Miracolele actuale – Partea a 3-a
Veridicitatea moaștelor Sfinților
Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui… (Psalm 67:36)
Deși există o întreagă cazuistică despre sfintele moaște, unii așa-ziși creștini nu vor să creadă, chiar în ciuda evidențelor. Prima mențiune despre sfințenia unui om decedat este amintită în Vechiul Testament, în cartea IV Regi 13.20,21:
Apoi a murit Elisei şi l-au îngropat, iar în anul următor au intrat în ţară cete de Moabiţi. Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei.
Căzând acela, s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioarele sale.
Versetele din Vechiul Testament surprind miracolul învierii unui mort, care a fost abandonat în mormântul proorocului Elisei, din cauza spaimei ce au avut-o. Cu siguranță, rudele au fost cele care, atunci când au văzut apropiindu-se cetele de Moabiți au aruncat mortul pentru a-și salva viețile.
Deosebirea dintre trupul sfințit din voia lui Dumnezeu și trupul omului păcătos este clară. Ceea ce ne rămâne să facem este cugetarea permanentă la acest fapt real și să cerem de la Dumnezeu înțelepciunea de a deveni fii ai Săi, detașându-ne de orice patimă.
Cea mai reprobabilă societate ateistă din istoria lumii a fost comunismul. A încercat să înlănțuie conștiința oamenilor. În parte a reușit. Dar când păcatele au fost ispășite, când majoritatea oamenilor erau fermi convinși că numai există ieșire din iadul ateu comunist, la timpul hotărât de Dumnezeu, au căzut cei ce voiau să construiască un lagăr mondial ateist-comunist.
În locul omului demon-animal îndoctrinat cu cea mai înaltă conștiință despre lume și viață, în țările ortodoxe, mulți din cei care l-au avut pe Hristos în inimă au ajuns sfinți, spre desperarea satanistă a ateiilor. Cine ar fi crezut vreodată că imperiul comunist sovietic, o superputere militară, se va destrăma… și chiar fără vărsare de sânge? Intervenția divină este foarte clară pentru cel care are bunul-simț al sacrului. Planul lui Dumnezeu de alungare a duhului ateu comunist a fost înfăptuit de omul providențial Mihail Gorbaciov.
Chiar în condiții ce depășesc limitele biologicului și stresului psihic, unii oameni condamnați pentru crezul lor religios și politic și-au impropriat credința cea adevărată în Iisus Hristos, trecând prin încercări, atât de cumplite că, citind despre suferințele îndurate în lagărele comuniste, te cutremuri de rezistența lor fizică și morală. Sfinții contemporani ortodocși sunt ca aurul și vor strălucii în veci, în sterilul format de societatea comunistă. Aceștia au ispășit păcatele tuturor popoarelor ortodoxe otrăvite cu materialismul dialectic și istoric.
Alături de sfinții Români cunoscuți, alți doi sfinți, aproape contemporani cu noi, Sf. Ioan Iacob Hozevitul (1913-1960) și Cuviosul Părinte Ilie Lăcătușu (1909-1983), mărturisesc o viață sfântă prin moaștele lor și mijlocesc la Dumnezeu pentru poporul Român, mult încercat în istorie de suferință, dar și pentru toată lumea iubitoare de adevăr (de fapt sunt foarte mulți pătimitori pentru Hristos ce au suferit în lagărele comuniste, ce pot fi canonizați).
Părintele Ilie s-a născut în comuna Crăpăturile din județul Râmnicu-Vâlcea. A absolvit Seminarul Sfântul Nicolae din Vâlcea și Facultatea de Teologie din București. În 1931 s-a căsătorit cu învățătoarea Ecaterina Popescu și au avut cinci copii. În 1934 a fost hirotonit preot la Osica de Jos, în județul Olt, apoi transferat la Buicești, în Mehedinți. Între 1942 și 1943 lucrează ca preot misionar la Odesa.
Abnegația dată de Duhul Sfânt în propăvăduirea adevărului deranjează regimul comunist, care în 1952 îl arestează împreună cu mulți preoți râvnitori pentru Cuvântul lui Dumnezeu. A fost condamnat să lucreze la colonia de muncă M.A.I. Galeșu, la colonia de preoți Peninsula, apoi în Deltă, la Periprava. Aici l-a întâlnit pe marele duhovnic de la Mănăstirea Petru Vodă, părintele Iustin Pârvu. Blând, smerit, mai mult interiorizat în rugăciune, Părintele Ilie a urcat Golgota suferințelor binecuvântându-și torționarii.
O minune ce a prevestit sfințenia părintelui dar și a celor din grupul din care făcea parte este povestită de părintele Iustin. Cel din urmă a consemnat că, în ziua de 30 ianuarie 1962, câțiva preoți de la colonia Periprava, dintre cei mai râvnitori, au fost forțați să iasă la tăiat stuf pe un frig de -300C. Deținuții au început să murmure, gândindu-se că vor muri sigur în condițiile ce-i așteptau afară. De obicei ei mergeau pe gheață și adunau stuf. În acea zi foarte geroasă li s-a ordonat să intre în apă. La vederea a patru mitraliere și a duhului cel rău ce-i posedau pe torționari Părintele Ilie[1] a intervenit și i-a sfătuit să facă ascultare.
„Măi, intrăm, pentru că ăștia sunt puși pe gând rău; ăștia trag în noi. Să intrăm în apă că Maica Domnului și Sfinții Trei Ierarhi (sărbătoriți pe 30.01) ne vor scoate nevătămați.” Toți își imaginau că vor muri precum cei 40 de mucenici din lacul Sevastiei. La peste 200 de metri spre interiorul lacului gheața a început să se spargă și oamenii lui Dumnezeu au intrat în apă, unii până la brâu, alții până la gât și au început să adune stuf, întorcându-se fiecare înapoi pe uscat.
Când se întorceau cu al treilea balot, la circa 1230 , s-a întâmplat o minune. Soarele a ieșit dintre nori, în câteva minute temperatura aerului a urcat la peste +250C. Bâtele sistemului ateu, caralii, au refuzat să creadă minunea ce s-a întâmplat, fiind indignați că n-au putut să-i împuște. Deținuții au făcut baie, și-au spălat și zdrențele vărgate și desigur, i-au mulțumit lui Dumnezeu mai întâi, apoi s-au întors uscați în colonie.
Trupul sfințit de Duhul Sfânt al Părintelui Ilie Lăcătușu nu este rezultatul stocastic al unor întâmplări determinate de condițiile fizico-chimice ale mediului în care a fost îngropat, ci prezintă caracteristici specifice sfintelor moaște:
- oasele și carnea cântăresc circa 8 kg;
- au miros bine mirositor;
- culoarea trupului conservat miraculos este alunie.
Mărturii de la diverse persoane ce s-au rugat la racla Cuviosului și au simțit efectiv și afectiv prezența duhului părintelui se pot găsi și în cartea Viața, minunile și acatistul Părintelui Ilie Lăcătușu, ediție îngrijită de Ciprian Voicilă, Edit. Areopag, Edit. Meditații, București, 2011.
Tot pe internet puteți afla informații despre moaștele Sfântului Alexandru din Svir, unul dintre foarte puținii pământeni, ce au avut privilegiul de a vedea, atât cât a fost permis, Sfânta Treime. De aproape 500 de ani arată ca viu. Atenție! Dacă vezi, miroși, pipăi și nu crezi există mari scurtcircuite pe cortex.
Autor: Monahul Serghie
Sursa: Dumnezeu o certitudine, p. 591-593
[1] Matei Marin – Fericiți cei prigoniți, Martiri ai temnițelor Românești, Edit. Bonifaciu, București, 2008.
