraday—God’s Power and Electric Power
Traducător: Ana-Maria Beatrice Teodoru
Referințe și note
[1] Joseph Henry, un om de știință american care lucra independent de Faraday, a produs un motor electric ușor înainte de Faraday, dar Henry nu și-a făcut publice concluziile decât după Faraday. În consecință, cărțile englezești creditează în general pe Faraday cu inventarea motorului electric, în timp ce cărțile americane acordă de obicei credit lui Henry.
[2] B. Bowers, Michael Faraday and Electricity, Priory Press, Hove, Sussex, p. 34, 1974.
[3] Michael Faraday, așa cum e citat în Bowers, p. 86.
[4] L.P. Williams, Michael Faraday, Simon & Schuster, New York, 1971, așa cum e citat în: C. Ludwig, Michael Faraday—Father of Electronics, Herald Press, Scottdale, Pennsylvania, p. 194, 1978.
