Miracolele actuale – Partea a 2-a
Bisericuța minunată a Sfintei Teodora din Peloponez
Te implor, cu voia Ta, să faci din trupul meu biserică, din sângele meu râu și părul meu copaci.
O altă minune a zilelor noastre ce nu poate fi negată, decât printr-un scurtcircuit rațional autoindus, se poate remarca în Grecia. La poalele Muntelui Tetragios, la aproape patru kilometri de satul Vasta din Megalopol, se află Bisericuța Cuvioasa Fecioară Muceniță Teodora, construită în secolul al X-lea. Nu se știe exact locul și anul (secolul al VIII-lea) unde s-a născut Sfânta.
Tradiția consemnează că făcea parte dintr-o familie greacă săracă, dar cu multă frică de Dumnezeu. De mică, Teodora a dus o viață de sfântă, având mereu cugetul spre cer. Călăuzită de Duhul Sfânt într-o zi s-a hotărât să se călugărească, dar nu ca monahie, ci ca monah. Probabil, influențată de viața altor sfinte femei, precum: Sfânta Pelaghia (s-a călugărit la o Mănăstire de călugări cu numele de Pelaghie), Sfânta Teodora din Alexandria (Teodor), cuvioasa Eufrosina (Smarand), Cuvioasa Anastasia (Anastasie) și altele, fecioara Teodora s-a prezentat la starețul unei Mănăstiri de călugări închinată Maicii Domnului, din Messinia de Sus, la hotar cu Arkadia.
După o noapte de rugăciune în casa de oaspeți a Mănăstirii, Dumnezeu a făcut ca egumenul să nu vadă totalmente figura feminină a fecioarei, așa că a primit-o în rândul obștei pe care o conducea. După câțiva ani de nevoințe duhovnicești, cuvioasa este călugărită cu numele de Teodor. Viața virtuoasă a lui Teodor îi dă încrederea egumenului de a-l trimite cu diverse probleme de rezolvat în afara Mănăstirii.
Pe când, în Messinia de Sus era o secetă cumplită, lui Teodor i se dă ascultarea de a aduce apă cu animalele de povară din fântânile care nu secaseră de tot. Negăsind apă, cade în genunchi și se roagă cu lacrimi ca Bunul Dumnezeu să facă o minune cu un izvor rămas fără apă ce se găsea în drumul ei. Și iată, miracolul s-a întâmplat… Nu numai cei din Mănăstire se aprovizionau cu acea apă ci, de la distanțe mari, veneau oamenii cu care pline de vase să ia lichidul miraculos al vieții.
Altădată, o epidemie și o foamete au început să apese puternic peste acea regiune a Greciei. Cum Mănăstirea a început să simtă lipsa celor materiale, tot Teodor este delegat să meargă prin sate după cele materiale. Cu binecuvântarea egumenului, cuviosul(a) înnoptează la un țăran care avea o fată de măritat. Aceea se încurcase cu un sătean și a rămas gravidă. Ca să nu-l dea în vileag pe cel cu care căzuse în păcat a dat vina pe monahul Teodor.
Părinții și rudele fetei s-au prezentat la egumen, cerându-i capul violatorului. Deși a pledat pentru nevinovăție, călugărul este judecat și condamnat la moarte prin tăierea gâtului. Teodor putea oricând să-și demonstreze nevinovăția, dar dorul de a-l urma pe Hristos era mult mai puternic.
Înainte de a muri, Sfânta Muceniță Teodora[1] s-a rugat: „Ia-mi Doamne, sufletul și iartă-i pe acuzatorii mei. Te implor, cu voia Ta, să faci din trupul meu biserică, din sângele meu râu și părul meu copaci.” Astăzi, materializarea cuvintelor rugăciunii Sfintei, dă mărturie și cheamă întreaga lume la trezire duhovnicească (vezi foto). De peste 500 de ani, 18 copaci mici și mari (peste 10 tone) cresc pe acoperișul bisericuței Cuvioasa Fecioară Muceniță Teodora din Peloponez, fără a-l dărâma.
http://cadelnita.blogspot.com/2012/01/biserica-sfanta-teodora-din-peloponez.html
http://www.2012en.ro/2011/11/copaci-uriasi-crescuti-pe-acoperisul-unei-biserici-din-grecia/
Minunea este evidentă prin următoarele aspecte suprafirești:
- acoperișul din lespede are doar câțiva centimetri;
- în interior nu sunt rădăcini, iar cele din exterior, foarte puține, sunt înfipte într-un teren stâncos de grosime mare, ceea ce face ca nutriția prin rădăcini să fie suprafirească;
- masa celor 18 copaci mari și mici depășesc 10 tone;
- pomii sunt din specii diferite;
- copacii vecini tereștri au înălțimi și grosimi mai mici;
- se presupune că bisericuța a fost construită în secolul al X-lea;
- atât zidurile cât și acoperișul sunt erodate din cauza vânturilor puternice din zonă;
- zona este bântuită de furtuni, din punct de vedere fizic apăsarea greutății copacilor pe firava bisericuță ar fi trebuit demult să o distrugă;
- localnicii spun că n-au văzut niciodată zăpadă în perimetrul construcției, dar mai jos cu câțiva metri, da;
- orice constructor care se respectă n-ar fi zidit deasupra unui izvor, mai ales când acesta are un debit mare, se vede clar minunea întreținută divin de secole.
Concluzie: a nega autenticitatea miracolului, echivalează cu probleme psihice.
Autor: Monahul Serghie
Sursa: Dumnezeu o certitudine, p. 588-591
[1] Monahul Longhin Gherontianou, Sf. Mănăstire a Cuviosului David din Evvia, Cuvioasa Muceniță Teodora din Peloponez, Edit. Egumenița, Edit. Cartea Ortodoxă, 2007.