Este „periculos” să menționeazi cuvântul „Creație” în școlile țărilor din occidentul secularizat
Bine, recunosc, mă prind greu. Mi-a deschis ochii cu privire la ceea ce se întâmpla cu adevărat o disputa despre „încălzirea globală”. Mai exact, o dezbatere publică pe această temă programată să aibă loc la Universitatea din Australia de Vest (UWA – University of Western Australia). Sau mai bine spus, o non-dezbatere, după cum s-a dovedit a fi.1 Pentru că nu a mai avut loc defapt.
Doi bărbați, Bill Crabtree și David Falconer, l-au abordat pe șeful executiv al Universității, vice-cancelarul2 prof. Alan Robson, cu propunerea ca universitatea să organizeze o dezbatere în care să fie reprezentate ambele părți ale controversei Încălzirii Globale Antropogenetice3 (AGW – Anthropogenic Global Warming).
Vice-cancelarul a fost de acord. De ce nu? O astfel de dezbatere s-ar alinia cu angajamentul continuu al universității „de a colabora cu comunitatea mai largă pentru a stabili legături puternice și de a întări poziția sa ca cea mai bună resursă intelectuală și creativă pentru comunitățile pe care le deservește.”4 Și natura internațională a dezbaterii se potrivește cu afirmația UWA potrivit căreia „universitatea gândește în perspectivă globală în pregătirea studenților săi ca viitori cetățeni ai lumii”, se potrivește și cu parteneriatele instituționale multinaționale care „promovează un schimb viu de cadre didactice, studenți, cunoștințe și idei”5. Una dintre „valorile” care stau la baza activităților UWA este angajamentul pentru: „libertatea academică de a încuraja cadrele didactice și studenții să se implice în schimbul deschis de idei și gânduri”6.
O mare oportunitate de Relații Publice?
Fără îndoială, vice-cancelarul Robson a avut în vedere și oportunitatea imensă de PR (n.t., relații publice) pe care un astfel de eveniment – „Marea dezbatere a încălzirii globale!” – ar fi putut să o ofere universității sale. Profesorul Robson a sugerat ca dezbaterea să fie structurată astfel încât să dureze 90 de minute, cu doi vorbitori de fiecare parte. Domnii Crabtree și Falconer au spus că prezentatorii care vor fi împotriva argumentului incălzirii globale antropogenetice să fie:
- Matematicianul și inginerul David Evans, care din 1999 până în 2005 a lucrat cu normă întreagă la Departamentul Schimbărilor Climatice (Australian Greenhouse Office) modelând carbonul în plante, resturi, mulci, soluri, silvicultură și produse agricole.
- Meteorologul pensionat William Kininmonth, care a lucrat timp de 38 de ani la Biroul Australian de Meteorologie, la prognoza și cercetarea vremii – timp de 12 ani, iar până în 1998 a fost șeful Centrului Național al Climei.
Pe de altă parte, ce susținători importanți pro-încălzire globală puteau fi aleși pentru a fi puși împotriva lor? Să fie profesorul australian Tim Flannery (comisarul șef al Comisiei Climatice Australiene)7 și „expert recunoscut la nivel internațional în schimbările climatice”, profesorul David Karoly,8 sau luminătorii de peste hotare de la IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change – Grupul interguvernamental pentru schimbările climatice)?
Vice-cancelarul nu-și respectă promisiunea sa privind dezbaterea pentru încălzirea globală
Din păcate, după ce și-a dat inițial acordul privind dezbaterea despre încălzirea globală, vice-cancelarul universității a devenit brusc „neîncrezător”, spunând că nu se pot găsi vorbitori pro-încălzire globală și că cei propuși de Crabtree și Falconer (Evans și Kininmonth) nu erau suficient de credibili pentru a vorbi la o dezbatere desfășurată la UWA.
„Sunt deschis la această idee [a unei dezbateri]”, a explicat profesorul Robson, „dar a fost dificilă aducerea unor vorbitori credibili de ambele părți. Este foarte greu să aducem vorbitori de ambele părți care să fie credibili și de aceea am decis să o anulez, deoarece pur și simplu nu puteam vedea că vom avea parte de vorbitori de înaltă calitate. Unii dintre acei oameni pe care i-a sugerat Bill Crabtree, ar fi făcut mare agitație dacă i-aș fi invitat la universitate, pentru că aveau platforme partajate cu oameni precum Lord Monckton. De asemenea, a fost dificil să-i motivăm să participe pe cei din partea IPCC. Acești oameni nu vor să se implice într-o dezbatere. ”
Nu vor să se implice într-o dezbatere. Atunci mi-am dat seama că cei care susțin încălzirea globală ca fiind cauzată de om nu erau interesați deloc să dezbată cu cealaltă parte, ci doar să o suprime.
Și exact acest lucru observ referitor la „dezbaterea” creație – evoluție.
Evoluționiștii nu doresc să dezbată!
De exemplu, atunci când CMI, cu câteva luni în avans, le-a oferit organizatorilor Convenției Internaționale a Ateilor 2010 din Melbourne posibilitatea de a-și propune cei mai buni susținători evoluționiști (cu siguranță, probabil, Richard Dawkins?, PZ Myers?, și/sau Peter Singer?-toți participanți la convenție) într-o dezbatere publică formală împotriva aceluiași număr de oameni de știință/conferențiari din partea Creation Ministries International, am primit un refuz în aceeași zi. Refuzul nu ne-a surprins (ci promptitudinea). Vedeți World atheist convention rejects Australian creationist debate challenge.
Au existat și alte evenimente la nivel național și local, unde propunerile noastre pentru a dezbate cu susținătorii evoluționismului au fost refuzate – deseori spre amuzamentul și dezamăgirea propriilor susținători. Acum îmi dau seama că Romani 1:18 într-adevăr „identifică” ceea ce se întâmplă aici:
„Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea și peste toată nedreptatea oamenilor care țin nedreptatea drept adevăr.”
„Țin nedreptatea drept adevăr.” Despre aceasta este vorba. Reducerea la tăcere a creștinilor.
Nici nu poți menționa cuvântul „Creație”
Pentru exemple de reducere la tăcere a vocilor creștine în mediile seculare – vedeți ‘Origins questions’—evolutionists puzzled, creationists muzzled. În loc să abordeze calm și în mod intelectual problemele, cum ar fi designul (Romani 1:20), ei recurg adesea la un limbaj răuvoitor (Romani 1:29), lipsit de sens (Romani 1:31), trufaș (Romani 1:30). [Acest lucru se observă foarte mult în comentariile primite la articolele noastre online – de obicei publicăm o submulțime a acestora ca exemplu, dar sunt primite multe altele pe care nu le putem publica, deoarece limbajul neplăcut nu poate fi redat pe o pagină web dedicate familiei.]
Și nu doar mass-media secularizată face acest lucru. În Marea Britanie, cu sprijinul Parlamentului, mișcările pentru a elimina predarea creației în școli au avut un succes din ce în ce mai mare – vedeți Evidence for Creation now banned from UK religious education classes. În SUA, deși creația nu este „interzisă” ca atare în școli, ateii americani menționează frecvent clauza „libertății religioase” din constituția americană care înseamnă defapt să nu auzim nicio învățătură biblică în clasă.9
În Australia, deși încă nu există un impediment constituțional (real sau perceput), presiunea seculară de a reduce la tăcere vocea creștină este foarte evidentă. De exemplu, am primit această scrisoare de la o bunică:
Profesoara nepotului meu, Jacob, a trasat ieri „linia de discuție” referitoare la origini. „Doi nori masivi de gaze cosmice s-au ciocnit și ca urmare a apărut soarele nostru…”
Jacob a ridicat mâna și a întrerupt-o: „Nu cred asta!”
– Îmi cer iertare, Jacob? De ce nu? A întrebat ea.
„Pentru că nu a existat nimic altceva decât DUMNEZEU și El doar a vorbit și de acolo a apărut soarele nostru” a fost simpla credință a acestui copil de 8 ani.
Profesoara a răspuns: „Știi, Jacob, ai dreptate. Nici eu nu cred. S-a întâmplat așa cum ai spus, dar nu am voie să o spun [să pronunț cuvântul „creație”] ca profesor. Vă mulțumesc că ați spus-o pentru mine.”
Când împărtășesc povestea bunicii cu parohiile din Australia, în biserică sau după slujba de la biserică există profesori care vin la mine și spun:
„Da! Exact la fel este și la școala mea. Directorul ne-a citit „actul de revoltă” în sala angajaților: nu menționăm cuvântul „creație” în clasă, cu excepția cazului în care unul dintre copii ne pune o întrebare, ridicând problema. Abia atunci putem vorbi despre asta.”
Nu aveți voie nici să menționați cuvântul „creație” în clasă? Se pare că autoritățile școlare au fost influențate de aprecierile lui Lawrence Krauss, autorul cărții recente A Universe from Nothing: Why there is Something rather than Nothing [notă ed.: vedeți critica, In the beginning God created—or was it a quantum fluctuation?]. Krauss a echivalat de mai multe ori predarea creației în școli cu „abuzul copiilor”:
„Ei bine, de curând, în Statele Unite, am spus doar că predarea creaționismului este un abuz asupra copiilor și cred că așa este”.10
Alți atei de vârf, de ex. Richard Dawkins, au avut păreri similare. Și nu doar referitoare la creștinii pe care ateii doresc să îi oprească să vorbească despre creație. Chiar și dintre ei, colegii lor evoluționiști, au insistat ca subiectul să nu fie nici măcar înaintat. Uitați-vă la ce s-a întâmplat cu un evoluționist care, suficient de rezonabil, a sugerat că ar putea fi un subiect sensibil permiterea studenților să dezbată evoluția. Următorul text este extras din articolul lui Andrew Halloway din 200811 intitulat „Reiss demisionează, întrucât Royal Society încetinește dezbaterea despre evoluție” (Reiss resigns as Royal Society stifles debate on evolution):
În această săptămână, în Marea Britanie, am avut cea mai mare dovadă că și cel mai mic indiciu că părerile dvs. despre evoluție ar putea să difere de cele ale comunității științifice este suficient pentru a fi dat afară. Prof. Michael Reiss, un evoluționist și directorul Royal Society of Education, și-a dat demisia, sub presiune, în câteva zile, după ce doar a sugerat că designul inteligent și creaționismul ar putea fi discutate în sălile de clasă – chiar dacă ar fi pentru a explica de ce au greșit, în opinia sa.12
Imediat, oamenii de știință atei au cerut să fie eliminat, susținând că dorește să fie predat creaționismul drept alternativă la evoluție. Nu asta a fost poziția lui, așa că nu a fost dat afară din cauza a ceea ce a spus de fapt, ci pentru că alți oameni au prezentat greșit ceea ce a spus. Royal Society ar fi trebuit să-l apere pe Reiss de cei care-i răstălmăceau cuvintele, dar, în schimb, a cedat, salvându-și astfel propria reputație de susținătoare evoluționistă.
Rețineți, cu riscul de a mă repeta, că Reiss este el însuși un evoluționist. Spunea pur și simplu că este bine ca elevii să își exprime propriile păreri. El a zis: „Sunt multe de spus pentru a permite studenților să aducă în discuție toate îndoielile pe care le au (o idee revoluționară în predarea științei) și pentru a face tot posibilul să aibă o discuție autentică”.13
În ciuda sprijinului său evident pentru evoluție, Reiss a fost abuzat.
Îndoielile cu privire la teoria evoluției nu sunt permise. Dovezile științifice care sunt împotriva ei sunt considerate inadmisibile. Așa că, în ciuda sprijinului său evident pentru evoluție, Reiss a fost abuzat de alți oameni de știință de nivel superior și membri ai Royal Society pentru că doar a sugerat că evoluția ar putea fi dezbătută.
Ce dezbatere înăbușitoare. Să interzici chiar menționarea creației într-o discuție. Ținerea nedreptății drept adevăr. Așa cum descrie Sf. Apostol Pavel în Epistola către Romani 1:18.14
Din păcate, unii creștini și-ar reduce la tăcere frații
Din păcate, întâlnesc creștini care ar căuta, de asemenea, să reducă la tăcere vocea creștină referitoare la problema originilor. De exemplu, la un seminar recent de creație/evoluție găzduit de biserică, un om s-a grăbit să vorbească cu mine imediat ce am terminat de prezentat prima sesiune.
„Nu am nicio problemă cu cea mai mare parte a materialelor pe care le-ați prezentat”, a spus el politicos, „dar ați greșit spunând că pământul are doar 6000 de ani. Are miliarde de ani. Trebuie să vă ajustați materialul în consecință – sau cel puțin, să nu spuneți niciodată că pământul are doar mii de ani.”
Mai târziu am aflat de la alții din biserică, care participau la seminar că el este un bătrân din biserica lor. În ceea ce privește calitatea de predicator, el este cunoscut aducând periodic dovezi privind designul din natură și despre imposibilitatea originii vieții fără un Designer Inteligent.
„Pe ce bază spuneți că pământul are miliarde de ani?”, am întrebat. „Ați văzut în prima sesiune ce am prezentat despre țesutul moale din oasele dinozaurilor și problemele legate de datarea radiometrică.”
El a răspuns că nu era aici pentru a vorbi despre aspecte tehnice sau dovezi științifice – a spus că știu mai multe decât el cu privire la aceste aspecte. Mai degrabă, el a spus că „ziua” poate însemna o perioadă lungă de timp, de ex. în sintagma „În ziua tatălui meu…”.
În acel moment, un număr substanțial de oameni se înghesuiau – unii așteptau propria lor șansă de a vorbi cu mine personal, alții probabil doreau doar să „asculte” conversația care se desfășura. Conștient de cei care așteaptă cu răbdare și de faptul că va trebui să încep a doua sesiune publică în curând, mi-am trasat mental interacțiunea dorită cu acest domn. Astfel, întâi tratez concepția greșită referitoare la sintagma „în ziua tatălui meu”, apoi citez versetul Ieșirea 20:8–11 și pe Iisus privind vârsta pământului, îndrumându-l direct la capitolul 2 din The Creation Answers Book: “Six days? Really?”
Din păcate, nu am avut în vedere că domnul nu dorea să facă față unei simple întrebări, la care, dacă ar fi răspuns, l-ar fi ajutat cu siguranță să înțeleagă că ideea sa că „zilele Facerii erau lungi” era nefondată.
I-am prezentat următoarea propoziție:
În ziua tatălui meu,
a fost nevoie de șase zile pentru a traversa conducând Australia,
conducând doar în timpul zilei.
Apoi am spus: „Suntem sigur amândoi de acord că prima instanță a „zilei” [în prima linie a propoziției de mai sus] poate însemna o perioadă mai lungă decât o zi obișnuită de 24 de ore. Dar ce ziceți de „a fost nevoie de șase zile”, cât a durat aceasta?
Domnul a fost de acord cu mine că înseamnă o perioadă de șase zile obișnuite – timpul necesar ca pământul să se rotească pe axa sa de șase ori. Dar când am întrebat „Ce anume din text vă spune aceasta?”, el nu a putut să răspundă. Sau ar fi mai corect să spun că nu a vrut să răspundă. A început să devină jenant faptul că ne-am blocat pe acest punct câteva minute. Am încercat tot ce am putut pentru a-l încuraja să răspundă la această întrebare cheie.
„Haideți domnule, sunt sigur că puteți răspunde. Tot timpul cer acest lucru în parohii și, deși uneori trebuie să le las puțin timp de gândire, sunt capabili să răspundă corect. Această propoziție reprezintă doar cuvinte și litere pe o pagină, z-i = „zi”; este același cuvânt în toate cele trei cazuri. Indiferent în ce limbă ați tradus această propoziție – fie d-a-y în engleză, fie h-a-r-i în indoneziană, fie yod-waw-mem-sofit în ebraică (???) – aici [în a doua linie], după cum spuneți, înseamnă întotdeauna o zi obișnuită de 24 de ore. Dar care este cheia; cum poți să știi asta din text?”
A început să pară foarte incomodat și, într-o clipă, mi-a părut rău pentru el, pentru că era posibil chiar să nu poată vedea cu adevărat motivul pentru care „șase zile” însemnau șase zile obișnuite de 24 de ore. Dar atunci cineva din spatele mulțimii a strigat: „Pentru că atunci când „ziua” apare cu un număr, înseamnă întotdeauna o zi obișnuită!” Cu toate acestea, totuși domnul a rămas în tăcere, nedorind în mod evident să recunoască acest punct. Acum că nu aveam nicio îndoială că el știa răspunsul, dar nu îl spunea, l-am presat ca să îl abordeze direct, zicând: „Domnule, este foarte important să vedeți acest lucru pentru dvs., trebuie să recunoașteți, spuneți sincer…”, dar fără succes. În schimb, s-a străduit să prezinte o altă obiecție, că „nu a existat soare înainte de a patra zi, deci zilele Facerii nu au putut fi zile obișnuite”.
Dacă ar fi fost dispus să „călătorească” de bună voie cu mine prin restul argumentului „În ziua tatălui meu…”, ar fi văzut cu siguranță că există un răspuns simplu la „obiecția” zilelor-înainte-de-soare.
În acest moment, când alții din mulțime s-au străduit să îl facă să înțeleagă și, astfel, au fost distrași de la conversația cu mine, altcineva a profitat de ocazia de a-mi adresa o întrebare, așa cum au făcut și alții după aceea. Când am avut ocazia să mă întorc înapoi pentru a discuta cu domnul mai departe, am fost consternat să aflu că a plecat. De fapt, el părăsise locul cu totul, adică nu a rămas să-și apere viziunea vârstei îndelungate în discuția cu ceilalți oameni dornici să-l provoace. Nici nu a rămas pentru a doua sesiune. Se pare că nu era, de fapt, interesat să se angajeze în conversații despre aceste probleme importante cu alte persoane sau să audă ce alt material creaționist aveam de prezentat. Mai degrabă, se pare că el a venit doar să încerce să mă reducă la tăcere privind problema vârstei universului, așa cum a tăcut și el. (Ei bine, a tăcut cu privire la problema vârstei universului, cu excepția cazului în care a mustrat pe creaționiștii biblici că nu au tăcut în acest sens!)
Autor: David Catchpoole
Sursa: Creation.com | ‘Billions of years’ makes Christians dumb (and atheists loud)
Traducător: Cristian Monea
[1] King, T., UWA backs away from climate change debate, Farm Weekly, www.farmweekly.com.au/news/state/agribusiness/general-news/uwa-backs-away-from-climate-change-debate/2306898.aspx, 4 Octombrie 2011.
[2] În educație, termenul de „vice-cancelar” se referă, într-adevăr, la directorul executiv (nu la adjunctul său) din universitățile britanice și cele din țările din Comunitatea Națiunilor (Australia, Noua Zeelandă, Canada, etc.). Unele universități americane folosesc, de asemenea, acest termen.
[3] Adică, cauzată de om.
[4] The University of Western Australia—Highlights: Community Resource, http://www.uwa.edu.au/university/highlights#Community, acc. 13 Septembrie 2012.
[5] The University of Western Australia—The University: International Community, http://www.uwa.edu.au/university, acc. 13 Septembrie 2012.
[6] The University of Western Australia: Strategic Directions 2009–2013, http://www.uwa.edu.au/university/strategy, acc. 13 Septembrie 2012.
[7] http://climatecommission.gov.au/about/tim-flannery/, acc. 1 Ianuarie 2013.
[8] http://www.findanexpert.unimelb.edu.au/display/person67077, acc. 1 Ianuarie 2013.
[9] Pentru cititorii mai interesați de acest subiect, vedeți articolele: Erring on the side of censorship: US schools are becoming Christ-free zones, The attitude of various populations toward teaching creation and evolution in schools, Is there a future for Christian education?, Australian Christian schools in creationism row: Many are calling this the thin end of the wedge for Christians everywhere …, Creation and Evolution: teaching two histories, More ‘monkey business’ in Tennessee?, The teaching of creation in schools, Government school classrooms: temples of humanism?.
[10] Dintr-o transcriere a emisiunii publice australiene ABC Q&A, “A Show about Nothing” – difuzată luni, 18 februarie, găzduită de Tony Jones, www.abc.net.au/tv/qanda/txt/s3687812.htm. Membrii grupului au fost Lawrence Krauss, John Dickson, Tanya Plibersek, Greg Hunt și Cindy Pan.
[11] Halloway, A., Reiss resigns as Royal Society stifles debate on evolution, creation.com/reiss-resigns-as-royal-society-stifles-debate-on-evolution, 23 Septembrie 2008.
[12] Michael Reiss, Should creationism be a part of the science curriculum? The BA Festival of Science, Liverpool, 11 Septembrie 2008, http://www1.the-ba.net/bafos/press/showtalk2.asp?TalkID=301 (legătura nu mai este activă).
[13] James Randerson, Teachers should tackle creationism, says science education expert, The Guardian, 11 Septembrie 2008, http://www.guardian.co.uk/science/2008/sep/11/creationism.education.
[14] La momentul redactării (martie 2013), în multe țări occidentale există multe mișcări de introducere a legislației draconiene, sub pretextul „legilor anti-discriminare”, care sunt concepute special pentru a stopa libera exprimare a religiei – asemănătoare cu ceea ce există deja în multe țări islamice. După cum a observat cineva, „Acesta este un mod brutal, nu de a rezolva dezbateri, ci de a ne asigura că nu vor avea loc deloc.”
