Mucegaiul inteligent

Deși constă dintr-o singură celulă biologică, mucegaiul Physarum polycephalum poate atinge dimensiuni uriașe. Adesea ia forma unei vietăți asemănătoare amibei lungi de câțiva centimetri și, uneori, se întinde chiar și până la câțiva metri. Figurează pe bună dreptate drept cea mai mare celulă de pe pământ în Cartea Recordurilor Guinness.

Dar durerile de cap pe care le provoacă oamenilor de știință evoluționiști sunt mai puțin mediatizate. „Aflat la răscrucea dintre regnurile animalelor, plantelor și ciupercilor”,[1] a sfidat mult timp încercările evoluționiștilor de a-l clasifica pe el și celelalte mucegaiuri. Într-un fel, ciclul său de viață seamănă cu cel al unei ciuperci, dar parțial și cu cel al anumitor bacterii. Complicând lucrurile, Physarum își creează propria celuloză, așa cum fac plantele. În mare parte, însă, Physarum trăiește și se hrănește ca un „animal” unicelular. (În mod incredibil, se știe că unele mucegaiuri se adună temporar și „se comportă” ca animale multicelulare![2])

Remarcând capacitatea uimitoare a lui Physarum de a „rezolva probleme complexe, cum ar fi găsirea celei mai scurte căi printr-un labirint”, biologii au numit organismul unicelular „inteligent”.¹ Mai mult, s-a dovedit că mucegaiul are memorie, ceea ce înseamnă că se poate întoarce la sursele de hrană și poate evita locurile periculoase cunoscute. Și toate acestea fără a avea un sistem nervos, considerat anterior a fi esențial pentru acestea. Nu e de mirare că acest „mucegai inteligent” a „stârnit întrebări despre luarea deciziilor la cele mai elementare niveluri ale vieții”.¹

Până acum, cercetătorii au aflat că vietatea „împletește amintirile întâlnirilor cu hrana direct în arhitectura corpului său asemănător unei rețele”, fiind gata să folosească acele informații stocate „când ia decizii viitoare”.¹ Iar cercetătorii speră într-o zi să obțină pe baza acestor descoperiri aplicația practică de „design bioinspirat” a unui robot cu corp moale care poate naviga prin medii complexe.[3]

Trei lecții din toate acestea:

1. Caracteristicile arhitecturale și de „design bioinspirat” de auto-navigație pe care inginerii speră să le copieze arată că mucegaiul în sine a fost proiectat. Prin urmare, trebuie să fi avut un Proiectant! (Majuscula „P” este meritată, mai ales când se iau în considerare și caracteristicile de nivel ultra-înalt ale mucegaiurilor (de exemplu, reproducerea) pe care inginerii s-ar putea să nu le poată emula niciodată. Și toate acestea „chiar” în organismele unicelulare, vietăți sofisticate deseori respinse ca fiind „cele mai simple” și „vechi”¹ forme de viață.)
2. Caracteristicile pe care mucegaiurile le au în comun cu ciupercile, bacteriile, plantele și animalele indică faptul că toate au fost toate realizate de același Proiectant.
3. Diferențele puternice dintre mucegaiuri și alte organisme sfidează încercările naturaliste de a desena un „arbore genealogic evolutiv” – la fel ca și cum diferențele ar fi fost puse acolo tocmai în acest scop de către acel Designer. (Romani 1:19–20).

Autor: David Catchpoole
Sursa: Creation.com | Smart slime

Traducător: Cristian Monea

---

[1] Universitatea Tehnică din München, A memory without a brain: How a single cell slime mold makes smart decisions without a central nervous system; sciencedaily.com, 23 Feb 2021.

[2] McQueen, R. și Catchpoole, D., The ‘fungus’ that ‘walks’, Creation 22(3):49–51, Iunie 2000.

[3] Kramar, M. și Alim, K., Encoding memory in tube diameter hierarchy of living flow network, PNAS 118(10):e2007815118, 9 Mar 2021.